7,090 matches
-
ne apasă mai cu greu gândirea la ce rău loc ne-au așezat Traian împăratul pe această muchie de lume, la cest vad de popoare carile ne privesc pe noi numai ca pe un fel de gard pe deasupra căruia se ceartă. Dar de am fi noi măcar oameni ca oamenii, de-am fi știut să ne îngrădim, încît să nu poată juca nimeni pe stăpânul în casa noastră, de-am fi rămas atât de esclusiviști precum erau părinții noștri, tot ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
penelor oficioase va ajunge la o simfonie asupra descoperirilor din Africa centrală; iar triburile negrilor vor avea onoarea de a întuneca prin importanța lor pierderea unei bucăți din pământul patriei. Astfel, pe când turcii împresurau Bizanțul, înlăuntru se discutau și se certau asupra unor subtilități teologice, iar azi, când slavismul lovește cu talazurile sale de invaziune corabia statului român, pasagerii acestei corăbii fără busolă și fără ancoră, corupta generație de astăzi începe a avea un semnificativ interes pentru cestiuni de pură etnologie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a arăta că într-altă direcție ar fi trebuit să pornească corabia, că vâslașii au apucat pe unde talazurile sânt mai mari și stâncile mai primejdioase; societatea din corabie, superficială și plină de zădărnicii, nu încetează sau de a se certa pentru cea mai bună formă a organizației omenești, pe când nu are nici pe cea mai rea, sau tace atîrnîndu-se de câte o cruciuliță rusească. Deci Basarabia s-a dus de unde nu se va mai întoarce, în surul negrei străinătăți. în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sociale și economice atârnă existența poporului românesc. Cine cu ocazia aceasta nu se va arăta cu inima bărbată, asupra aceluia cad cuvintele lui Vasile Lupu VV. "Cine-și viclenește moșia și neamul, mai rău decât ucigașii de părinți să se certe". [25 mai 1879] ["FIECE ZI ESTE MENITĂ... "] Fiece zi este menită să aducă tot mai multă lumină asupra actelor săvârșite de oamenii "regimului virtuții". Sacul nelegalităților, abuzurilor, crimelor se desfundă mereu și daca, fiind chiar făptuitorii la putere, aceste monstruoase
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit, ea îl jignise, nu în sensul că nu era sigur de borșul zilnic sau de prezența ei acasă (lucru care putea fi adevărat, dar cu care el se obișnuise), ci îl jignise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar mult mai rele, pentru cel ce în viață fusese iubitor al paharului, care n-avea să mai bea acum decât apă de ploaie, curvar, să mai iubească acum și el pe vecina de mormânt, palavragiu sau certăreț, să se certe de-aici înainte cu viermii, mâncău, acum avea să-l mănânce și pe el pământul, să-i intre în gură. Se spunea că aceste inscripții individul le compunea amatorilor pe când aceștia mai trăiau și râdeau auzindu-și viața rezumată în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ceea ce mă uimea mereu era humorul ei, din tonalități imposibil de descris! Un humor popular, compus din uluiri, nedumeriri, invitații să contemple și alții ceea ce i-a fost dat ei să-și audă urechilor... "O fi glumit, v-oți fi certat", zise Tasia simplu. "O fi băut și el un pahar mai mult!" zise și șeful clanului împăciuitor. Stați că vă spun, se hotărî atunci Matilda să închidă gura părinților și bunicilor mei. E adevărat, mamă soacră (dumneata n-o să te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă Gică, râse Vintilă, fiecare viețuitoare luptă să-și scape viața. Ai văzut? Mori tu și scap eu! Unde fac oamenii așa, unde admit ei teoria asta? Eu să mor?! strigă el indignat. De ce să nu mori tu! Și se ceartă între ei și mor toți!" Reluarăm săpatul și curând dădurăm de colonie, pe care o nimicirăm. Rămăseseră în ea puțini șobolani, dar era plină de sute de pui mici și scârboși, parcă jupuiți de piele; la vederea lor grasul Calistrat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fă?" se răsti el, dar nu prea sigur de sine, mai degrabă ar fi dorit să nu i se amintească. Totuși curiozitatea era mai mare și mama, cu un glas ca de mare comedie, i-o satisfăcu. "Tu ai rămas certat cu băiatu-ăsta ani de zile, tocmai fiindcă din neștiință el îți spusese ce ne spui tu nouă acuma. Dar el era un copil, în timp ce tu ești un om în toată firea." "Adică cum?" se holbă tata. "Adică așa! De ce or
