7,301 matches
-
priveliști de o măreție nemaipomenită. Destinul sufletului eliberat părea să se ridice împotriva mea pentru a mă face parcă să regret că am vrut din toate puterile minții să revin pe pământul ce urma să-l părăsesc... Imense cercuri se desenau la infinit, ca undele ce se formează în apa tulburată de căderea unui corp; fiecare regiune populată de figuri radioase se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dispreț. Orice început are și sfârșit. Neplăcut e apusul. Și prezicerea lui. Obsesie îngrozitoare a unui real ce devine act morbid și boala se recunoaște la urmă în realitate. Cum să nu te zbați ca "umbrele" ce "fugeau țipând și desenând prin văzduh cercuri fatale, ca păsările când simt apropierea furtunii"? Pentru un om, universul poate fi paradis, poate fi infern. Și noi suntem vinovați de aceasta, dar și de substanța din care suntem plămădiți. "Peste Univers s-a lăsat noaptea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Complete Works, Easton Press, 2001 14 Capitol 22, Cartea morților: Vin. Fac ceea ce inima mea dorea să facă în ziua focului, dacă sting flăcările de îndată ce pâlpâie. 15 Ce să mai spunem dacă și Marco Polo cu trei secole înainte îi desenase conturul pacific. 16 Oameni religioși prin excelență, francmasonii erau creștini aparținând bisericii catolice, după 1717 erau protestanți și catolici, iar în prezent frăția cuprinde și greco-catolici, evrei, musulmani, hinduși, confucianiști etc. De aceea discuțiile despre religii nu sunt permise dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asistată pe calculator pentru o companie japoneză care se ocupă cu construcția de locuințe. „Atunci când negociezi cu clientul din Japonia pentru construcția unei case“, a explicat el, „faci o schiță a parterului - majoritatea companiilor respective nu folosesc calculatoare“. Astfel, planurile desenate de mână sunt trimise pe cale electronică În China, unde sunt transformate În proiecte digitale, care ulterior sunt trimise prin e-mail Înapoi la firma japoneză de construcții, care le transformă la rândul ei În proiecte de producție. „I-am luat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Început a Internetului, un prieten mi-a dat o copie a unui program pe care o descărcase pe o dischetă, program care se numea Fractint. Nu era piratat, ci se distribuia gratuit; era produs de un grup de programatori și desena fractali. șFractalii sunt niște imagini minunate, Îmbinând arta și matematica.ț Când programul se inițializa, pe monitor apărea o listă lungă cu numele savanților și matematicienilor care și-au adus contribuția la el. Am observat că În program se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-a se Înghesuie Într-o cameră purpurie de vreo 9 pe 8 metri. Temperatura care te sleiește de puteri este de peste 37 de grade Celsius, În ciuda ventilatoarelor care bâzâie neîncetat. Pe un podium de lemn se află Muthukrishnan Arulselvan, care desenează pe tablă un triunghi, Îi marchează unghiurile și explică o formulă de geometrie la un microfon. Elevii ascultă concentrați, deși este aproape ora 10 noaptea. Atunci când domnul Arulselvan pune o Întrebare, elevii se grăbesc să răspundă În cor. Când profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
stradă liniștită dintr-un cartier rezidențial din Bangalore. Atunci când m-am oprit să le fac o vizită, am descoperit două etaje ocupate de proiectanți de jocuri și artiști indieni, instruiți În grafica pe calculator, lucrând la PC-uri pentru a desena tot felul de jocuri și personaje animate pentru clienții americani și europeni. În timp ce lucrau, ei ascultau muzică În căști. Uneori luau câte o pauză și jucau un joc În rețea, unde toți proiectanții se urmăreau și se omorau pe monitoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Clienții mei, de pildă The New York Times, doreau o lucrare artistică finită“, mi-a explicat Bill. Astfel, dacă făcea o ilustrație pentru un ziar sau o revistă sau dacă proiecta un nou logotip pentru un produs, crea efectiv lucrarea respectivă, adică o desena, o colora, o monta pe un panou, o acoperea cu o bucată de pânză, o ambala și o expedia printr-un serviciu