5,962 matches
-
Bisericii Sfântul Nicolae. Timp de aproape șase decenii, începând cu 1959, aici funcționează principalul cinematograf al orașului, având o sală cu capacitatea de 500 de locuri. După Revoluția din decembrie 1989, numărul de spectatori scade continuu, iar după anul 2000, edificiul intră într-o stare avansată de degradare. Ulterior, cinematograful este închis, asemenea multor alte cinematografe din România. În 2008 clădirea Cinematografului „Modern” este preluată de administrația locală a orașului de la Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor (RADEF), împreună cu clădirea
Cinematograful Modern din Suceava () [Corola-website/Science/328900_a_330229]
-
sud-vest a orașului. În anul 1787 este construită de către fostul guvern austriac, sub autoritatea căruia se afla Bucovina, o clădire din lemn cu destinația de spital pentru aproximativ 10 bolnavi. Clădirea este ridicată pe locul unde în prezent se află edificiul Muzeului Bucovinei (Muzeul de Istorie). În anul 1832, cu banii realizați din colecte strânse de la comunele din cuprinsul județului Suceava, se construiește o clădire din cărămidă cu circa 15 paturi. În 1860, clădirea este extinsă cu încă două aripi, astfel
Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava () [Corola-website/Science/328902_a_330231]
-
cu Strada Universității, în imediata vecinătate a Stadionului Areni, a Parcului Universității și a Parcului Vladimir Florea. Spre deosebire de majoritatea orașelor din România, sediul administrației publice locale din Suceava se găsește într-o clădire care nu este situată în centrul localității. Edificiul în care în prezent funcționează primăria orașului a fost construit de către Banca Agricolă Română, cu rolul inițial de sediu al Sucursalei Suceava. Înainte, aceasta funcționa în aceeași clădire cu sediul Sucursalei Suceava a Băncii Naționale, în apropiere de Magazinul Universal
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
primarului Franz Des Loges, este finalizată construcția Palatului Administrativ, realizat după planurile arhitectului vienez Peter Paul Brang. În același an, în luna decembrie, administrația orășenească își mută sediul în această clădire, situată lângă Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În acest edificiu, pe lângă primărie, erau găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. De asemenea, edificiul administrativ al orașului era folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
orășenească își mută sediul în această clădire, situată lângă Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Nepomuk. În acest edificiu, pe lângă primărie, erau găzduite poliția orașului, casa de economii și muzeul de istorie, iar în perioada interbelică și Societatea „Ciprian Porumbescu”. De asemenea, edificiul administrativ al orașului era folosit și de pompieri, care au amenajat în turnul central o cameră de observare a incendiilor. În curte se aflau un grajd și remiza de trăsuri a primăriei. După instaurarea regimului comunist în România, în clădirea
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
În vederea acestei mutări, în anii '60 sunt executate reamenajări interioare în imobilul ce urma să devină noul sediu al administrației locale. Primăria și Consilul Local funcționează în Palatul de Justiție și după Revoluția din decembrie 1989, până în anul 2002, când edificiul revine în totalitate Ministerului Justiției. În prezent aici funcționează Curtea de Apel, Tribunalul și Judecătoria Suceava. Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, a descentralizării serviciilor publice, a eligibilității autorităților administrației publice locale
Primăria Municipiului Suceava () [Corola-website/Science/328901_a_330230]
-
a fost în mare parte demolat în anii '60 ai secolului al XX-lea, în cadrul procesului de sistematizare din perioada comunistă, pe locul multor dintre vechile imobile ridicându-se blocuri de locuințe. Între clădirile importante dispărute se numără: Casa Națională (edificiu emblematic pentru oraș în prima jumătate a secolului al XX-lea), Teatrul de Vară, Cinematograful „Tineretului” și Hotelul „Langer”. Cu toate acestea, câteva clădiri au supraviețuit până astăzi și au statutul de monumente istorice și de arhitectură: Hanul Domnesc (care
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
demolată aproape în întregime în perioada regimului comunist. În centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (ce include Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu religios al orașului), Biserica Sfântul Dumitru (cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș), Biserica Coconilor, Biserica Învierea Domnului, Biserica Sfântul Nicolae, Biserica Sfânta Cruce, ultima dintre ele construită de comunitatea armenească locală. În prima jumătate a secolului
