6,333 matches
-
1*. Pentru noi, creștinii, sărbătoarea Cră ciunului trebuie să rămînă prăznuirea nașterii Mîntuitorului. Executarea lui Moș Crăciun în piața din fața catedralei a fost apreciată în * Fr. Père Fouettard, personaj ținînd de folclorul sărbătorii Sfîntului Nicolae. În timp ce sfîntul împarte daruri copiilor cuminți, Moșul cu Biciul are în general rolul de a-i pedepsi pe cei care au fost obraznici (n.tr.). diferite moduri de către populație și a stîrnit vii comentarii chiar și în rîndul catolicilor. De altfel, această manifestare intempestivă riscă să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și o sabie... Pe cât de invizibilă, pe atâta de cruntă. Natura are nevoie de noi desigur: de aceea ne-a și creat. Doar că trebuie să fim cuminți, așa cum Își dorește orice mamă. Dar ați văzut „babă frumoasă și copii cuminți“? Nu, dar cu vremea, copiii ajung maturi: Înțelepți sau Încă mai obraznici. Om fi În acest stadiu, al maturității? Adică unii Înțelepți În relația lor cu restul lumii, alții - Încă mulți -, delincvenți. Și care, din nefericire, nu sunt Încă pedepsiți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De fapt ea e o mămică cât se poate de tânără, căci știe să dea timpul Îndărăt, adică să transforme entropia În negentropie, Întinerind. Și iar la trestie, ca o dovadă că Natura are și copii cuminți... Eu o iubesc, deși a fost o vreme când, ignorant, am greșit față de ea: Natură sau poate trestie. Ca și Descartes, care vedea În jur doar mecanisme: pârghii, roți, scripeți... mai simple sau mai complexe. Printre formule, grafice, legi, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de biserică“... Să fiu pragmatic. Această crimă Împotriva firii, jugănirea, e și scumpă - banii contribuabilului! -, o jumătate de milion plătită doar ca arvună pentru injecția letală, dar și o tâmpenie. Căci nu veți reuși să aveți În jur doar câini „cuminți“, câtă vreme orașul este ținta altora, „necumințiți“, căci vin din altă primărie. Pe bou, un animal jugănit, Îl trageți de coadă, dar nu Îndrăzniți să vă apropiați de taurul comunal. Tot așa, câinele comunitar nu-și va apăra tomberonul În fața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceia educați În epoca pe care vă chinuiți În fel și chip s’o renegați -, sărăcia. Dimpotrivă. Bordeiul, adică adăpostul Îngropat În pământ, e ceva cât se poate de natural. În fond, asta e opțiunea Naturii care Își Învață copiii cuminți - animalele - să-și sape vizuini. De nu, să le fure de la alții, mai conștiincioși, precum vulpea de la viezure. Dar mai e ceva, și mărturisesc că am tras cu ochiul prin notițele amicului meu biped: Îngropat În pământ, bordeiul devine un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de docil, cuminte, îngăduitor, pe atât eram eu de fermă, intolerantă și directă, chiar în dialog cu mama. Și poate mama nu m-ar fi perceput cu siguranță așa, dacă nu ar fi impus anumite tipare, ceea ce eu n-am acceptat niciodată. Patima
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat fiecare parte din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Cu Adi am avut o relație specială, probabil întreținută și de faptul că era opusul meu, completându-ne foarte bine unul altuia componenta deficitară sub raport comportamental. Cred că n-am văzut până la frate-meu copil mai docil, extrem de atent, cuminte, receptiv și responsabil. Imaginați-vă cum eram eu, din moment ce mă poziționam pe o structură tipic comportamentală opusă în linii mari fratelui meu. Aveam clocotul acela interior, ardeam puternic asemenea mamei. Suficient de temperamentală, nu-mi puteai impune ceva anume decât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o sală mare, imens de înaltă și care fusese transformată din sală de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. - Mariana, câte mere are Prâslea ? - Stai după mine și dacă pleacă vreun măr să-mi spui, să le adunăm, să le punem
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mi-a zis că sunteți prieteni și-am vrut să vă cunosc. - Așa e, puiule, cine nu-l cunoaște și respectă pe Toma ?! Câți ani ai ? - Cred că aproape cinci, nenea Păcurel. Am și-un frățior de câteva luni foarte cuminte. - Puiule, nenea Păcurel are șase copii, iar cel mai mic este de vârsta frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
altă poveste. Deși, pe undeva ni se intersectau trăirile, emoțiile afișate și vocabularul uzitat erau substanțial diferite, în sensul că Gigi folosea aceleași clișee lingvistice în relație cu toți copiii de pe stradă. Toți eram urâți, slabi, grași, zăpăciți ori prea cuminți. Pe mine mă teroriza cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
