6,268 matches
-
de cultivatori și fusese masacrată în acea faimoasă și sângeroasă revoltă. — Augustus l-a trimis în exil pe o insulă stâncoasă din Marea Africii. După șaptesprezece ani, a fost ucis acolo. Printr-un efort de memorie, Gajus îl revăzu pe curierul sosit în castrum pe ploaie, care cobora de pe calul murdar de noroi și, fără să-și scoată mantaua udă, anunța uciderea unui prizonier neînarmat pe o insulă îndepărtată. Auzise numele acela o singură dată, însă i se întipărise în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Jovis. „O asemenea izolare ar fi de nesuportat pentru oricine, însă pentru el este un preț mic plătit pentru siguranța și plăcerile lui tainice“, scrise Drusus. Din înaltul insulei divine, Tiberius conducea cu luciditate imperiul printr-un du-te-vino zilnic de curieri; o rețea întinsă de spioni, consolidată an de an de conștiinciozitatea și banii lui Sejanus, îi trimitea informații nefiltrate. Cu senatorii comunica prin mesaje scrise, veritabile ordine - adesea încredințate personal de persuasivul Elius Sejanus - care erau citite cu spaimă. „Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își pierde asperitățile. După câteva zile îi auzi pe liberți spunând că Livia Augusta „se simțea rău“. Se uitau la el când ziceau asta, poate pentru a-i surprinde reacțiile. El părea însă pierdut, ca un copil. Spuneau că un curier pornise spre Capri și că toată familia Augustae îl aștepta nervoasă pe împărat, care de ani de zile nu mai voia să-și vadă teribila mamă. Într-o zi a acelei lungi agonii, un libertus se apropie de colțul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsfoia codexurile pentru el, trecu în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la Roma la Misenum într-una din precipitatele lui călătorii călare, oprindu-se doar pentru a schimba caii obosiți, apoi urcase pe rapida liburna a curierilor imperiali și o îndreptase, vâslind cu toată forța, spre Capri. Dispăru în direcția apartamentelor private ale lui Tiberius. Nu-l însoțea nimeni. După puțin timp își făcu însă apariția, coborând pe neașteptate chiar pe scările interzise, sclavul Callistus, cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a doua zi, înainte ca amintirile să se destrame, asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar porumbeii călători, care într-o zi străbăteau sute de mile, duseseră până la cele mai îndepărtate granițe vestea alegerii sale și umpluseră de entuziasm întregul imperiu. Repede, toate orașele, de la Assos, în Troada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își spuse că ideea de glorie și ideea de pace se potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui Annius Vinicianus, la Roma. Printr-o scrisoare, așa cum a divorțat Marcus Antonius de sora lui Augustus: Tuas res tibi agito, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
complot, un plan ucigaș. Spuse: — Nu sunt simple zvonuri, Augustus, sunt două documente scrise, dovezi. Ne-a căzut în mână corespondența nătângă și imprudentă dintre un tribunus aflat pe Rhenus, la Mogontiacum, și câțiva oameni de la Roma. Am văzut un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-un fel ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-un loc pustiu, în trecătoarea Alpilor. Spionul zâmbi cu cruzime. Împăratul îl ascultă și, cu fiecare cuvânt rostit, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-un loc pustiu, în trecătoarea Alpilor. Spionul zâmbi cu cruzime. Împăratul îl ascultă și, cu fiecare cuvânt rostit, neliniștea lui creștea. Omul care scrisese mesajul și îl încredințase acelui curier neatent avea o poziție solidă în cadrul legiunilor, comanda mii de oameni. Spionul rezumă conținutul foii, apoi o puse pe masă ca pe un obiect de preț. Împăratul o citi; era promisiunea clară a unui marș împotriva Romei și, imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a condus prost“. Privi semnătura, privi numele celor cinci, și i se părea că vede deja înșirate pe masă capetele lor tăiate. Spionul așteptă ca el să cântărească valoarea scrisorii, și continuă: — Nu știm cui anume trebuia să-i încredințeze curierul acela mesajul la Roma. Adresa se afla numai în capul lui. Însă am avut noroc - zâmbi. Gaetulicus, poate pentru a garanta că el însuși a scris mesajul, a expediat, alături de acesta - privește, Augustus! -, și scrisoarea pe care a primit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
