5,465 matches
-
Corurile acțiunile și decorurile multiple Veți găsi aici acțiuni Ce se adaugă dramei principale și o împodobesc Schimbările de ton de la patetic la burlesc Și folosirea rațională a neverosimilului."18 Yvan Goll, și el, în Prefața la Mathusalem, se arată dornic să alunge orice logică din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să demaște minciuna profundă a logicii matematice sau chiar a dialecticii. În același timp, alogica va servi pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
desenate pe podeaua scenei de către Serlio va fi un element independent, în stare să se ridice sau să se lase în jos datorită unei mașinării, delimitând astfel pe loc noi spații în adâncime sau în înălțime 23. Începând de aici, dornic să creeze "The thousand scenes in one scene" (O mie de scene în una), el încearcă să experimenteze toate tipurile posibile de suprafață mobilă. Astfel sunt inventate de el așa-numitele "screens", paravane verticale ce permit construirea scenei cu multiple
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
esențiale ale teatrului din secolul al XX-lea. Artaud se află în căutarea unui nou limbaj teatral. "Acestui nou limbaj, scrie el, mai rămâne să-i găsim gramatica. Gestul îi este materia și mintea, și dacă vrem, alfa și omega." Dornic să-i redea corpului locul original pierdut, el vrea "să termine cu teatrul de text" și condamnă teatrul occidental, care nu "vede teatrul sub un alt aspect decât cel al teatrului dialogat", cum scrie el în articolul "Regia scenică și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doi sau trei cel mult, s-ar ajunge, prin gesuri exemplare, câteva cuvinte și mușcări pure, la exprimarea conflictului pur, în veridicitatea lui esențială, chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conceput Artaud, nu poate fi jucat, căci Artaud nu vrea ca el să fie o reprezentație, ci să cuprindă viața în ceea ce are ea mai imposibil de reprezentat. Contradicția rezidă în însuși faptul că Artaud vrea să termine cu mimesisul. Dornic să unească teatrul și viața, el neagă valoarea a tot ceea ce este meditație în raport cu viața, a tot ceea ce reprezintă, imită, în loc să fie. "Arta, afirmă el, nu este imitarea vieții, ci viața este imitarea unui principiu transcendent cu care arta ne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie să fie vizibilă în mod clar spectatorului, pentru sublinierea ficțiunii. Dornici amândoi să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt circul, varietățile, cabaretul, ei scriu împreună, în 1926, Royal-Palace, operă ce deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Padova. Memorialul acestui pelerinaj, publicat inițial în „Naționalul”, sub titlul Trei luni în străinătate. Impresiuni și memorii de călătorie, unele foiletoane fiind regrupate, în 1860, în volumul Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), aparține unui om dornic de informare, obstinat în lăcomia lui pentru date de tot soiul și în felul acesta frecvent robit surselor. F. se deosebește de Dinicu Golescu, călător grav, genuin, limitat cu modestie la trăirile proprii. El își construiește jurnalul având în minte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
întors către tînăr: "Frasine, ce cred oamenii despre mine?" Tinerelul a fost surprins de neașteptata încredere a profesorului Iorga și mai ales de întrebarea lui. Nu voia să riște să aibă o atitudine prea familiară și nu era nici prea dornic să răspundă la întrebare. Iorga a înțeles acest lucru, dar nu s-a dat bătut. "Ei, dragă! Nu ezita, dă-mi un răspuns sincer! Ce cred oamenii despre mine?" În cele din urmă, tînărul a răspuns cu timiditate: "Oamenii spun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Europa central-răsăriteană democrația înseamnă (în cel mai bun caz!) principiul majorității. Nu prea există loc pentru o "Declarație a Drepturilor", în absența căreia democrația se poate transforma în manifestările unei gloate pestrițe, care, încă de pe vremea lui Socrate, era dornică să-i distrugă pe cei ce aveau mai multă inteligență și mai mult curaj decît cei de rînd. Iorga credea în permanența și în indestructibilitatea acestei "Ființe Gigantice": națiunea. Epictet