5,771 matches
-
un sens propriu abia după 1947 1948, după instaurarea efectivă a dictaturii comuniste. O mențiune specială, totuși, pentru Asociația de rezistență culturală Mihai Eminescu, activă între 1945-1949. Ultimii săi supraviețuitori, Iordan Chimet și Pavel Chihaia, depun o mărturie sobră și convingătoare 16. însă de pe atunci încep să se adune note, însemnări, jurnale, amintiri, corespondență și documente foarte diverse, texte literare și mai ales memorialistice. Această masă publicistică face o adevărată erupție după 1989. Am notat peste 25 de titluri și ne-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de un enorm răsunet, tocmai fiindcă evocă și analizează în adâncime, și cu mare curaj, drama intelectualului român, care-și vede distrusă independența intelectuală, realizarea personală și puterea de creație de către sistemul comunist. Acest roman este, deocamdată, expresia cea mai convingătoare a scriitorului și intelectualului român din țară, stăpânit de o lucidă conștiință a situației sale culturale, radical deosebită de aceea a culturnicilor. Nu întâmplător n-a mai fost posibilă nici reeditarea acestui roman, nici suplimentarea de tiraj cerută. Iar șeful
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în regim de disimulare în proporții de masă. Dar cât de onestă ? Fenomenul este însă mult mai vechi, de ordin istoric. Poporul român are, s-ar spune, un adevărat geniu al salvării aparențelor și duplicității, al formelor goale, dar exterior convingătoare, al mistificării observatorilor străini cu o altă mentalitate etc. Din care cauză, el trăiește permanent dialectica lui Œtre și paraître. O anumită subtilitate și chiar rafinament, în unele împrejurări, nu sunt nici ele excluse. Popor stilistic vorbind eminamente baroc, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
urmă, evoluționist vorbind, de aceea fobiile la aceste obiecte ar fi dificil de creat. Astfel, în mod special prin adăugarea principiilor de învățare bazată pe observație și condiționarea clasică pregătită (predispusă), teoria behavioristă asupra fobiilor pare să ofere o explicație convingătoare și captivantă privind această tulburare. Teoria behavioristă a condus de asemenea la terapii eficiente asupra fobiilor. Cel mai important aspect al acestor teorii este că mulți oameni cu fobii pot să nu identifice nici un eveniment traumatic pe parcursul vieții lor sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tinzând să descopere acele constelații de motive ce definesc individualitatea orizontului imaginar al scriitorului interpretat și sunt legate de nuclee generatoare, raportabile adesea la marile mituri. În comentariu, I. fructifică sugestiile criticii arhetipale, ale structuralismului și psihanalizei. Interpretările, coerente și convingătoare, își propun să acrediteze ideea că forțarea deschiderii unei opere îi confirmă viabilitatea artistică, implicând astfel o judecată de valoare. Exercițiul critic se angajează în relevarea unui nivel al imaginarului prin intermediul unor opere secundare (G. Călinescu), descoperirea unui traseu major
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
uneori în conștiința lor, se fixează poate pentru totdeauna, contribuind la formarea experienței lor de viață. Ele constituie pentru copii exemple, învățăminte, elemente de orientare în mediul în care trăiesc. Puterea educativa a exemplului se datorează faptului că acționează direct, convingător, cu o mare forță de influențare. Exemplele după natură și efectele lor educative se pot împărți în două mari categorii: exemple pozitive și exemple negative. în fiecare zi, în fiecare clipă, la orice pas, părinții pot da, cu știrea sau
ARTA DE A FI PĂRINTE by Hriscu Libelula () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93085]
-
și probleme încă precar cercetate, referitoare la cultura și literatura română veche în interferența ei cu cultura altor popoare europene, înlesnind, pe de altă parte, înțelegerea spiritualității române moderne: izvoarele, alcătuirea și finalitatea ei. Considerând scolastică și lipsită de argumente convingătoare împărțirea literaturii române în veche și modernă, M. demonstrează, în spiritul cercetărilor contemporane, ca în volumul Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea-al XVII-lea (1999), că fenomenul de creație culturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
