6,495 matches
-
Ravelinul Depozitului de Alimente). Construcția lui a fost definitivată în 1733-1734. Ulterior a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit "Bastionul Theresia", în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei. În decursul timpului aici a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă, o tipografie, internate școlare ori Arhivele Statului. După 1970 aici au fost mutate colecțiile de etnografie
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
după care s-a căsătorit cu Ghizela de Bavaria. În anul 996 a devenit conducătorul Ungariei. În anul 1000 a fost încoronat la Esztergom cu o coroană primită de la papa Silvestru al II-lea. Ca rege creștin a înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian. Istoria politică a Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei. Regatul Ungar a deținut suzeranitatea asupra Moldovei
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
1937. Cu prilejul restaurării din 1951-1958, în dreptul turnului, pe fațada de vest, flancând intrarea, au fost înălțate două picioare de zidărie, care susțin un mic planșeu din beton armat (vezi fotografia alăturată). În perioada 1919-1932 a servit drept catedrală a Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Biserica este construită pe axa vest-est și este alcătuită dintr-un pronaos dreptunghiular (cu dimensiunile de 4,16x5,60m), o navă (cu dimensiunile maxime 6,10x7,90m), un spațiu îngust în fața iconstasului (2,90x5,60m) și
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
înverșunat persecutor al clerului catolic-ortodox. Adevărata istorie însă, dacă nu poate scuza complet atitudinea sa, a redimensionat (aducând la juste proporții) personalitatea și lucrarea sa, punându-le în lumină bună. La scurt timp după alegere a primit câteva scrisori de la episcopii orientali, care-l acuzau pe Atanasie din Alexandria și-i cereau papei să-l condamne definitiv; Papa Liberiu însă, care deja cunoștea bine situația, a convocat un sinod în 353 (aniversarul Hirotonirii sale), în care a luat hotărârea apărării lui
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din Niceea"), făcând să fie acceptată de toți episcopii, chiar și de cei care fuseseră slabi sau pactizaseră cu Constanțiu. De mare importanță este și reacția poporului Romei. Acesta, obligat să îndure împunerea antipapei, când Liberiu s-a întors la Roma, nu numai că l-a primit triumfal, dar
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
luni. Aceste cifre însă sunt numai ipotetice. Istoricii pun la îndoială și afirmația Liber Pontificalis cu privire la locul său de baștină: Betleem. Acestui papă i se datorează - conform tradiției neconfirmate de date probante - o nouă organizare ecleziastică: constituirea parohiilor în cadru episcopiilor. Parohiile au luat naștere ca „Tittuli”, sau locul unde „liderii” creștini îndurau martiriul, acolo, mai întâi, era ridicată o cruce, iar mai apoi o biserică. Tot lui i se atribuie - dar fără probe concrete și, anacronic - organizarea căsătoriei ca act
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
a le proteja. Unele volume au fost depuse la sediu ARLUS din Iași, a doua parte au fost vândute Bibliotecii Centrale Universitare și a treia au fost scoase din țară. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino și pe care le predase Episcopiei Romanului, au fost ulterior donate acesteia. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Cantacuzino și pe care le predase Episcopiei Romanului, au fost ulterior donate acesteia. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Fira Florea. Cursurile școlii primare, gimnaziul și prima treaptă de liceu le-a urmat în Tg. Mureș. Între anii 1983-1988 a fost elev al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj. Din data de 13 februarie 2008 este episcop al nou înființate episcopii a Sălajului, cu sediul la Zalău. În iulie 1988 a dat examen de admitere la Institutul Teologic Ortodox din Sibiu și a fost declarat admis. În anul universitar 1989-1990 a urmat cursurile anului I ale Institutului Teologic Ortodox din Sibiu
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
