6,344 matches
-
două cărți: Surprinși în intimitate (1930) și Prima aventură (1934). Umorul cu tentă satirică este principala atitudine a autorului, preocupat să realizeze mici portrete ale unor tipuri din diverse medii sociale, surprinse în momente semnificative. În general sunt urmărite aspecte comice, care capătă o ușoară tentă caricaturală, F. devenind sarcastic doar când intenționează să demistifice impostura din lumea medicală. El sesizează exact ridicolul, are haz și se situează la nivelul observatorului inteligent, incisiv, care vrea să-i amuze și pe alții
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu” ( Fi-lamentație). Poemul Știri despre mine anunță linia antimitopoetică, autoironică a viitoarelor volume, amestecul de serios și glumă, tragic și comic, dedublarea lui homo poesis în sfânt și „javră fiziologică”. Scrâșnind în pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
primele decenii ale secolului al XX-lea, în special din perioada interbelică, adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
nu se mai poate debarasa de ele. Când A. D. Xenopol pronunță pentru prima oară cuvântul „geniu” în legătură cu povestitorul moldovean, imaginea „vârtosului glumeț Creangă” pătrunsese deja „vârtos” în conștiința numeroșilor săi cititori. Care citeau o operă de la un capăt la altul - comică. Altceva nici n-ar fi putut scrie un autor așa de glumeț. Și totuși, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Grigore I. Alexandrescu, primul biograf al scriitorului, observa că acesta „este poate singurul autor pe cât cunosc eu, care a
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
produce „stricăciuni”, declanșează (singur sau în colaborare cu alții) o serie de catastrofe, manifestă un atavism vandalic: se cunoaște pe unde trece. Cel mai cunoscut episod din această serie, acela ce consemnează finalul precipitat al șederii la Broșteni, depășește granițele comicului. Se produce de fapt o „bombardare” a gospodăriei Irinucăi: „Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă.” Într-adevăr, joaca nesăbuită se termină cu un dezastru și chiar dacă fapta lor nu
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Dănilă, care dă pe rând boii săi „mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă (goală), seria de schimburi catastrofale mai întâi amuză, apoi însă scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt scoase câteva efecte comice notabile. Nuvele ca Popa Timofte Bondoroagă și Chira mențin un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
1949) și Minerii din Maramureș (1951), intens mediatizate, impuse în programele școlare și în manuale ca modele ale noii literaturi. Clișeele limbii de lemn ale propagandei regimului sunt placate pe tiparele prozodice și lingvistice ale folclorului, hibridul fiind de un comic involuntar („Voi pe mine mi-ți pușca, / da nu și credința mea”; „Tovarăși, după cum e știință, / noi om avea ceva ședință”). Strident false în infrastructura lor ideologică și etică, Prima baracă, Naționala nr. 7 și alte „reportaje lirice”, precum și reveriile
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
Din romantism reține doar puterea simbolului, iar din naturalism, elocvența detaliilor. Comparat cu modelele, cu avarii din literatura universală, de la Euclio al lui Plaut până la Grandet și Gobseck ai lui Balzac, Hagi-Tudose se individualizează printr-un tragism ce covârșește latura comică. Acest găitănar de mahala, fost băiat de prăvălie, care își adunase cu frenezie tăcută aurul, lipsindu-se de orice altă bucurie, își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
primăvăratice”. Corrida la București este o savuroasă proză umoristică. Ideea diplomatului spaniol Don Luis González de Vergara de a aduce corida la București, cu sprijinul marelui actor Constantin Tănase, este pretextul în jurul căruia G. creează situații și personaje de un comic admirabil. În 1979 a mai publicat o carte despre Transilvania și o culegere de epigrame. Scriitorul anunța în 1954 existența în manuscris a încă două lucrări literare: Prăbușirea. Jurnalul unui ofițer de infanterie și romanul Tamara Cornaiev. SCRIERI: Licurici, Sighet
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
fantoșe, Miss... Tranziția (comedie a unei lumi ușuratice, fără sens și motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor. Cinci comedii inedite alcătuiesc culegerea Estul sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică”, pune în scenă personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
că Posibilitatea unei insule este romanul houellebecquian cel mai autoironic În măsura În care această dimensiune putea fi decelabilă În celelalte scrieri. Ceea ce Înseamna că scriitorul a ajuns la o notorietate care-i permite să se autopersifleze. Naratorul Daniel 1 este deci un comic de succes la fel, desigur, ca și autorul, dar În registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Brown sau Paulo Coelho. Houellebecq nu apare ca vraci venit să vindece bolile cititorului, sau ca arheolog descoperitor al unor adevăruri istorice ținute departe de ochii lumii. Aidoma protagonistului din Posibilitatea unei insule, el este mizerabilul, cinicul, perversul, scabrosul, trivialul comic pentru care nu mai există nimic sfînt, a cărui inteligență lucrează doar În propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de nebun al regelui). Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este declarat maximalistă. Patetismul lui deranjează uneori, dar el nu face altceva decît să confirme importanța mesajului. Revin la ceea ce spuneam la Început: literatura lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestui nivel, fiind lipsită de o dimensiune spirituală, sintetizatoare, care să dea coerență și consistență demersului său. Volumul de proză scurtă Bacalaureatul lui Puiu (1933) afirmă un umorist în genul lui Gh. Brăescu, cu o sigură intuire/reprezentare a elementului comic în psihologia și manifestările personajelor pe care le conturează în special cu ajutorul dialogului, spontan, sprinten, spectaculos uneori. Descrierile sunt pline de haz, istețe, ușor atinse de un suflu urmuzian. În piesa titulară, școlarizarea unui elev răsfățat necesită o permanentă campanie
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
și cu evidentă satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care conține comentarii mute ale întâmplărilor vizibile, umorul inteligent și proaspăt, alimentat cu observații și calificative proprii registrului comic, produc o narațiune modernă, alertă, cu fraze scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul Buruieni de dragoste (1936), o prelucrare a unui episod autobiografic notoriu în epocă - o relație
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
cu materia. Mai multă atenție dobândește ulterior (În munții Neamțului) omul, mai exact omul încadrat în peisaj, dar pendularea între real și fabulos se păstrează, tot așa cum se păstrează și raportarea continuă la mitologie. Trecerea de la divinizarea naturii la viziunea comică asupra omului devine sistematică. Stărilor sufletești profunde le urmează scene teatrale, de un retorism accentuat. La fel, reminiscențe mitologice și comparații dezvoltate de tip clasic stau alături de pitorescul folcloric. Eteronomia aceasta dă naștere unui stil foarte personal, în care neologismul
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
traduce în mari fraze retorice, în plăcerea de a comunica, nu cu măsură, nu sistematizând la rece, ci capricios, schimbător de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu gazdele de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia străbătuți de întortocheate cărări. Dacă în realitatea cea aievea nu există nici imense
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
pe scenă de cei mai buni actori ai epocii, în montări fastuoase și spectacole care entuziasmau. Rămas pe hârtie, textul își pierde strălucirea, iar, în timp, și importanța, odată cu intrarea în desuetudine a mediului social adus la rampă și a comicului de limbaj folosit. Doar intriga amoroasă, în esență dramatică, desfășurată oarecum tensionat între cei doi protagoniști, dominați de neîncredere reciprocă, și rezolvată printr-o mică lovitură de teatru - presupusa vampă („păianjenul” nesățios) era o neprihănită fecioară -, abia mai poate suscita
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
înșală, căsătoriile din interes au urmări nefaste, gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective artistice. Cu un rol
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
gustul său de Eugène Labiche, Victorien Sardou, Sacha Guitry, Henri Murger, Robert de Flers ș.a. La cabotinismul genial al lui Herz se adăugau o limbuție spirituală de cea mai variată și mai pregnantă valoare, continuu frământată de o ilaritate jumătate comică și jumătate tristă, și o imaginație instantanee miraculoasă. Niciodată n-am dat [...] de o personalitate mai complexă, mai universală și mai sintetică în admirabilul și ticălosul meșteșug al scenei ca baronul Adolphe de Herz. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Domnița Ruxandra, București
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
capăt. A avut diverse funcții în administrația orașului Iași și a fost vicepreședinte al Senatului. Între 1854 și 1862, I. scrie poezii sentimentale sau patriotice, distingându-se prin ușurința versificației. Ulterior abandonează acest gen de poezie, dedicându-se exclusiv „cânticelelor comice”, apărute mai ales în „Convorbiri literare” (1867-1879). Scrise sub formă de monolog, alternând proza cu versul, „cânticelele”, mai toate rămase în pagini de revistă, au drept model pe V. Alecsandri. Subiectele sunt extrase din viața societății românești de după 1860, ale
IANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287486_a_288815]
-
probabil, atunci, un înțeles moral sau politic, traduceri (un fragment din Divina Comedie de Dante). Cele mai multe dintre aceste scrieri sunt însă republicate aici, după ce, cu mulți ani înainte, apăruseră în alte periodice ale lui Gh. Asachi. Ioan Ianov retipărește „cânticelul comic” Tânărul din Sărărie, iar Ecaterina Chinezu, diverse traduceri literare. În revistă sunt și tălmăciri nesemnate, mai toate din limba franceză, anecdote istorice și politice, articole de știință popularizată (unele scrise de Dimitrie Asachi) ș.a. R.Z.
ICOANA LUMEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287495_a_288824]
-
Constatând că ideile teoretice ale lui Călinescu se reflectă deseori în romanele sale, D. are de fapt în vedere globalitatea operei atunci când demonstrează coerența universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]