într-o conjunctură specială, nu există niciun alt regim care să asigure realizarea obiectivelor colective într-un mod mai satisfăcător". S-au formulat mai multe definiții alternative ale acestui concept problematic. Cu toate acestea, definiția adoptată aici pare cea mai convingătoare, în afara faptului ca este împărtășită de numeroși autori ca, de pildă, Linz, Lipset (1959) Almond și Verba (1963), care, studiind democratizarea centrată pe elite, recunosc importanța legitimării (v. Higley și Gunther, 1992). Cu toate acestea, unii autori subliniază capcanele teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
liberal- democrație. În lumea modernă, într-o economie industrializată, analiza relației dintre aspectele economice, sociale și instituționale, interne și internaționale (realizată în cercetările lui Moore, Rueschemeyer, Huber Stephens, Stephens, Luebbert și Lipset, Diamond, Przeworski, Vanhanen și Huntington) rămâne cea mai convingătoare pistă de studiu. Următorul pas esențial constă în clarificarea modului în care factorii menționați influențează procesul democratic. Mai mulți autori s-au aventurat în această încercare. Huntington [1991: 69] propune patru pași, care pot fi sintetizați astfel: • o democrație stabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din tarele societății contemporane, se constituie totuși într-o operă de ficțiune, bine scrisă, deși caricaturală pe alocuri, nici într-un caz asimilabilă unui manifest insidios de incitare la ură rasială și violență. E ceea ce a înțeles pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care acționează cu forța catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui Sorin Alexandrescu despre "paradoxul continuității / discontinuității" în cultura română. Ar exista, după părerea lui, o axă verticală ce-și trage seva din fondul etern al culturii populare române, care nu încetează a se dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai mari șanse să fie profitabile și care firme e mai probabil să fie neprofitabile. Studii pe decenii de date economice, realizate anual de către Fraser Institute din Canada și o rețea globală de institute de cercetare, au arătat în mod convingător că sprijinirea mai mare pe forțele piețelor duce la venituri mai mari pe cap de locuitor, rate mai mari de creștere economică, un acces mai mare la apă potabilă, asistență de sănătate și alte binefaceri caracteristice vieții moderne, inclusiv un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de starea creatoare. Astfel, memorialistica este văzută, în contextul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, ca o formă de ieșire din criză a demersului literar românesc. Recitirea textelor se face prin succesive mutări de perspectivă, susținute de o argumentație convingătoare. Dar, într-un studiu precum Metafora simbolică, ceea ce lipsește este tocmai exemplificarea cu texte care să dea sevă teoriei, deși eseistul evită divagația sau zăbovirea în ipotetic. Materialul analitic și bibliografic din teza de doctorat este dublu valorizat, prin strategia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
socială sau naturală. Având în vedere că ideile, “convingerile ne călăuzesc dorințele și ne modelează acțiunile.” (Peirce, 1990:115 ). Având, așadar, ca prim scop asumarea unei idei de către interlocutor, locutorul argumentează în favoarea acelei idei, teze iar argumentarea lui poate fi “convingătoare” sau “persuasivă”, altfel spus argumentarea ca și convingere și argumentarea ca persuadare. Această distincție o regăsim la Perelman și Olbrechts Tyteca, care afirmau: “ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ca și convingere și argumentarea ca persuadare. Această distincție o regăsim la Perelman și Olbrechts Tyteca, care afirmau: “ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a numi convingătoare aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale.” (apud Sălăvăstru, 1996:206). Convingerea este valabilă pentru toți, persuadarea ține doar la unii pentru că toți avem aceleași principii logice dar nu toți avem aceleași gusturi. Totuși, diferența între cele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mai puțin un act argumentativ și mai mult un act asertiv, fiind, mai curând, o asertare sugestivă. Argumentarea, totuși, poate fi văzută și ca o conjugare de aserțiuni. “Problema delicată” este că “orice intervenție discursivă performativă este și persuasivă și convingătoare în același timp. Numai această întrepătrundere poate asigura creșterea performanței unei intervenții discursive”, dar “cine poate spune cu exactitate unde se termină mecanismele ce țin de raționalitate în obținerea unui rezultat discursiv și unde încep acelea care trec dincolo de raționalitate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Nu-i contrazice mereu pe ceilalți parteneri de discuție, nu-i întrerupe brusc și nu te certa cu ei! Nu te amesteca într-o discuție dintre două persoane fără să știi despre ce este vorba! Vorbește pe un ton calm, convingător, folosind cuvinte pe care să le înțeleagă toți partenerii de discuție! Ai grijă să nu jignești pe nimeni, folosind cuvinte urâte sau porecle și nu te lăuda singur. Lasă-i pe alții să te laude! Evită să bârfești pe cineva