de curierat. Numea asta „artă la cutie“. În industrie era cunoscută sub numele de „artă pregătită pentru aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dată această activitate, Greer nu știa de unde să Înceapă. Așa că a intrat pe Amazon.com și a găsit câteva aplicații specializate care i-ar fi permis să creeze metamorfoze, a cumpărat aceste aplicații, le-a testat câteva zile și a desenat primele sale lucrări de acest gen. De atunci s-a specializat În domeniul respectiv, iar piața noului produs s-a extins la revistele Maxim, More și Nickelodeon: prima este o revistă pentru bărbați, a doua se adresează femeilor de vârsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
eu le-am dat o formă care să fie utilizabilă de către reviste. E simplu, le Încarc ca serie de fișiere JPEG... Metamorfozele au devenit o afacere bună pentru multe reviste. Primesc chiar și scrisori de la fanii mei, copiii!“ Greer nu desenase niciodată metamorfoze până la evoluția tehnologiei, care a creat o nișă cu totul nouă, specializată, exact În momentul În care schimbările de pe piața artei sale l-au obligat să Învețe lucruri noi. „Aș vrea să pot spune că toți pașii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a-i ajuta pe săteni (mulți dintre ei analfabeți) să se exprime, HP a folosit un concept denumit facilitare grafică, cu ajutorul căruia, când oamenii au dat grai viselor și aspirațiilor lor, un artist grafician, adus de HP din Statele Unite, a desenat imagini ale acelor aspirații pe planșe de hârtie cretată, care au fost apoi atârnate pe pereții sălii. „Când oamenii, În special cei care sunt analfabeți, spun ceva, iar acest ceva apare imediat desenat pe perete, ajung să se simtă băgați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
grafician, adus de HP din Statele Unite, a desenat imagini ale acelor aspirații pe planșe de hârtie cretată, care au fost apoi atârnate pe pereții sălii. „Când oamenii, În special cei care sunt analfabeți, spun ceva, iar acest ceva apare imediat desenat pe perete, ajung să se simtă băgați În seamă și, astfel, devin mult mai animați și mai implicați În discuție“, afirmă coordonatoarea proiectului, Maureen Conway, vicepreședinte HP pe probleme de soluții de dezvoltare a pieței. „Este un lucru care sporește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
zidit o clădire ca adăpost în caz de intemperii a celor ce munceau și pentru odihna de peste noapte a bătrânilor care făceau mai greu drumul până în sat. De asemenea, o trapeză unde puteau lua masa 100 de persoane. Părintele a desenat și zugrăvit în două tablouri mari vedenia de la Athos cu imaginea mânăstirii așa cum i se arătase în vis. Ne-am prezentat părintelui cine suntem și de ce am venit; i-a rugat pe oameni să intre în trapeză și să se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiecare își simte, ca și mine, măreața lui chemare! Taborică minune! Taborică minune!... Transfigurare! Jocul de șah cu copiii Duminica după-amiaza se organizau concursuri de șah. O deconectare nervoasă după tensiunea anchetelor. Mulți copii erau buni șahiști. Pe mese se desenau tablele cu pătrățele albe și negre iar pe bucăți de carton sau hârtie se desenau figurile pieselor, uneori se modelau din lut. Admiram intuiția mișcărilor câte unui copil. Așteptam o provocare. Știam un mod de a juca șah pe care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de șah cu copiii Duminica după-amiaza se organizau concursuri de șah. O deconectare nervoasă după tensiunea anchetelor. Mulți copii erau buni șahiști. Pe mese se desenau tablele cu pătrățele albe și negre iar pe bucăți de carton sau hârtie se desenau figurile pieselor, uneori se modelau din lut. Admiram intuiția mișcărilor câte unui copil. Așteptam o provocare. Știam un mod de a juca șah pe care ei încă nu-l știau, dar pe care trebuiau să-l învețe. Și într-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adresa învățătorilor de la țară, care urmau să devină "apostolii" noului crez, îndemnîndu-i să-i lumineze pe țărani. Colaboratorii de la "Albina" ai lui Haret au fondat "Sămănătorul" la 2 decembrie 1901. Sămănătorul era numele unui tablou de Nicolae Grigorescu (care a desenat coperta revistei). Grigorescu a fost inspirat de poezia poetului moldovean Alexandru Vlahuță, care spera că semințele aruncate în brazdă vor prinde rădăcini, vor face flori și vor da roade. În fiecare săptămînă apăreau între 500 și 2 000 de exemplare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o soluție austriacă și cu atît mai puțin una germană 203. Iorga nu mai era dispus să accepte nici un compromis. Ca orice naționalist sud-est european, era decis să deseneze o nouă hartă. "Vom merge drept înainte spre unitatea națională"204, scria el. Iorga nu s-a lăsat impresionat nici de intelectualul democrat maghiar dr. Oszkàr Jàszi, care propunea o politică conciliantă față de naționalități, nu maghiarizare forțată. În 1913, atunci
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
zgomot, în direcția ferestrei, și să mă las în genunchi, atingând zidul de cărămidă, așezându-mă cu capul chiar sub nivelul pervazului scund. Ca să evit înțepăturile tufișurilor de trandafiri, îmbrăcasem un impermeabil, deși nu prevăzusem roua. Clarul de lună îmi desenase contururile diferitelor răzoare de flori, dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de-a ștrengării mai făceam, spuse James. — Când? — Când eram băiețandri. Nu-mi puteam aminti de nici o ștrengărie făcută împreună cu James. Am turnat vinul în pahare și, un timp, am rămas amândoi tăcuți. James, fără să se uite la mine, desena cu degetul contururi ciudate pe masă. Poate că se simțea stingherit; și ideea că, o dată în viață, se afla și el în atitudinea solicitantului, mă făcea și pe mine să mă simt stingherit. Oricum, n-aveam chef să-i ușurez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea și din celelalte clase... Știați atunci și de ce i-a arestat? Nu știam de ce... Știam doar că am discutat și io și cu mulți dintre ei împotriva rușilor. Și în ’46 am fost acuzat de un coleg că am desenat pe tablă „ochiul”, care era semnul țărăniștilor. Io, într-adevăr, atunci, în ’46, înainte de alegeri, primeam o autoritate de la țărăniști... Veneau din Timișoara și se adunau la noi... Și aduceau manifeste cu ochiul sau alte manifeste, și eu le duceam
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în Sighet... Mergeam acolo pe străzi seara și le lipeam.... Și într-o zi l-am căutat pe un verișor, și am deschis ușa de la sala de gimnastică, unde era și o tablă. Am deschis ușa și am văzut „ochiul” desenat pe tablă, da’ nu era nimeni, nici verișoru-meu. Am închis ușa și în timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ în realitate nu l-am desenat eu. Acuma
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și o tablă. Am deschis ușa și am văzut „ochiul” desenat pe tablă, da’ nu era nimeni, nici verișoru-meu. Am închis ușa și în timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ în realitate nu l-am desenat eu. Acuma n-ar avea niciun rost să mă laud că l-am desenat eu. Dar bineînțeles că directorul m-o chemat și nu m-o pedepsit... În ’48, cum am spus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
văzut „ochiul” desenat pe tablă, da’ nu era nimeni, nici verișoru-meu. Am închis ușa și în timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ în realitate nu l-am desenat eu. Acuma n-ar avea niciun rost să mă laud că l-am desenat eu. Dar bineînțeles că directorul m-o chemat și nu m-o pedepsit... În ’48, cum am spus, toți elevii din comună am dispărut, că nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și în timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ în realitate nu l-am desenat eu. Acuma n-ar avea niciun rost să mă laud că l-am desenat eu. Dar bineînțeles că directorul m-o chemat și nu m-o pedepsit... În ’48, cum am spus, toți elevii din comună am dispărut, că nu știam pe care ne arestează... Și am stat vreo două-trei zile așa, și p-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am spus: Domnu’ căpitan, lăsați-mă în pace, lăsați-mă să dorm, și mâne vă spun unde îi, numa’ lăsați-mă! Și dom’ne, nu! Acuma! S-o dus, l-o chemat pe ălalalt anchetator, și o trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, în fine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]