6,089 matches
-
mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc. Adio slăvito, Ah, nu te mai văz, 400 {EminescuOpVI 401} Călător eu sunt De lume mă pierz. La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răbdare? Că am piept și rău mă doare, 437 {EminescuOpVI 438} Ori se vede că faci haz Să-mi verși lacrimi pe obraz, Sau se vede că n-ai durere Ci dragoste cu părere. Nu mă omorî, mă rog, Că destul sunt ars în foc, Nu vezi că m-ai omorât Cu al tău dulce cuvânt Și atâta m-ai pătruns Încât nu mai e de spus. Eu n-aș mai zice nimic Numa-n brațe să te strâng Eu n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-ndrăgesc. No. 55 În lume născut Nimeni n-au putut A fi fericit Cu desăvârșit; Tot patimi cercând Necazuri răbdând Nu ne mulțumim Ș-altele voim; La moarte alerg Mă sălășluesc Viața nu-mi voiesc Ca să mai trăiesc; Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am strâns Nimic folosind; 451 {EminescuOpVI 452} Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
culcare, s-au întreținut vorbind despre ale lor, iar alții care au petrecut restul serii rupând și arzând hârtii. Nu erau conspiratori, pur și simplu le era frică. Ministrului apărării, un civil care nu făcuse armata, nu i se păruse destul declararea stării excepționale, ceea ce dorise el era o stare de asediu serioasă, din cele autentice, o stare excepțională în cea mai strictă accepțiune a cuvântului, dură, fără fisuri de nici un fel, ca un zid în mișcare capabil să izoleze răzmerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-am observat când ați fost acasă la mine, Se vede atât de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt se adresă câinelui, care nu mai lătra, acum producea în gâtlej un sunet răgușit și continuu, un mârâit și mai neliniștitor, de orgă dezacordată la notele grave. E mai bine să vă așezați ca să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru, căci cu gândurile, oricât ai fi de grijuliu, niciodată nu e destul, unele ni se prezintă cu un ușor aer de ingenuitate și ipocrizie și apoi, dar prea târziu, își dau pe față răutatea. Se uită din nou la ceas, zece fără un sfert, cum trece timpul. Se duse din bucătărie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
brusc picioarele îi erau grele, nervii slăbiți erau ca un elastic care rămăsese întins prea mult timp, o nevoie urgentă de a închide ochii și de a dormi. Iau primul taxi care apare, gândi el. A mai trebuit să meargă destul, taxiurile care treceau erau ocupate, unul nici măcar n-a auzit că era chemat și, în sfârșit, când abia mai reușea să-și târască picioarele, o șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor și nici unul ca să-l omoare, Domnule prim-ministru, nu exista altă soluție, omul acela devenise un element periculos, Reglam conturile cu el mai târziu, nu acum, această moarte a fost o prostie de neiertat, iar acum, ca și cum nu era destul, avem aceste manifestații pe străzi, Nesemnificative, domnule prim-ministru, informațiile mele, Informațiile dumneavoastră nu sunt bune de nimic, jumătate din populație e deja pe străzi, iar cealaltă jumătate nu va întârzia, Am certitudinea că viitorul îmi va da dreptate, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu desăvârșire. Păi, poate reușesc să pun la cale o petrecere-surpriză aici... Cabana noastră este perfectă pentru un cocktail distractiv. —O să fie așa de frumos. Te ajut eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
anume biografie a lui Kafka și cei doi au început o conversație. Era una din multele discuții mărunte și, chiar dacă Harry nu era întotdeauna acolo când sosea Tom (își petrecea cea mai mare parte a timpului la etaj), au vorbit destul în lunile care au urmat pentru ca să afle din ce oraș venea Tom, subiectul disertației abandonate (Clarel - poemul epic gargantuan și ilizibil al lui Melville) și să digere faptul că nu îl interesa câtuși de puțin să facă amor cu bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seropozitiv și înnebunit de frică. O schimbare de decor i-ar putea face bine. NATHAN: Perfect. Dar de unde facem rost de bani ca să cumpărăm un domeniu la țară? Eu pot să contribui cu ceva, dar nu e nici pe departe destul. TOM: Dacă vrea să intre și Bette, poate e dispusă ea să-și deschidă sipetele ca să participe. HARRY: Nici nu se pune problema. Orice om are mândria lui și prefer să mor de zece ori decât să-i mai cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sipetele ca să participe. HARRY: Nici nu se pune problema. Orice om are mândria lui și prefer să mor de zece ori decât să-i mai cer un bănuț. TOM: Atunci, dacă vinzi casa din Brooklyn, s-ar putea să obții destul pentru început. HARRY: O picătură într-un ocean. Dacă e să-mi petrec ultimii ani în fundul pământului, vreau s-o fac în stil mare. Nu vreau să stau printre țopârlani, Tom. Ori mă fac nobil de țară, ori pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în care îmi veneau mereu în minte, țâșnind la orice oră din zi și din noapte (uneori chiar în vis), bănuiam că am destul material pentru a continua proiectul acesta mai mulți ani. Dar, la nici douăzeci de secunde după ce ieșisem din magazin, cu cine m-am întâlnit, dacă nu cu Nancy Mazzucchelli, cu M.F.P. însăși? Locuiam în cartier de două luni, făcusem plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de un tip din New York. Așa se face că e acum în oraș. A plecat din San Francisco și s-a mutat împreună cu el la începutul lunii trecute. — Cineva cu bani, presupun. — Nu știu toate detaliile. Dar