6,346 matches
-
În față și te-ntreba. Nu-l mai vedeam, vă rog să mă credeți... Nu vedeam nimic În spatele reflectorului. Era o umbră care câteodată mișca așa, i-auzeam vocea, da’ după un timp erai ca-ntr-o transă. Și ziua, dom’le, se-ntâmpla că ieșea soare afară, și nu erau gratii, că era plasă de sârmă de-asta groasă la geamuri, și dispărea efectiv În spatele reflectorului... Deci zi și noapte cu ăla În ochi... asta a fost timorarea morală, ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa pârghie mi-o ieșit... și așa de frumos le manevram acolo... Nu m-o mai interesat nici paznicul de-afară, nu m-o mai interesat absolut nimic... Ei, lor cine știe ce li s-o năzărit. „Ce faci tu aici?” Spun: „Dom’le, uite, am făcut un plan, ca să treacă timpul”. Zice: „Păi, de ce nu ai spus chestia asta, că Îți puneam la dispoziție hârtii sau de ce-ai nevoie și puteai să le faci aici”. „Să vin la dumneavoastră cu chestii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Mureș, la nimeni nu le-au fost puse lanțuri, nici la cei condamnați la moarte, și când am plecat de la Jilava spre Gherla, toată lumea peste zece ani a primit lanțuri. Și cum s-a desfășurat transferul de la Jilava spre Gherla? Dom’le, a fost un moment foarte impresionant. Ne-au scos din Jilava pe jos. Era iarnă, 25 decembrie... Seara târziu, nu mai știu ce oră a fost, În orice caz, pe la 8, ne-au Încolonat, ne-au bătut lanțurile și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Duba cu care-am plecat noi a mers, a mers, a mers... vreo trei sferturi de oră. Noi vedeam pe la aerisitoare cum trec liniile de la tramvai, de la troleibuz, lumini... și, la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom’le... „Ce Dumnezeu?” Și stăm, și stăm, și stăm. La un moment dat, se deschide ușa dubei și apare un ofițer, și spune: „S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea. Nu cumva vreunul din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
transbordarea. Nu cumva vreunul din voi să se uite În stânga sau În dreapta când trece din una În alta”. Și-o pus cele două dube fund la fund, una În spate la cealaltă și noi am trecut din una În cealaltă. Dom’le, ce moment cumplit... Chiar În fața unui local s-a defectat porcăria asta de dubă... și veselia aceea, seara de Crăciun... Și noi, acolo, Înghesuiți În condițiile acelea. Și-am plecat... Am ajuns undeva la Chitila, habar n-am unde
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de chirpici luminată la geam, Crăciun fiind. Și la un moment dat o ieșit cineva din casă, o tăiat niște lemne și-o intrat Înapoi. Noi am stat acolo până când toată lumea s-a aliniat... Acuma a fost momentul care... iarăși, dom’le, este groaznic să-mi amintesc. Nu știu cum Dumnezeu se face că, dacă ai lanț, Îi bine, da’ dacă nu ai lanț și ai bară, e groaznic. Adică În loc să ai lanț la picior, Îți pune două bare, care la mijloc au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat În dubă, domnule, până când la un moment dat a Început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și Înăuntru căldura noastră... Optzeci de inși, dom’le, și nu știai cum să te ferești de ploaie, că curgea pe pereți, și totu’ a devenit umed. Și-apăi dimineața În zori am plecat. Ne-o tractat o locomotivă până-n Gara de Nord. Și când am văzut ceasurile din Gara de Nord și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Despre rebeliune, ce pot să vă spun? Cu câteva zile Înainte de 14 iunie, mi-a apărut o hidrosadenită la subsuoara stângă. O fost o perioadă foarte grea, pentru că atunci nici baia nu funcționa, nici nimica, și era vară și cald, dom’le... La robinet aveam apă, că s-o introdus apa În Gherla, s-a canalizat, și erau w.c.-uri turcești, deci a făcut ceva atuncea administrația... Cel puțin atâta. Și, pe 13 iunie, era deja formată hidrosadenita și-mi spune