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
ideile predecesorilor lor fie pentru a le dezvolta, fie pentru a le "îngropa". Dacă înțelegem realismul ca o tradiție, atunci trebuie să ne îndreptăm atenția asupra gînditorilor luați individual, în contextul evoluției istorice a disciplinei, așa cum a arătat în mod convingător Michael Smith (1986). Discuția de față își propune, însă, să depășească acest cadru, bazîndu-se pe ideea că pentru a înțelege multitudinea dezbaterilor contemporane și dezvoltarea cunoașterii în disciplina relațiilor internaționale este nevoie nu numai de o analiză istorică, ci și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
descoperim sensul dezbaterilor clasice și contemporane. În ce privește aceste dezbateri, conceptele nu fac parte numai din teoriile explicative, ci și din moștenirea simbolică a disciplinei (vezi conceptul de balanță a puterii sau cel de putere, de exemplu). Așa cum a argumentat foarte convingător Ole Waver (1989) nu poți da pur și simplu la o parte regulile cunoașterii practice - ele sînt înrădăcinate în cultura diplomatică (care există ca atare) și în memoria colectivă a disciplinei. Finalitatea unei mai bune înțelegeri a realismului este să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rețeaua institutelor de cercetare făceau posibilă influența reciprocă între școlile realiste, lăsau libertate întrebărilor și curiozităților și creau noi perspective și preocupări pentru politica externă a SUA.1 Realismul funcționa ca paradigmă în măsura în care stabilea limitele cercetării "legitime". Așa cum a argumentat convingător John Vasquez, realismul a oferit un instrument fundamental de analiză pentru generații de dezlegători de enigme. Sau, ca să folosim propriile lui cuvinte, realismul "a arătat oamenilor de știință ce se cunoaște despre lume, ce nu se cunoaște despre ea, cum
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Într-o a doua etapă, relațiile internaționale urmau să fie înțelese ca interacțiunile reciproce, politice și militare, dintre state sau, altfel spus, ca studiul relațiilor externe ale statelor. Deși încă proeminentă printre cercetători și practicieni, nici această definiție nu este convingătoare. Cum să fie posibil să studiezi relațiile externe ale guvernelor fără a ține seama în nici un fel de cele interne?! - și viceversa. De pildă, pe la mijlocul anilor '80, guvernul britanic a micșorat taxele impuse managerilor, politică ce avea scopul neo-mercantilist de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de masă (și a armatelor de masă) lărgește semnificația puterii naționale. Locul din ce în ce mai important al suveranității populare a făcut ca simpla referire la elite politice în loc de state, care fusese posibilă într-un context politic aristocratic, să nu mai fie acum convingătoare. Conceperea unui actor național unitar rămîne o mare problemă pentru orice teorie realistă care se bazează pe natura umană. Morgenthau a mai oferit o soluție. El a discutat fenomenul naționalismului, care a acoperit prăpastia dintre populație și elita statului. Aici
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
natură, Bull respinge analogia cu sistemul internațional. El arată că nici inexistența unei reguli legale și morale, nici absența comerțului, a industriei (în sensul pe care i-l dă Hobbes), a navigației, nici starea de război nu descriu în mod convingător domeniul internațional (Bull 1966a). Ordinea internațională diferă de anarhia lui Hobbes din patru motive. Primul este că domeniul internațional este caracterizat prin interdependență economică. Al doilea, statele sînt mai puțin vulnerabile decît indivizii. Al treilea motiv este că vulnerabilitatea egală
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și de aceea își descria propria condiție ca fiind de domeniul expertului diplomatic, și nu al celui în politică internă. Dar Allison a atenuat și mai mult asumpția raționalității interesului național din teoriile realiste ale relațiilor internaționale. El a pus convingător în lumină impactul endemic, și nu doar ocazional constrîngător, al politicii interne asupra celei externe. În cele din urmă, cercetarea sa a fost concepută în așa fel încît să admită necesitatea construirii de modele pentru interpretarea istoriei diplomatice, dar și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]