cred că scoate destul ca să se întrețină amândoi. — Ce noroc pe Gordon. — Nu prea mare. Mai ales când te gândești prin câte a trecut. În plus, pe mine mă iubește. E foarte atașat de prietenul lui, dar pe mine mă iubește. Și eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Refuz să cred. — Ai încasat cecul lui Trumbell? — L-am dus la bancă acum trei zile. Ca să fiu sincer, am și cheltuit jumătate din el pe o grămadă de țoale noi. — Trimite-i banii înapoi. Nu vreau. Dacă nu ai destul în cont, poți să împrumuți de la mine ca să completezi suma. — Mulțumesc, Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o altă păcăleală, și că răzbunarea fusese de la bun început unicul motiv. La ce folosește să știi, dacă nu aplici ce știi ca să împiedici nenorocirea unui prieten? Încercasem să îl avertizez pe Harry, dar nu fusesem destul de categoric, nu investisem destul timp și efort pentru a-l face să înțeleagă de ce trebuia să dea înapoi. Și acum era mort - ucis cu sânge rece, și ucis în așa fel, încât criminalii nu vor putea fi niciodată trași la răspundere pentru fapta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom într-un sfârșit, ieșind din tăcerea stupefiată. Fie că rămâi aici sau nu, banii sunt ai amândurora. Suntem parteneri și n-am de gând să te lipsesc de partea ta. Jumi-juma, Rufus. Facem totul exact pe jumătate. — Trmimite-mi doar destul cât să trăiesc, s-a smiorcăit Rufus. Altceva nu vreau. — O să vindem clădirea și magazinul, a zis Tom. O să scăpăm de toate și împărțim profitul. — Nu, Tommy, i-a răspuns Rufus. Păstrează-le. Tu ești un tip deștept, o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de mai mult timp, trăgând cu urechea încă de la începutul vizitei mele. Minor era atât de prins de ceea ce spunea, încât încă nu observase că nu mă mai uitam la el. Mai dă-o dracului de treabă, mi-am spus. Destul de-a șoarecele și pisica. Destul cu învârtitul pe după plop. Era vremea să trag cortina, pentru începutul actului doi. — Hai jos, Rory, am spus. Sunt unchiul Nat și nu plec din casa asta până nu stau de vorbă cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urechea încă de la începutul vizitei mele. Minor era atât de prins de ceea ce spunea, încât încă nu observase că nu mă mai uitam la el. Mai dă-o dracului de treabă, mi-am spus. Destul de-a șoarecele și pisica. Destul cu învârtitul pe după plop. Era vremea să trag cortina, pentru începutul actului doi. — Hai jos, Rory, am spus. Sunt unchiul Nat și nu plec din casa asta până nu stau de vorbă cu tine. Am sărit de pe sofa și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Street. Mergeam la întrunirile de grup; eram tot timpul treji; lui Lucy îi plăcea la școală; mama lui David era un pic sărită de pe fix, dar nu era un om rău - numai că, în orașul ăla, nu reușeam să câștigăm destul. Apoi ni s-a oferit o ocazie în Carolina de Nord și David s-a grăbit să profite. True Value Hardware. După aceea, lucrurile s-au mai îmbunătățit, dar apoi, acum vreun an și jumătate, David l-a cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ajuns și eu la o vârstă, am început să mă gândesc la ce las în urmă și mi se pare o tragedie să părăsesc lumea aceasta fără un moștenitor. Puteți adopta, i-am spus. Nu, mi-a zis, nu e destul. Trebuie să fac un copil care să fie sânge din sângele meu, un urmaș din osul meu, care să ducă mai departe ce am început aici. Am fost cu ochii pe tine, femeie, și, din toate sufletele din turma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am încercat să-l sun pe Tom. Îți aduci aminte, nu? Prin nu știu ce minune, David adormise în livig, după cină. La vreo trei kilometri, pe șosea, e un telefon public și am fugit cât am putut. Dacă aș fi avut destul curaj să bag mâna în buzunarul lui David și să-i fur cheile de la mașină... Dar nu puteam risca să-l trezesc, așa că am luat-o pe șosea pe jos. Probabil a deschis ochii la zece minute după ce am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se trezească duminica la ora șase și să se plimbe cu bicicleta prin Prospect Park. Ea încă mai lucra, eu mă pensionasem. Ea era o fire optimisă, eu eram un cinic. Ea avusese o căsnicie fericită, iar căsnicia mea... dar destul pe tema asta. Ea nu dădea mai deloc atenție știrilor, iar eu citeam concentrat ziarul în fiecare zi. În copilărie, ea ținuse cu Dodgers și eu cu Giants. Ei îi plăceau peștele și pastele, în timp eu preferam carnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cutia viorii lui Greg. Uneori cântam drogată și Billy zicea că sunt fetița lui amețită, iubită, pilită. Alteori cântam trează și Greg îmi spunea Regina de pe Planeta X. Doamne-Dumnezeule. Ce vremuri bune au fost alea, unchiule Nat. Câd nu câștigam destul cântând, mă duceam și furam din magazine. Îmi spuneau Aurică fără Frică. Treceam pe culoarul supermarketului și băgam fleicile sau puii sub palton. Pe vremea aia, nimic nu era serios. Într-o săptămână eram îndrăgostită de Greg. Săptămâna viitoare eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și pentru cîini, și pentru oameni, erau să mă bată : «îmi spui tu ce să fac cu cîinele meu în casa mea ?».” „E de fapt strada noastră, nu casa lui”, mă gîndesc eu, revoltat. Proprietaru’ român nu-i însă proprietar destul dacă nu iese la por tiță să strige că „iel e proprietaru’” ! și dacă poate să-și trimită doar cîinele, mare și fioros, la portiță, cu atît mai bine : surplus de imagine cu economie de timp. Mai schimb două vorbe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]