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și jumătate, care era ancorat la etajul 1 și la etajul 3 cu niște cabluri metalice, chiar lângă ferestre. Și-au pus mâna deținuții pe cablu’ acela și o Început să le zdrăngăne, după ce-au dat jos obloanele, și dom’le, și s-a desfăcut exhaustorul ăla din acele chingi și, de la bucătărie până sus unde era, la etajul trei, a căzut. Aia a făcut un zgomot mare. Și-atuncea au venit cu scara de pompieri și a Început circu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să nu te pună Dumnezeu să povestești În cameră chestia asta, că ai de furcă cu mine! Ai Înțeles?” „Am Înțeles.” Și-atunci, În timp ce vorbea, m-am uitat În sus. Ei, dom’le, i-au scos pe ăștia din camera 82, că s-au baricadat acolo cu paturi... Și nu știu cum au desfăcut baricadele și s-au pus cu pulanele și cu niște bâte de lemn cilindric, pe care se aducea butoaiele cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o săptămână!” Domne, o Început să-i trimită la garnizoană la Cluj, câte-o săptămână, câte două săptămâni. Rezultatul a fost că, după câteva luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și cu oamenii și, În primul rând, a știut să facă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luni de zile, s-o Îmblânzit caraliii... A făcut foarte multe schimbări... A fost un om, dom’le, poate singurul comandant de penitenciar după care o plâns deținuții când a plecat. Au fost deținuți care au lăcrimat când a plecat... Dom’le, a știut să trateze și cu oamenii și, În primul rând, a știut să facă În așa fel ca, de bine, de rău, să simți că totuși nu ești singur. E o chestiune aparte, după atâția ani În care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
coborâți la parter!”. Fiecare și-o luat băncile, că aveam niște bănci lungi de patru metri, că n-aveai voie toată ziua decât ori să te plimbi, ori să stai pe bancă, da’ ca să șezi pe pat nu exista. Și, dom’le, toată Gherla ne-am Întâlnit acolo În holul pușcăriei. N-o mai existat ca Înainte, să nu te vezi cu alții... Că Înainte, ferească Dumnezeu... Că de câte ori am luat bătaie pentru că eu, lucrând ca medic, era camera lu’ tata
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lucrând ca medic, era camera lu’ tata scoasă la plimbare și tata poate m-a văzut, și eu poate l-am văzut pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat. Nu exista loc de comentarii. Nu exista să comentezi. Așa a scris caraliu’, așa era... Și am aflat pe urmă că În ziua când am fost eu bătut și tata a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
După două săptămâni, iar primesc telefon că luni să mă prezint la ora unu la directoare. Mă duc și-mi spune: „No, uite, dacă vrei, te trimit la Șincai 4”. Și m-am dus acolo. Colegul care-o fost acolo, dom’le, nu era medic generalist, era pediatru. Pentru el, adevărata activitate era să fie scriptele pus la punct... Că moare juma’ de comună, nu contează, da’ dacă scripetele sunt puse la punct, el Îi acoperit cu toate... Și, printre altele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vă dăm o altă poză, În care apare cu ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea, după dulap.” I le-am dat și o plecat. Și Îmi zic: „Bine că cel puțin m-am scăpat de ele onorabil”. După care, dom’le, Într-o zi, văd că a Început să crape peretele Între sala de așteptare și farmacie. Igrasia ajunsese la Înălțimea de vreun metru și jumătate, doi și atinsese deja și hârtia aceea roșie: „Mă, fir-ar al dracu’”... Și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atinsese deja și hârtia aceea roșie: „Mă, fir-ar al dracu’”... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta am terminat povestea, ca omu’ care și-a făcut treaba ca lumea. Când colo, intră Vizitiu: „Ce faceți, dom’ doctor?” Zic: „Măi, Fănică, mă, fii atent, acuma o reparat de un an și ceva și, uite, deja unde o ajuns apa la perete. O murdărit toată hârtia asta”... Și, domne, am zis: „Ia-le și dă-le foc, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe 1 noiemvrie prin... ’85, sau așa ceva, Într-o miercuri 5, ziua numelui nevesti-mii, când sună la ușă cineva: fosta mea moașă de la Zau cu soră-sa, care locuia la Târgu Mureș. Zic: „Draga mea, am musafiri, am”... Zice: „Vai, dom’ doctor... nu-i nimica, vă căutăm noi”. Și a doua zi dimineață m-o prins: „Uitați-vă, e gravidă, faceți cumva, dom’ doctor, vă rugăm foarte mult”... „Mă, fată, hai c-o fac. Da’ o fac pentru tine, nu pentru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la Zau cu soră-sa, care locuia la Târgu Mureș. Zic: „Draga mea, am musafiri, am”... Zice: „Vai, dom’ doctor... nu-i nimica, vă căutăm noi”. Și a doua zi dimineață m-o prins: „Uitați-vă, e gravidă, faceți cumva, dom’ doctor, vă rugăm foarte mult”... „Mă, fată, hai c-o fac. Da’ o fac pentru tine, nu pentru soră-ta, și am o rugăminte: nici dracu’ nu tre’ să știe.” „Nu, dom’ doctor!” No, și-ntr-o zi m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o prins: „Uitați-vă, e gravidă, faceți cumva, dom’ doctor, vă rugăm foarte mult”... „Mă, fată, hai c-o fac. Da’ o fac pentru tine, nu pentru soră-ta, și am o rugăminte: nici dracu’ nu tre’ să știe.” „Nu, dom’ doctor!” No, și-ntr-o zi m-am dus, i-am Întrerupt sarcina și cu-asta basta... Nu trec două sau trei luni de zile, că mă trezesc cu sora moașei cu una: „Dom’ doctor, prietena mea, Încă-i nemăritată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dracu’ nu tre’ să știe.” „Nu, dom’ doctor!” No, și-ntr-o zi m-am dus, i-am Întrerupt sarcina și cu-asta basta... Nu trec două sau trei luni de zile, că mă trezesc cu sora moașei cu una: „Dom’ doctor, prietena mea, Încă-i nemăritată, tre’ să aibă nunta, băiatul Îi preot și imaginați-vă”... Mă, atâta m-o bătut la cap și atât or venit pe-aici, că mi-era și jenă și i-am spus: „Bine, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nevastă-mea: „Hai să mergem să cumpărăm și o perdea și să fie un bleu-ciel ca și ăsta”... Și intrăm la Romarta, la secția cu perdele, și la un moment dat vine la mine una și zice: „Ce mai faceți, dom’ doctor?” Zic: „Bine, mersi. Da’ de unde mă știi?”. Zice: „Nu vă amintiți că sora lu’ Nuța”... „A”, zic, „cum Îi?” „Bine, m-am măritat, totu-i În ordine.” Domne, cumpărăm perdeaua, venim acasă... Asta nu are ce face și se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
v-am spus, am avut două cazuri... pentru unu’ nu-ți făcea așa probleme, da’ eu am avut două... Și asta, printre altele, a făcut afirmația și că mi-a trimis 2 000 de lei. Am zis la anchetă: „Da, dom’le, da’ i-am investit imediat În dispensar, nu i-am cheltuit pentru mine”. N-o contat, s-a pus că am luat șpagă. Și-atunci, cum n-aveam alte motive decât Întrerupere de sarcină, pe asta s-a mers
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ținut acolo Încă trei zile În plus, până când s-a golit toată pușcăria... Cum vedeți evoluția lucrurilor de după 1989? Am avut speranțe mari Într-o schimbare În bine. Nu pentru mine, În general, pentru țară. Toți suntem urmașii unui sistem, dom’le, toți, toți toți... Toate țările astea care au fost comuniste... Deci noi trebuie, de bine, de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Domne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suferit cel mai mult de pe urma noastră... Ăsta e Într-adevăr un regret: suferința pe care am provocat-o mamei... Și, În plus, au fost și situații efectiv de moment... Te adaptai ca să treci puntea și, după ce ai trecut, ai zis: „Dom’le, Îi bine”. O mai trecut doi-trei ani? „E bine.” Pân-am ajuns la bine! Și am devenit atât de adaptabili, atât de maleabili... Nu numa’ În conduită, nu numai În mentalități, da’ și În simțiri. Domne, ne-am vândut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]