rămas o bucată de material pe care i-o voi da mamei să-ți facă fustiță Gigi. - Da eu vreau rochiță, așa cu breteluțe și volănașe. - Bine tanti, cred că ne va ajunge și de rochiță, numai voi să fiți cuminți și să n-o mai sperii pe Mariana. - Tanti Odesa, promit că nici cu „Negruzi” n-o mai sperii. E totuși prietena mea. Și într-adevăr s-a ținut de cuvânt, Gigi s-a schimbat, m-am schimbat și eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Ziua mă prezentasem la cursul festiv ce avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele, iar el îmi apuca atât cât mai putea mâna și se străduia să-mi strângă articulația mâinii, spunându-mi: „Să fii cuminte, să înveți și s-o asculți pe mama.” De fiecare dată același lucru, iar ochii picurau lacrimi mari, mărgele curate și transparente pe care le tot strângeam cu mâinile mele neputincioase. A plecat să vadă cerul liber și descătușat într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la cea municipală „Panait Istrati”, la acestea plusând și tata prin permisul său de la depou. Aveam o poftă nebună de a citi, de a duce firul cuvintelor acolo unde nici nu bănuiau; era pe undeva comuniunea mea tacită cu lumea cuminte și așezată, extrem de educată și permisivă a literelor și a ceea ce descopeream în spatele acestora. De multe ori am avut probleme sub acest aspect cu mama care nu întotdeauna înțelegea utilitatea repetitivă a lecturii și rolul său pe deplin formativ. Se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
XI-a, în trimestrul I, țin minte că rezultatele tezei de matematică au fost sub așteptări, dar și subiectele au fost formulate pe măsura unor așteptări de nivel competițional. Eu am mers însoțită de tata și fiecare aștepta și asculta cuminte pledoaria echipei de mate-fizică, după care interveneam și noi elevii, la final și părinții. Notele erau în principiu mici, cea mai mare un 7 luat de olimpicul nostru Iorgos Caraianidis, restul 6, 5, 4, 3, nici o notă sub 3. Eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
iu ! Aveți grijă măi nuntași, În ce curte vă băgați, Într-o curte cu oi multe, C-acolo-s oameni de frunte ! U iu, U iu iu ! Dac-am vint la voi în casă, Să ne dați fată aleasă, Și cuminte și frumoasă ! U iu, U iu iu ! Iar ale miresei își laudă marfa : De-o fi locu-nțelenit, Să vă duceți-d-unde ați vint. Dar locul e tot arat, De vi-i drag unde-ați intrat ! U iu, U iu iu ! * Poftiți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și s-a așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel de ființă aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar chip de cioban cu fața lustruită cu Vax Albina, buzat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
remarca prin firea ei originală, căci s-a fotografiat 29 spune Matei într-o scrisoare, ba avea și album 30, lucru pentru care i se spunea Jurăscioaia cea nebună 31. Însă tocmai aceasta îl atrăgea pe Mihai, căci de oameni cuminți și așezați, care nu-i spuneau nimic, era sătul de pe atunci, se pare. Îl atrăgeau ceilalți, de tipul Fevroniei, nu lipsită de darul povestirii și al fabuației. A bătut Mihai drumul acesta și mai târziu, căci știa bine cuibarul poveștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru oamenii hârșiți de lume, acomodați cu toate relele de pe pământ, pare banal, pentru ei, copiii lumii primordiale, sărutul este un eveniment: Și un deget ții pe buze/ Sfătuiești și ameninți/ Ca de astăzi înainte/ Noi să fim mult mai cuminți 167. Dar, până la urmă, Care-i crima, ce doi oameni/ A o face azi putură?/ C-am furat ca niciodată (s.n.) / De la tine drag-o gură168. Idila trădează formele nevinovate ale unui joc: Adesea ea se prefăcea că se supără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nimic. Din totalul rezultat Verși două treimi la Stat Și restul ți se cuvine Nu știu dacă mă exprim bine ! Am crescut, am pierdut pe măicuța, ne-am descurcat greu numai cu bietul tata, care ne spunea mereu să fim cuminți și cinstiți, să nu râdă lumea de noi că nu avem mamă. S-au făcut frățiorii mai mari și surioara la fel, unul a plecat în București, doi s-au căsătorit. Am crescut și eu și când am împlinit 16
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lui Mirel. Stela, când m-a văzut, a început să țipe și să-mi spună, că a murit Mirel. S-a spânzurat în cazarmă! Colonelul despre care vorbesc își iubea tare mult fosta soție și pe fetele lor, că erau cuminți și ascultătoare, chiar în ziua respectivă s-a dus la ele să le mai ducă ceva, numai că, nu știu ce se întâmplase, nu i-au mai deschis ușa, ci i-au spus de după ușă să plece, că nu-l mai primesc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]