5,716 matches
-
dovedește, relatând în amănunt, înfăptuirea crimei și-i demască pe vinovați. Datina înmormântării și pedepsirea ucigașilor vin dintr-o credință străveche a poporului și sunt împlinite după legi nescrise, pentru că "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". Odată împlinită datoria și înfăptuită dreptatea, viața reintră în normal, "ne-om întoarce iar Ia Măgura ca să luăm de coadă toate câte le am lăsat". În acțiunea sa, Vitoria dovedește spirit justițiar, inteligență, luciditate, stăpânire de sine, devotament și neclintire
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
creștere se dezvoltă independent de adulți, natura fiind aceea care o formează. În concepția montessoriană, natura umană conține un germene misterios ce acționează nu numai sub imperiul anumitor legi, ci și prin intervenția divinității: "E în perioada senzitivă o orînduire dumnezeiască ce însuflețește prin spirit lucrurile inerte" (14, p. 40). Prin conținutul unora din scrierile sale, ca și prin declarații directe, M. Montessori lasă impresia că se bazează pe o concepție filosofică pozitivistă, vrînd să dea teoriei sale o bază științifică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
El îi cheamă pe doi "la lege pentru a scăpa de cei doi trântori și i se face dreptate". La înapoiere, moșul aude un glas de fată chiuind și cântând într-un câmpuleț. El s-a temut că e ceva dumnezeiesc (cum erau "sfintele care zboară" și "ursesc lumea și de rău și de bine") și s-a gândit cum să le binecuvânteze ("că mă damblagește, mă face, mă pocește, dacă mă vede acum și nu le zic de bine?") Văzându
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
era poporul său! 5.2. Alte trimiteri în Biblia ebraică Nu e vorba de un caz izolat: unii psalmi îl prezintă pe Yhwh în mijlocul adunării zeilor, uneori ca suveran al lor. În Psalmul 82,1: Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, face judecată (sau domnește) în mijlocul zeilor. Psalmul 95,3 afirmă: Căci mare Dumnezeu este Yhwh, și mare rege peste toți zeii. Psalmul 96,4-5 este asemănător: Căci Yhwh este mare și vrednic de toată lauda, mai de temut decât
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau de-a dreptul cauza înfrângerea; un caz analog îl întâlnim în Ier 19,1 ș.u. În Ps 110,1 regelui îi revine locul de onoare lângă tronul dumnezeiesc. Drept contraargument la aceste elemente se poate susține că psalmii citați datează din epoca hasmoneilor, adică din a doua jumătate a secolului al II-lea î.C., așa cum susținea florentinul Marco Teves. d) În orice caz s-ar părea că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
totuși mult mai numeroase decât analogiile; din acest motiv, apocaliptica a fost comparată cu un fiu nelegitim. În apocaliptică, mesajul este secret și trebuie revelat doar în timpurile stabilite, care sunt întotdeauna „timpurile de pe urmă”; profetul este mereu vestitorul Cuvântului dumnezeiesc; alegerea este stabilită dintr-o epocă imemorabilă, chemarea fiind un dar personal, inaccesibil celor mulți; ba mai mult, în Apocalipsa canonică a Noului Testament (7,4) găsim chiar un fel de numerus clausus al celor aleși: 144000, nici unul în plus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de Clement și Origene pe care au introdus-o în tradiția creștină considerînd că o in-terpretare literară a scrierii nu este demnă de Dumnezeu! Se putea altcumva drăguților la ce grozăvii sînt descrise în pretinsele voastre scrieri sfinte, drept fapte dumnezeiești ale lui Iahwe cel întunecat? Puțin din opera lui Origene s-a păstrat prin traducerile lui Rufin și Ieronim. Concepția lui teologică era o îmbinare a tuturor tradițiilor filozofice ale vremii, un-de lumea superioară îl are pe Dumnezeu Tatăl, el
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui ne spune că a fost săltat în ceruri să vadă cum se trăiește pe acolo și la întoarcere să povestească fleți- lor de pe pământ ce minuni a văzut. Dar în această plimbare cerească el mai obser-vă și alte fapte dumnezeiești pe care ni le prezintă printr-o alegorie plină de clenciuri și capcane, care să ne facă numai rău la glagorie. ,,1,2 Care a mărturisit despre Cuvîntul lui Dumnezeu și despre mărturiile lui Iisus Hristos... 1,13 Și în mijlocul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