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi avut vreo importanță, parcă nu se putea ca verificând un dosar să găsești în el cine știe ce chestie ,nu prea clară și... Mă îndîrjii și îmi amintii de cuvintele unui strungar care nu știu ce făcuse sau nu făcuse că se certase foarte brutal atât cu maistrul, cât și cu inginerul-sef al secției. Stătea călare pe uriașul lui strung orizontal și striga la ei cât îl ținea gura. Fusese amenințat și atunci el le spusese: "...Da, mi se rupe în paișpe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se ducă la "o recepție". "Des?" " Nu prea des, ta-taaa, dar..." "Dar ce?" Nu mai știa ce vrusese să spună cu acel dar..." " Dar mama te iubește, se poartă frumos cu tine!" "Da, dar..." "Ei, ce mai e?" "Se ceartă cu Mircea..." Va să zică așa îi spunea ea acelui Mircea, pe nume! Adevărat, cum i-ar fi putut spune: tată în nici un caz, domnul nu, dar nici nenea! "Ei și? Se întîmplă să se mai și certe lumea..." " Da, ta-taaa, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce mai e?" "Se ceartă cu Mircea..." Va să zică așa îi spunea ea acelui Mircea, pe nume! Adevărat, cum i-ar fi putut spune: tată în nici un caz, domnul nu, dar nici nenea! "Ei și? Se întîmplă să se mai și certe lumea..." " Da, ta-taaa, dar, ci nu mai termină cu atâta certat..." "Chiar?" Nu răspundea. Era clar, nu se certau des, nu se duceau des la recepții, dar atunci când se certau și se duceau la recepții erau împreună și pe ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi putut spune: tată în nici un caz, domnul nu, dar nici nenea! "Ei și? Se întîmplă să se mai și certe lumea..." " Da, ta-taaa, dar, ci nu mai termină cu atâta certat..." "Chiar?" Nu răspundea. Era clar, nu se certau des, nu se duceau des la recepții, dar atunci când se certau și se duceau la recepții erau împreună și pe ea o uitau. În acele ore, bune sau rele, mama nu mai era a ei. Și nu mai era a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici nenea! "Ei și? Se întîmplă să se mai și certe lumea..." " Da, ta-taaa, dar, ci nu mai termină cu atâta certat..." "Chiar?" Nu răspundea. Era clar, nu se certau des, nu se duceau des la recepții, dar atunci când se certau și se duceau la recepții erau împreună și pe ea o uitau. În acele ore, bune sau rele, mama nu mai era a ei. Și nu mai era a ei nici când o duceau la culcare și ei doi rămâneau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o, și i-am spus s-o arunce la coș, dar n-a aruncat-o, nu știu de ce, mama e tare naivă, aseară m-am mirat și eu când am văzut-o acolo. După ce ai plecat tu ne-am și certat... Ăștia erau un grup de ingineri care vroiau să învețe limbi străine și le-am predat engleza la club vreo șase luni, lecții intensive, fiindcă trei dintre ei au fost pe urmă trimiși în străinătate. Am acceptat fiindcă mi-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colo tocmai pe deal să se dea cu săniuța și o prinsese rapida coborâre a serii și se rătăcise în oraș, și ce pățise acasă... El da, se rătăcise, și ce era cu asta?! Bun! Și ce pățise? Că o certaseră... Mă uitam pe cer, să-mi sboare gândul, să iau martori norii că nu pricepeam absolut deloc ce plăcere îi făcea să vorbească singură. Îl înțelegeam în schimb pe primul ei iubit, de ce o părăsise. Te pomenești, îmi spuneam, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-am dat-o lui Newt. M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub tavan, perna rotundă, răcoarea dormitorului, holul cu mozaic, lumina călduță a bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului Vitalian (mă amenința mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