atât din punct de vedere cultural cât și istoric. Sub regia lui Ion Olteanu este montată pentru prima dată piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, primul text dramatic scris în românește, datând din 1778 și descoperit în Biblioteca Episcopiei din Oradea. Cu acest spectacol este întreprins un turneu de prezentare în capitală, unde reușește să impresioneze atât de mult încât, doi ani mai târziu, Alexandru Tocilescu va monta același text, la teatrul Bulandra. De-a lungul anilor Teatrul Regina
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
anul 996 a devenit regele apostolic a Regatul Ungariei, primind coroana de la Papa Silvestru al II-lea în anul 1000 în orașul Esztergom. Ca "rege creștin" a înființat "Biserica Ungară", a creștinat populația în religia catolică și a înființat zece episcopii. Astfel a fost înființată în 1009 Arhidieceza de Alba Iulia, care a condus pe plan religios Transilvania. Totodată statul regal l-a împărțit în comitate (în ). În Ardeal au existat în totalitate șapte comitate, dintre care Alba a fost cea
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
fruntea căreia se găseau în epocă mitropoliții ce își aveau reședința la Geoagiu de Sus, la Lancrăm, sau la Alba-Iulia. Districtul Bistrița se afla în 1615 sub jurisdicția directă a episcopului de Vad, la momentul respectiv, Teofil. Peste două decenii episcopia de Vad își încetează însă existența. Pentru istoria românilor până în epoca modernă este de neconceput constituirea unei comunități de locuire fără constituirea concomitentă a unei comunități religioase. O primă mențiune despre numele primilor preoți cunoscuți în Leșu este făcută pe
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
înscriși ca uniți sau neuniți. Declarația pe care o semnează mitropolitul Atanasie la 7 aprilie 1701, după Nicolae Iorga “cel mai înjositor act public săvârșit până atunci de vreun vlădică românesc”, recunoștea desființarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei și înființarea unei episcopii unite. Ortodocșilor nu li s-a permis să aibă episcop in Ardeal până în anul 1761. Timp de 60 de ani românii transilvăneni care n-au acceptat unirea au fost obligați să-și hirotonească preoții cel mai adesea la episcopii de peste
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
unei episcopii unite. Ortodocșilor nu li s-a permis să aibă episcop in Ardeal până în anul 1761. Timp de 60 de ani românii transilvăneni care n-au acceptat unirea au fost obligați să-și hirotonească preoții cel mai adesea la episcopii de peste munți, din Moldova, Țara Românească sau Maramureș. În acest context neprielnic, preoții leșenilor au mers în Maramureș pentru a primi hirotonirea de la un episcop ortodox. Din conscripția preoților români din 1733 aflăm că Ioan Gălan și George Mâțu au
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
fiul său. Preotul Anton Mălai îi urmează tatălui său. S-a născut în 14 ianuarie 1804 în Năsăud și a studiat la Școala normală confesională din oraș(vechea Preparandie greco-catolică, mutată ulterior la Gherla unde, din 1855 era și sediul Episcopiei unite). A fost cantor și dascăl în Leșu, iar în 1832 preotul Dănilă cere ca fiul său să fie hirotonit “că până unde va putea să ție și dăscălia, care el acum de mulți ani, cu mare laudă și pentru
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Văii Leșului. Construcția bisericii a început în anul 1851 și lucrările au fost încheiate în 1854. Turla bisericii, din lipsă de fonduri, a fost improvizată din lemn. În vara anului 1854 biserica a fost consacrată Macedon Pop, vicar general al Episcopiei de Gherla. Lucrările au fost realizate prin efortul sătenilor, în fruntea lor lucrând personal popa Anton. Se pare că eforturile din acei ani i-au afectat serios sănătatea. Preotul "Anton Mălai se stingea la 15 iulie 1857, de “boală de
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
este capitala regiunii administrative Franconia Inferioară, landul Bavaria, Germania. La 31 decembrie 2010 număra 133.799 de locuitori. are, administrativ, statut de district urban, este deci oraș-district (în germană "kreisfreie Stadt"). Orașul este atestat documentar de la 1 mai 704. Episcopia romano-catolică de Würzburg a fost înființată în anul 742. <graph>{"version":2,"width":473,"height":248,"data":[{"name":"table","values":[{"x":1200,"y":5000},{"x":1813,"y":19925},{"x":1871,"y":40005},{"x":1917,"y":70923},{"x":1939,"y":107515