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
a folcloristului), Parcul Drapelelor (în apropierea Palatului de Finanțe) și Parcul Trandafirilor de lângă Palatul de Justiție (unde se găsesc busturile lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo). În 1971 au fost construite Magazinul Universal „Bucovina” și Complexul „Moda”, două edificii ce au devenit în timp reprezentative pentru oraș. Tot reprezentativ este și Hotelul „Bucovina”, construit pe locul fostului Teatru de Vară. În prezent, este cea mai mare unitate hotelieră din Suceava. Între clădirile emblematice ale Sucevei se numără edificiul fostului
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
două edificii ce au devenit în timp reprezentative pentru oraș. Tot reprezentativ este și Hotelul „Bucovina”, construit pe locul fostului Teatru de Vară. În prezent, este cea mai mare unitate hotelieră din Suceava. Între clădirile emblematice ale Sucevei se numără edificiul fostului Cinematograf „Modern” (care a funcționat între 1959-2010, astăzi transformat în Centrul Cultural „Bucovina”) și Casa de Cultură (ridicată în perioada 1965-1969, după planurile arhitectului Nicolae Porumbescu). În fața Casei de Cultură a fost amenajată esplanada centrală, cunoscută și sub numele
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
afla Trecătoarea Afek (Maavar Afek), dintre Munții Samariei la est și mlaștinile Yarkonului la vest. Trecătoarea face parte din menționata Via Maris, anticul „Drum al Mării” care unea odată Egiptul antic cu Mesopotamia. Însemnătatea ei strategică este subliniată de numeroasele edificii care au fost ridicate în diverse perioade istorice în scopul de a o controla. În zonă a existat o vreme satul arab palestinian Fedja, care a fost abandonat în anii 1920. La începutul secolului al XX-lea au fost înființate
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
dintre cei care au trecut ca elevi pragul acestei școli, au ajuns personalități de prim rang în cultura românească: profesori universitari, doctori în științe, literați, medici, ingineri, juriști, economiști, unii dintre ei devenind membri ai Academiei Române, respectiv ai Academiei Maghiare. Edificiul a fost preluat de statul român în 1934, iar în anul 1955, liceul a fost introdus pe lista oficială a monumentelor de arhitectură. Reforma învățământului din 1948 a marcat începutul generalizării învățământului. Fostul liceu “Moise Nicoară” a fost denumit Școala
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
fi studiate principalele fenomene astronomice. Cu ajutorului calculatorului conectat la internet se păstreză legătura cu alte cercuri astronomice și licee din țară. Odată cu renovarea din 2011, Colegiul Național "Moise Nicoară" dispune acum și de un observator astronomic situat în podul edificiului. În cadrul colegiului funcționează o cantină unde iau masa zilnic peste 80 de elevi și profesori. Meniul servit este unul stas, adaptat la preferințele elevilor. Catedra de biologie dispune de un laborator și de un depozit cu materiale didactice. În laborator
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
ce duc cu gândul la două etape total diferite ale construcției, cea de templu și cea de biserică.<br> Se păstrează până în ziua de astăzi detalii ale moscheii ce datează din secolul al VIII-lea, cu toate că de-a lungul istoriei edificiul a avut de suferit din pricina frecventelor distrugeri în urma incendiilor sau a reparațiilor ulterioare.<br> Biserica, ce datează în mod evident dintr-o perioadă preislamică, a fost demolată, însă au fost păstrați pereții exteriori masivi. Accesul în moschee avea loc prin
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
din 1733. Cum documentul a înregistrat doar existența bisericii fără referire la locație, materiale de construcție, vechime și stare, nu știm dacă este vorba de această biserică sau de una de lemn menționată ca fiind construită în 1700. Arhitectural, acest edificiu, cu puternici pereți din piatră, este o originală și valoroasă expresie a stilului romanic transilvan. Naosul dreptunghiular, cu bolta semicilindrică, are pe latura de est o absidă semicirculară decroșată, pentru altar, iar în latura vestică pronaosul. Ieșirea se face prin
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
românești. În partea vestică a bisericii din Mănăstirea, peste pronaos, în secolul al XVIII-lea, a fost ridicat un turn-clopotniță care, degradat fiind, în 1977, a fost refăcut, din lemn, cu foișor și coif alungit, acoperit cu șindrilă, ca întregul edificiu. Cu ocazia lucrărilor de restaurare, pe peretele nordic al absidei și naosului, au fost găsite câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaș, de cult mai aparținea și un clopot, de mici