important. Filmul părea grozav, nu te mai săturai să-l vezi. De fapt, nici nu era filmul meu, mințisem, dar dacă și celui care îl făcuse i se umblase la bibilică, nu riscam nimic. N-avea cu cine să se certe. În fiecare noapte, o luam de la capăt. Maria se lipea de mine, frumoasă ca o necunoscută. O iubeam rău, dar nu trebuia să-i spun, cu-atât mai puțin să afle. Taică-meu mă educase nemțește, învățându-mă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gonflate, cu un singur deget, sub care mai era o pereche. Râdeam și povesteam totul. Afară, zăpada te-acoperea ca-n poeziile lui Dimov. Într-un fel imposibil de povestit, eram liberi, grozavi, de neînvins. Când venea nota, băieții se certau care să facă cinste; plătea primul care punea mâna pe ea. Mergeți astăzi în primul birt: să vă mai spun ce se întâmplă, când nota trece de două sau trei ori din mână-n mână, se scot calculatoarele de pe mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de călătorie, ele pur și simplu mă scoteau din pepeni. Nu-ți ajungea că alergai de colo-colo, mai trebuia să și povestești. La facultate, când unul din profesori m-a rugat să țin un seminar despre jurnalele pașoptiste, m-am certat cu el. I-am zis-o de la obraz că eu nu fac așa ceva, să-și găsească alt om. Pașoptiștii păreau băieți buni, dar naivi cât cuprinde. Mergeau peste tot, ziceai că s-au născut cu muștar în fund. Se entuziasmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cea mai mare tăcere. Sau în bucătărie, făcând cojile franjuri: minuscule, portocalii, maniacale. Nu trebuia să pun întrebări. Viața merge înainte, curiozitățile nu-ți aduc decât griji în plus. Bucuriile se împleteau cu decepțiile, așa cum liniștea îmbrățișează nevroza. Ne certam rar, dar violent, ca oamenii care chiar se iubesc. Bătăile erau scurte, dar intense, urmate de-o împăcare calmă și amorțită. În urma lor rămânea puțină dezordine și-o ușă descentrată; dacă am fi trăit în America, am fi dormit împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din Toate pânzele sus; vecinii din sat, că stătea mai mult pe la munte, la aer curat. Mai târziu aveam să aflu că fugise-n străinătate. Solista din Abba a dispărut și ea peste noapte. Ieșiseră zvonuri că s-ar fi certat cu blonda sau că se bătuseră bărbații din formație între ei, fiecare dorind s-o aibă pe nevasta celuilalt (ilogic: dacă fiecare vroia nevasta ăluilalt, de ce mai era nevoie să se bată?). După unii, ar fi plecat în Suedia (la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înfățișarea cerșea atenție și afecțiune, urmată de-o mamă de bătaie. Monica, dimpotrivă, nu știa cum să-ți arate mai repede cu cine ai de-a face. Blondă, cu sânii mari și buzele subțiri, de franțuzoaică, te invita să te cerți cu ea. Apărea la întâlniri cu-o Dacie 1300 revopsită: din rablă cobora o pereche de pantofi-cui și-o fustă scurtă de blugi, atât de scurtă încât îi scotea din minți pe muncitori. Astea erau fetele. Maria visa să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau, în orice caz, mai clar. Era momentul să arunc o privire jos, peste balustradă. M-am aplecat pe sfert, cât să nu fiu văzut. Indivizii roiau printre cărți, cuvintele se îngrămădeau, suprapunându-se: ai fi zis că oamenii se ceartă sau nu reușesc să deschidă gura corect. Capetele păreau mai mari, pe unele ghiceam începuturi de chelii sau smocuri răzlețe de păr, dar tot costumele dominau imaginea, ca într-un film cu mafioți. Nu erau deloc detaliile pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]