avertiza: "Nu încercați să schimbați natura lucrurilor!" Analiza lumii noastre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu elaborarea de proiecte legislative detaliate pentru perioada de după război. Mai presus de toate, partizanii erau dezavantajați de lipsa experienței. În organizațiile clandestine, numai comuniștii se pricepeau la politică (și, În afara Franței, nici ei foarte bine). Iar comuniștii nu erau dornici să se lege de mâini și de picioare prin declarații programatice detaliate, care ar fi putut aliena potențiali aliați strategici. Rezistența nu a lăsat În urmă proiecte postbelice mărețe, dincolo de generalități și nobile declarații de intenție - și chiar și acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernul de la Vichy, au creat un sistem de reducere a tarifelor bazat pe idei interbelice „planificatoare”, care prefigura relațiile comerciale europene și coordonarea economică franco-germană din anii următori. În „Jeune Europe”, club fondat În 1933 de tineri gânditori și politicieni dornici de schimbare În politica economică, viitorul eurofil și om de stat belgian Paul-Henri Spaak schimba idei intervenționiste cu contemporani cu vederi similare de pe tot continentul, inclusiv cu Otto Abetz, viitorul administrator nazist al Parisului ocupat. „Planificarea”, pe scurt, avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
misiunii statului modern. Războiul și ocupația au spulberat aceste iluzii - cel puțin pentru electorat, dacă nu și pentru intelectuali. În lumina crudă a păcii, compromisurile terne ale democrației constituționale au căpătat subit o strălucire nouă. Desigur, În 1945, cei mai mulți erau dornici de progres social și reînnoire, Însă numai prin reforme politice stabile și familiare. Dacă primul război mondial s-a dovedit un factor politizant și radicalizant, al doilea a avut exact efectul contrar: oamenii tânjeau după normalitate. În consecință, oamenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o Întreagă generație de tineri. După al doilea război mondial, din scenă a dispărut o cohortă de oameni În vârstă, discreditați. În locul lor au apărut scriitori, artiști, jurnaliști și activiști politici prea tineri ca să fi apucat războiul din 1914-1918, Însă dornici să recupereze anii pierduți În următorul. Educația lor politică se făcuse În era fronturilor populare și a mișcărilor antifasciste, iar când au căpătat recunoaștere publică și influență, adesea ca rezultat al activităților din război, erau neobișnuit de tineri după criteriile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bao Dai (personaj evident inadecvat, pe care francezii l-au proclamat drept noul „Împărat” al țării În martie 1949) era chiar mai neinspirat decât a lăsa puterea În mâinile autorităților de la Hanoi. Pe de altă parte, corpul ofițeresc francez era dornic să continue lupta În Vietnam, unde, ca mai târziu În Algeria, gloria militară franceză (sau ceea ce mai rămăsese din ea) părea să fie În joc, iar Înaltul Comandament Francez avea ceva de demonstrat. Însă economia franceză n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nagy” a continuat să funcționeze neoficial În cadrul Partidului Comunist Maghiar ca un soi de opoziție „reformatoare” neoficială - prima de acest fel În comunismul postbelic. Între timp, venise rândul lui Rákosi să-și atragă dizgrația Moscovei. Așa cum am văzut, Hrușciov era dornic să restabilească legăturile sovieticilor cu Iugoslavia. Pe de altă parte, Rákosi jucase un rol important În cursul isteriei declanșate Împotriva lui Tito din anii precedenți. Nu Întâmplător acuzația de „titoism” atârnase atât de greu În procesele-spectacol ungare, mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Banca Mondială, a investit inițial În infrastructură și dezvoltări agrare: asanarea pământului, construcția de drumuri, canalizare, viaducte etc. Mai târziu, s-a orientat către sprijinirea noilor uzine industriale. Ea a oferit stimulente - Împrumuturi, donații, scutiri de impozite - firmelor private dornice să investească În Sud; a fost vehiculul prin care agențiile de stat au fost ghidate să amplaseze 60% din noile lor investiții În Sud; În deceniile de după 1957, În