are doar o siglă. Tu poate vei reuși să descoperi... Împăratul luă foaia, însă o îndoi imediat, păstrând-o pentru mai târziu: numele acela trebuia să rămână mai secret decât oricare altul. Lăudă calm acțiunea informatorului, iar acesta îl asigură: — Curierul și calul său au căzut într-o prăpastie foarte adâncă. Instinctul îi spuse Împăratului că trebuia să-l plătească el însuși, din fondul lui personal. Încercă o senzație de disconfort, fiindcă de mai bine de trei ani nu umblase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se așeză și luă în mână foaia boțită care ajunsese de la Roma până la Mogontiacum și care se întorcea la Roma într-un mod pe care autorul ei cu siguranță că nu-l dorise. Surâse. „Te trezești acum, aștepți să vină curierul.“ Continuând să zâmbească, despături foaia și ochii i se opriră asupra siglei de pe ultimul rând, o buclă complicată în jurul literei L scrise cursiv, atât de ciudată, încât cel care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uneori conversația nu merge mai departe de considerații despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul în familie. Metroul care pleacă la ore fixe, celularul și e-mail-ul, aceste minunate invenții ale științei au substituit cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape că nici nu mai știu ce îndrăgesc mai mult: metroul, în care mă gândesc la ea tot timpul, celularul, pe care-l privesc minute întregi și-l simt cum pulsează la mine în palmă, când aștept telefon de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
preavizul întreg, de două săptămâni, am repetat. Poate că aș putea să încep să lucrez în weekenduri sau seara, astfel încât să mă pot pune la curent cu situația de-acolo? — O să-l pun pe asistentul meu să-ți trimită prin curier unele dintre proiectele pe care le vei prelua imediat. Dar, Claire, să știi că două săptămâni este mult prea mult și n-am chef să tot repet lucrul ăsta! Am nevoie de cineva aici imediat. Pot să accept marțea viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Gosse, scriitorul deschide ochii și murmură: — Stinge lumina, Kidd, nu vreau să se vadă că roșesc. Ceva mai târziu În cursul zilei, James se arată mai plin de viață pe măsură ce mesajele de felicitări curg prin intermediul telefonului, al telegramelor sau prin curieri speciali. Theodora Bosanquet, care vine să Îl felicite În persoană, Împarte ascensorul până la etajul patru cu un băiat de la oficiul poștal, care duce În tolba de piele un teanc imens de telegrame pentru apartamentul 21. O ajută pe dna James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta, În ceasurile nedormite din miez de noapte, se frământa cu gândul că Marion ar putea, În ultima clipă - actorii erau ființe atât de inconstante și de impulsive - decide să Îl omită sau să Îl modifice. Va trimite epistola prin curier la intrarea actorilor de la St James, unde ea o va găsi la sosire, mai târziu În după-amiaza aceea. Cu toate că ar fi putut foarte bine să o ducă el Însuși, În drum spre casă, așa cum se spunea că aduce ghinion ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe gâtlej, o cravașă. Și toată cireada aceea drăguță de patrupede arăbești se îndepărta, din jurul său, mâncând pământul. - Îhî... Ba da. Mulțumesc. Să revenim, sânt curios. Și domnul Lenin i-a răspuns la scrisoare? - Cu prima poștă și expeditivitatea unui curier căzăcesc... În epistolă, Vladimir Ilici deplângea faptul că, din cauza spargerii unor mari vase de sânge din interiorul toracelui și a neîncheierii întregii distracții, nu poate călători momentan. Deasupra misivei fusese fixată și tabachera sa personală, plină ochi cu cel mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mea de tablouri am în vedere o singură excepție. Cel mai prețios dintre ele (și nu doar în ordine sentimentală) se află deja transferat în țara dumitale de baștină... El îți va fi înmînat expres de către cel mai vaporos dintre curieri..." Patricia rezistă cu bine complimentului. 