devenirii sale sa-cre, i se punea pe cap o cunună ca simbol al cunoașterii tainelor divine și a puterii lor pentru îndreptarea celor stricăcioase din viața pămîntească. Deci Mitra și în religia strămoșilor noștri, însemna învățat, înțelept, iluminat în tainele dumnezeiești și purificat sufletește și trupește. În scrierea Oracolele calde- ene, Mama Pămîntească are părul parcă o cunună de raze ascuțite de lumină. Pe tăblița 53, care îl îndeamnă pe marele preot al geților Ili să se ducă în Palestina pen-tru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveșmîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobîndim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
poporul: «Amin!», îndată s-a făcut cutremur și au început a se sfărâma zăvoarele, au căzut întăriturile, s-au dezlegat pecețile și sa deschis ușa, ca de un vânt și furtună mare, și s-a lovit ușa de zid. Iar dumnezeiescul Vasile a început a cânta: «Ridicați porțile voastre, ridicați-vă porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei». Și, intrând Vasile în biserică, cu toată mulțimea dreptcredincioșilor, și, săvârșind dumnezeiasca slujbă, a slobozit pe popor cu veselie. Iar mulțimea fără de
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
furtună mare, și s-a lovit ușa de zid. Iar dumnezeiescul Vasile a început a cânta: «Ridicați porțile voastre, ridicați-vă porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei». Și, intrând Vasile în biserică, cu toată mulțimea dreptcredincioșilor, și, săvârșind dumnezeiasca slujbă, a slobozit pe popor cu veselie. Iar mulțimea fără de număr de arieni, văzând acea minune, s-a lepădat de credința lor cea rea și la cei dreptcredincioși s-au adăugat. Și, aflând și împăratul, de o judecată dreaptă ca
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
biserica orientală (căderea Bizanțului în 1452, transformarea bisericii Sfânta Sophia în moschee împreună cu toate nenorocirile care au urmat în acest spațiu) și toate acestea percepute ca fiind din cauza schismaticilor. Pe lângă această pedeapsă, percepută chiar și în cercurile ecleziastice ca una dumnezeiască, rezultatul schismei a afectat însăși fundamentul credinței creștine. O analiză a acestui aspect îl face pe Paulescu să desprindă două aspecte principale: 1. pierderea calităților sacerdotale ale patriarhiilor prin: a. lipsa percepției carității și promovarea ideii că fiecare nație independentă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vis, în tranșă mesmerică, sau, în ceea ce Poe numește, în "Revelația mesmerică", "sleep -waking condition" [somnambulism]. Prin aceste experiențe, mintea umană se eliberează de "cușcă" (cage) organică a simțurilor și se cunoaște pe șine că minte divină 93. Pe masura ce planul dumnezeiesc se împlinește în timp, constiinta identității muritoare devine tot mai slabă, iar conștiința identității cu Ziditorul lumii, tot mai puternică, până în momentul, în care individualitatea umană se va pierde în conștiința colectivă a universului, iar acesta, din nou, în cea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică și creatoare. „Demoniacul” Baudelaire sau „dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm. Orice altă judecată aparține lui Dumnezeu și transcende istoria.” Dl. Răzvan Codrescu, cu care dorin să stăm de vorbă, analizează, pentru a ajunge la ceastă concluzie, biografia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Soiuri de vite, / Aeru-n nălțime, / Cu paseri mulțime. / Ceriul l-a împodobit / Cu lună, cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și cu suflare, / Dup-a sa asemănare."139 În orația de nuntă predomină această percepție a umanului ca microcosm, care face posibilă desfășurarea ritualică a evenimentului propriu-zis. Fiecare moment al ceremonialului nupțial formează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sînt prinși unul de altul.” („Pañcatantra”) Din acest rod, bun sau rău, al faptelor noastre se alcătuiește, În fond, toată răsplata vieții noastre: „Cine face rău, acela are un caracter omenesc; cine face bine, pentru rău, acela are un caracter dumnezeiesc; cine face rău pentru bine, acela are un caracter diavolesc.” (Freidank). * „E mai ușor să speri la lucruri noi decît să le pui de acord pe cele care au fost spuse și să le Înmănunchezi Într-o perspectivă.” (Luc de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