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
interiorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componență lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserică a
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
dinastia irodiană sau a Antipatrizilor de regi clienți, provenind din Edom. Irod cel Mare și urmașii săi au făacut ample lucrări de construcții la templul din Ierusalim (vezi: Templul lui Irod), făcându-l, după cat se crede, una dintre însemnatele edificii religioase din lumea antică. în ciuda faimei sale, în perioada asta iudaismul rabinic, fariseu, condus de Hillel cel Bătrân a început să devină popular, chiar mai popular decât preoții Templului. În 66 e.n., evreii din Iudea au pornit o revoltă contra
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de alta, între Biserică și cimitir, la intrarea în sat. Cea mai mare parte a colecției de icoane și de obiecte vechi se găsește pe cele două niveluri care constituie „Muzeu Nou“, recent ridicat și cu o capacitate superioară, în timp ce edificiul vechi - mai mic dar reprezentând primul sediu istoric al Muzeului - adăpostește secțiuni suplimentare ale colecției. Crearea Muzeului se datorează în întregime, din punct de vedere al concepției, preotului Zosim Oancea, susținut pe plan material, de locuitorii din Sibiel și de
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Efectul Lazăr"” - Editură Nemira Herbert, F. și Ransom, B. - „"Incidentul Iisus"” - EdituraNemira Le’Guin, U.K. - „"Deposedații"” - Editură Nemira Kurtz, K. - „"Noaptea vrăjitoarelor"” - Editură Nemira Le Guin, U.K. - „"Deposedații"” - Editură Nemira Lem, S. - „"Edificiul nebuniei absolute"” - Editură Univers Lem, S. - „"Solaris"” - Editură Savas Press Levin, I. - „"O zi perfectă"” - Editură Vremea Levin, I. - „"Sliver"” - Editură Vremea Lewis, C.S. - „"Departe de planeta tăcută"” - Editură Logos Lorrah, J. - „"Star Trek Next Generation - Supraviețuitorii"” - Editură Olimp Lovecraft
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
sau are caracteristici flamande. Sala bisericii este lungă și îngustă și a fost prevăzută cu un tavan plat. Pe peretele nordic al corului se face intrarea în sacristie, corul fiind boltit cu nervuri datate în prima perioadă de existență a edificiului. Consolele sculptate ale corului cu măști, viță de vie și figuri fantastice sunt susținute de un șir de colonete alipite pereților corului. Odinioară biserica a fost pictată, însă în urma schimbărilor impuse de Reformă, astăzi nu se mai păstrează decât doar
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
sud-vestic și în cel nord-estic fiind săpate două fântâni foarte necesare pe timp de asediu. Clopotnița are o datare mai târzie ca biserica, ea fiind construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță de vie, caracteristică întâlnită și la portalurile bisericilor din Ațel, Boz și Curciu. Strugurii și vița de vie sunt simboluri care autentifică faptul că regiunea Băgaciu
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
un turn simplu (3,90x2,80 m), cu foișor deschis de lemn și un coif amplu, învelit în tablă, sprijinit de doi stâlpi masivi de zidărie. Accesul la interior se face printr-o singură ușă, amplasată pe latura de vest. Edificiul trădeaza cel puțin două etape distincte de construcție. Astfel, în faza inițială s-ar fi ridicat un lăcaș de închinare de dimensiuni medii. Cândva, în cursul secolelor XVIII- XIX, nava - cu exceptia peretelui vestic și altarul - au fost dărâmate în favoarea unui
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
textul dezvăluie "începerea" în piatră a bisericii, atunci cea dintâi ctitorie a fraților Sărăcin II și Ioan Sărăcin I, fii lui Sărăcin I, adică predecesoarea lăcașului prezentat în pisanie, trebuie să fi fost din lemn. Inițierea reconstrucției în piatră a edificiului a fost opera lui Mihail, fiul lui Ioan Sărăcin I. Dar, întrucât moartea acestuia (survenită prin anii 1514-1519) găsise biserica neterminată, a fost nevoie de o regrupare a forțelor ctitoricești, continuatoare fiind următoarele trei generații ale familiei: Ioan Sărăcin II
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
După stingerea ultimului reprezentant al acestei vechi familii românești, în anul 1613, domeniile Sărăcineștilor au devenit motiv de dispută între nobilii Mara și Keresztessy. La sfârșitul aceluiași secol, Samuel Keresztessy, proprietarul lăcașului, dona biserica din Sălașu de Sus iobagilor ortodocși. Edificiul, pictat în 1989 (sub stratul de var anterior s-ar mai putea păstra unele fragmente murale degradate), a fost supus, în timp, mai multor șantiere de consolidare; cunoscute sunt cele din anii 1913, 1983, 1992 și 2007-2008. Sfințirea s-a
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]