254 DANIEL BĂNULESCU Ultima parte a programului, "Ummagumma" avu disperarea concisă și pe jumătate disimulată, cerută de această bucată, înzestrare cu care îi subjugă pe toți. Începuseră să se obișnuiască cu stilul, ascultau transportați, călcătura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai de teamă - oare mariajul ei cu Luca avea să fie destul de puternic ca să reziste la acea presiune continuă? —Azi am fost să vorbesc cu Sofia. Alison și Luca se uitau la televizor, după ce serviseră niște mâncare chinezească adusă prin curier și băuseră o sticlă de vin. —Ce-ai făcut? Bărbatul părea îngrozit, iar Alison a fost surprinsă să-și dea seama că Sofia nu-l sunase ca să-i facă anunțul. M-am gândit c-ar prinde bine să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fac câteva analize de sânge și încă vreo câteva teste. —Acum? Da, acum. O să mai am nevoie și de o mostră de spermă de la soțul dumneavoastră ca s-o testez. Poate să furnizeze mostra acasă și noi o să trimitem un curier s-o ridice. Pe Alison a luat-o, dintr-odată, cu rău. De ce trebuie să facă asta? Soțul meu are doi copii dintr-un mariaj anterior... nu e nimic în neregulă cu sperma lui. Situația se poate schimba, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la spital? Expresia lui James era ușor batjocoritoare. —De ce-ai face asta? Nici pe Deborah n-o placi, iar copiii, cu siguranță, nu-ți plac. Ai fost extrem de limpede pe acest subiect. Las-o baltă! O să trimit cutia prin curier. Julia voia să evite cu orice preț o nouă discuție pe tema copiilor, așa că nu s-a lăsat prinsă în capcană. — Am luat măsura care se potrivește copiilor între trei și șase luni. Celelalte mi s-au părut nițel cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de fus orar are propriul ei microclimat: cenușiu, lipicios, ca acela din Singapore. Proaspăt Întoarsă dintr-o călătorie-fulger la Boston, mă mișc prin ploaia Înghețată de februarie cu o letargie aproape tropicală. Ies În Long Acre chiar În fața bicicletei unui curier. Prin deschizătura de la cască, văd o pereche de ochi plini de ură. —Vaca dracului, Îmi scuipă el, nu poți să te uiți pe unde dracu’ mergi? Paisprezece minute libere până la ședința cu Rod și apoi o Întâlnire cu consultanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al Human Rights Watch îi făcu lui Ghazal o vizită și vorbiră din nou despre proceduri. Ca și Sharoudi, și el era foarte rezervat în privința bunăvoinței clanului Saharkhizan. Aș vrea mult să te scutești de o traumă. Trimite apelul prin curier, așa cum se face, și după asta, așteaptă. Ai să vorbești mai târziu cu ei. Dar Ghazal nu credea că e timp pentru așteptat. Locuiau în Piața Ferdousi și se duse acolo la ora nouă. Ocupau un întreg etaj al unei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de la Philip. Păi, or să poată să-ți ia urma în felul acesta, remarcai eu. Am sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am dus și le-am ridicat deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l denunțe pe medicul ăla, zise Hugo, pe un ton dezaprobator. E cel mai neglijent și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și poporul! De data asta, râsul lui Giovanni răsună ca o plesnitură de bici, iar mâna îi căzu pe spatele meu într-o vajnică palmă amicală. Râzând la rându-i, Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un curier de cea mai mare importanță. Regele Francisc va părăsi Spania înainte de Miercurea Cenușii 1. S-a pornit o discuție în cursul căreia Giovanni și cu mine am prezentat, destul de timid, argumente în favoarea unei înțelegeri cu Carol Quintul. A fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
proiectat în aer și ateriza cu fundul pe scaunul tare, de plastic, după ce autobuzul trecu pentru a mia oară peste un hop. Ar trebui să fie Marele Șef, care angajează contrabandiști, dar iată-l lucrând el însuși ca un biet curier. Trecuseră zece ore, mai avea de mers cinci cu căruța aia hodorogită, căreia i se spunea în glumă Racheta Deșertului. În ultimele două săptămâni lucrase la un alt plan de afaceri. Își făcea veacul prin cafeneaua de pe strada Mutannabi, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]