Würzburg () [Corola-website/Science/304234_a_305563]
-
Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț. Autoritățile habsburgice au desființat majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Bucovina în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților ""sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri"". Din cele 10 mănăstiri și 13 schituri existente în Bucovina în acea perioadă, au rămas numai trei mănăstiri (Putna, Sucevița și Dragormina), plus Biserica "Sf. Gheorghe" din Suceava ca metoc al
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
și studenților săraci nu numai din localitate, ci și de dincolo de Carpați. Patriot înflăcărat, militant pentru unitatea neamului românesc, Belloescu a donat sume importante societății ASTRA cu filiale în întreaga Transilvanie, Societății Culturale a Românilor din Bucovina, Spitalului din Bârlad, Episcopiei din Huși și Cluj. Pentru înfăptuirea acestor acte a făcut economii până la sacrificiu încât colegii ajunseseră să se întrebe dacă dărnicia lui trebuie privită ca o calitate sau ca un defect. Belloescu a trăit în același timp cu fruntașii unei
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
promovarea unității creștinilor în redactarea „Noului Director Ecumenic” (1993). Pe 4 iunie 1991 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop al celei mai vechi dieceze din Piemonte, ca arhiepiscop mitropolit de Vercelli. Ca păstor spiritual al acestei episcopii, activitatea sa a fost orientată în primul rând spre dezvoltarea unei profunde și cordiale comuniuni cu preoții în cadrul clerului diecezan. Un alt aspect important al activității sale a fost atenția pentru ambientul credinței și al culturii (grăitoare sunt raporturile dintre
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
prefect al congregației amintite. În acest nou rol se confirma și mai mult consemnul încredințat de Sf. Eusebiu - primul episcop de Vercelli - și preluată de mons. Tarcisio în mottoul stemei sale episcopale: "Fidem custodire concordiam servare". În strânsă legătură cu episcopii din lumea întreagă a colaborat cu Joseph Ratzinger în promovarea doctrinei credinței și a proiectului moral creștin, conform scopului propriu Congregației (pentru a ilustra aceste date pot fi amintite câteva documente: Declarația „Dominus Iesus”, Regulamentul pentru examinarea (cercetarea) doctrinei, Norme
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Congregației pentru Doctrina Credinței, Primatul succesorului lui Petru în misterul Bisericii, Teste ale Magisteriului asupra profesiunii credinței, Notă doctrinară cu privire la unele probleme ce privesc angajarea și comportamentul catolicilor în viața politică ș.a.). La însoțit pe cardinalul Ratzinger în întâlnirile cu episcopii latinoamericani (Guadalajara 1996) și pe cei din America de Nord și din Oceania (San Francisco 1999). Din mandatul Sfântului Scaun a fost în Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoții care aparțin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
bisericii. Papa Victor I a luat poziție în controversa despre data Paștelui. Opinia lui Papa Victor I, conform căreia Paștele trebuie celebrat în prima duminică de după data de 14 a lunii ebraice Nissan, nu a fost acceptată ca atare de Episcopiile din Est care erau fidele datei „quartodecimana”, astfel Papa a excomunicat pe rând bisericile din Asia Mică, acțiune ce demonstrează creșterea puterii papale. Papa Victor I a combătut montanismul și a avut raporturi pozitive cu casa imperială, prin intermediul Marciei, favorita
Papa Victor I () [Corola-website/Science/304283_a_305612]
-
general al PZPR Władysław Gomułka a început să liberalizeze viața internă din Polonia. După alegerile legislative din 1957, au urmat mai mulți ani de relativă stabilizare În 1965, Conferința Episcopală Poloneză a emis „Scrisoarea de Reconciliere a Episcopilor Polonezi cu Episcopii Germani”. În 1966, aniversarea a 1.000 de ani de la creștinarea Poloniei, oficiată de cardinalul Stefan Wyszyński și de alți episcopi s-a transformat într-o uriașă demonstrație de forță și popularitate a Bisericii Catolice poloneze. Sub conducerea lui Gomułka
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]