treimea sudică a peninsulei fuseseră Înființate 12 „zone de creștere” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la vest de URSS, amintirea ocupației sovietice și preluarea violentă a puterii de către ruși erau Încă vii. Simplul fapt că erau marionetele Moscovei și nu aveau credibilitate locală Îi făcea pe liderii comuniști mult mai sensibili la sentimentul național și dornici să i se conformeze. Lucru cu atât mai posibil cu cât oponenții regimurilor de partid din Europa de Est Între 1956 și 1968 nu erau deloc anticomuniști. Drept răspuns la afirmația lui Sartre că revoluția ungară a fost marcată de un „spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau la o producție sporită. Iar ipoteza că responsabili de marșul șchiop al comunismului erau sabotorii - culaci, capitaliști, evrei, spioni sau „interesele” occidentale - era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui Hrușciov, erau dornici să o lase În urmă. Problema, admiteau tot mai mulți, rezidă fără Îndoială În Însuși sistemul economic comunist. Economiștii reformiști („revizioniști” avea conotații peiorative) erau mai numeroși În Ungaria. În 1961, János Kádár a lăsat să se Înțeleagă că partidul-stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liderului maghiar era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socialistă decât dacă Îi era vândută pe nimic - și poate nici atunci. În practică, singurul mod de a umple rafturile În Est era să Împrumuți bani din Vest. Vestul abia aștepta. Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și băncile private erau dornice să Împrumute bani țărilor din blocul sovietic: Armata Roșie era o garanție a stabilității, iar oficialii comuniști mințeau convingător despre producția și bogățiile țării 15. Numai În decursul anilor ’70, datoria În valută a Cehoslovaciei a crescut de douăsprezece ori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
am prezentat Înainte reprezentanților PSD sunt acum preluate de aceștia”20. Iluziile social-democraților vest-germani sunt, poate, de Înțeles. Dar ele erau Împărtășite și de mulți creștin-democrați, aproape cu aceeași fervoare. Helmut Kohl, cancelarul Germaniei de Vest În 1982, era la fel de dornic să cultive relații bune cu RDG ca și adversarii săi politici. El s-a Întâlnit și a vorbit cu Erich Honecker În februarie 1984, la funeraliile lui Iuri Andropov de la Moscova, și din nou În anul următor, la Înmormântarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impedimentele din calea aderării celorlalți membri la Asociația Europeană a Liberului Schimb (European Free Trade Area, EFTA)5. Scăpate de obligația neutralității (și, În cazul Finlandei, de imperativul relațiilor bune cu Moscova), Suedia, Finlanda și Austria și-au depus candidatura, dornice să fie incluse În spațiul comun european. Negocierile de aderare cu cele trei candidate s-au Încheiat În doar trei luni, nu numai fiindcă toate cele trei țări erau mici și stabile (populația lor, luată la un loc, reprezenta mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eventualele candidate din Est. Obligată de propria cartă să-i includă În organizație pe noii europeni, UE a căutat În practică să-i excludă cât mai mult timp cu putință. Existau motive solide. Chiar și cele mai bogate dintre țările dornice de aderare - Slovenia sau Republica Cehă - erau net mai sărace decât membrele UE, iar majoritatea erau chiar extrem de sărace. După orice criteriu, Între Vest și Est exista o prăpastie imensă: mortalitatea infantilă În statele baltice era În 1996 dublă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia, Rusia (și din 1995, contrar geografiei, dar la insistența scandinavilor, Islanda). Această reafirmare simbolică a vechilor afinități comerciale a fost apreciată de vechile orașe hanseatice precum Hamburg sau Lübeck și chiar mai lăudată de orașe ca Tallinn sau Gdañsk, dornice să se plaseze În centrul unei comunități baltice reinventate (acum cu accente occidentale), distanțându-se de patria-mamă și de trecutul recent. Dar pentru alte regiuni din țările membre, mai ales Germania și Polonia, Marea Baltică nu Înseamnă mare lucru. Dimpotrivă: În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]