continuă a „conștiinței”: „CÎnd nu am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; cînd am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
gen de cunoaștere, care este o cunoaștere eminamente subiectivă - deoarece presupune o cunoaștere a „sufletului” prin suflet - ci și faptului că ea ne pretinde să realizăm o obiectivă cunoaștere de sine și a condiției noastre În lume. * „Conștiință! Conștiință! Instinct Dumnezeiesc, voce nemuritoare și cerească, judecător fără greș al binelui și răului!. Fără tine nu simt În mine nimic, care să mă ridice deasupra dobitoacelor.” (J.J. Rousseau) Într-adevăr, conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate (individuală sau socială), este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și secolele următoare, de către reprezentanții Bisericii, concretizându-se în câteva decizii ce stabilesc două categorii importante de texte: cea dintâi caracterizează corpusul de cărți recomandate credincioșilor spre citire și, mai mult decât atât, vrednice de a fi numite «Sfinte» sau «Dumnezeiești», iar a doua descrie cărțile bune, instructive și deci acceptabile, dar in nici un caz «sfinte». Rezumând, putem spune că textele din prima categorie nu doar că afirmă, ci și proclamă și chiar celebrează credința Bisericii, pe când cele de rangul doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de la Dumnezeu. Să ne descurce. Să ne călăuzească. Să ne orienteze și să vină în ajutorul nostru. Cei care păstrează neâncetat contactul cu Dumnezeu au șansa unei asistențe permanente. Voința lor liberă, capacitatea de hotărâre e ajutată de lumina harului dumnezeiesc, ca să aleagă întotdeauna binele, să nu apuce pe căi greșite, de pe care drumul de întoarcere devine greu și anevoios. A cere asistența lui Dumnezeu este dorința noastră fierbinte de a ne orienta viața, gândirea și simțirea în conformitate cu voia Lui, adică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și ale Domnului Iisus Hristos însuși. Dumnezeu dorește să ne rugăm permanent. Rugăciunea este legătura necesară dintre om și divinatete, pentru a primi binecuvântările și puterea de a face bine de la Dumnezeu. Numeroase pasaje din Sfânta Scriptură ilustrează această poruncă dumnezeiască. Iisus Hristos le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă stăruiesc în a cere, a căuta și a bate la ușa Tatălui lor din ceruri. Astfel, după înălțarea Domnului la cer, ucenicii au ridicat rugăciuni stăruitoare în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este repetarea ritualică a actului fondator: „că într- atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, darurile de pâine și vin, ce sunt aduse la Sfântul Altar de credincioși sunt prefăcute prin Pogorârea Duhului Sfânt în însuși Cinstit Trupul și Scump Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și de aceea împărtășirea credincioșilor este dătătoare de viață
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
eu care sunt pământ și cenușă am început a vorbi cu Domnul.” Este mijlocul prin care pornesc din inima noastră cererile, dorințele, aspirațiile și năzuințele spre Dumnezeu și care face legătura cu Dumnezeu pentru a primi acea picătură de har dumnezeiesc și a simți prezența lui Hristos în noi. Este momentul sfânt de încărcătură spirituală pentru creștini, mai ales în timpul Sfintei Liturghii. Sfinții Părinți spun că rugăciunea este hrana sufletului. „Când te rogi, spune poetul George Coșbuc, ca să-L auzi pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca în tine să tacă toate”, cu alte cuvinte toate pornirile și dorințele rele. Prin rugăciune curată, oferim lui Dumnezeu inima noastră „înfrântă și smerită”, care, fără greș, este expresia lăuntrului nostru sufletesc și trebuie să fie întemeiată pe adevăr dumnezeiesc. Astfel, ea devine arma spirituală a credinței vii, puternice și lucrătoare. Noi mărturisim credința noastră creștină la fiecare rugăciune când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și rostim cuvintele: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. A
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]