10,920 matches
-
aparat administrativ (și militar) exclusiv personal al celui care deține puterea, orice putere tradițională se orientează către patrimonialism și, cu o extremă extindere a puterii, către sultanism... Forma sultanică a patri-monialismului... nu este raționalizată în mod obiectiv, ci constituie dezvoltarea extremă a sferei liberului arbitru și a [puterii] discreționare. Prin aceasta, ea se distinge de orice formă de putere tradițională" [Weber 1974, 226-227 scrierea cursivă îmi aparține]. În mod greșit neglijată, pentru că era considerată de o relevanță marginală și în curs
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
parte, sistemele politice latino-americane, independente de mai bine de un secol, nu reușeau să mențină în viață regimurile democratice, teza sociologului politic Seymour Martin Lipset [1959; 1981] a constituit punctul de referință, pozitiv și negativ, pentru reflecțiile ulterioare. Într-o extremă sinteză, folosind anumiți indicatori socioeconomici (venit pe cap de locuitor, grad de instrucție, procent de urbanizare, nivel de industrializare, acces la mijloacele de comunicare), Lipset susține că sistemele economice cele mai dezvoltate sînt cele care reușesc să creeze și să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
treaba acesta celor în funcții la anul de studiu și la facultatea unde era studentul care a călcat pe bec. Mai erau și situații din acestea. Și la români, nu numai la străini. Ca să nu se ia decizii absurde și extreme, măsuri de exmatriculare sau sancțiuni dure, erau discuții întâi cu familia, vorbeam cu președintele de facultate să meargă la decanat, să ia adresa, să vină la facultate cu decanul, prodecanul și îndrumătorul ASC. Probleme erau mai ales în zona căminelor
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Nu pot să închei aceste rânduri fără a-l cita pe marele om de stat și diplomat Nicolae Titulescu, care la 8 martie 1933 ( când eu împlineam un an de viață), conferenția la "Universitatea liberă" din București pe tema America, Extremul Orient și Pacificul și aprecia că "Pacificul este marea problemă a viitorului". Am elaborat lucrarea de față sperând că voi aduce la cunoștința unor persoane interesate unele aspecte necunoscute încă. Prin contribuția valoroasă a domnului academician George Potra, redau cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
poporului chinez, pe care l-a cunoscut în timpul șederii sale de aproape trei luni în China. China a fost vizitată, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de inginerul Bazil G. Assan, reprezentant al Societății Geografice Române, în timpul unei călătorii în Extremul Orient, ajungând prin Hong-Kong până la Canton, la sfârșitul anului 1898. În anul 1899 acesta a prezentat o Conferință la Societatea Geografică Română, în care a vorbit despre cultura veche a chinezilor 18. În anul 1910, patru tineri români, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sale, din unele traduceri sau lucrări ale unor autori români. Menționez lucrarea De obște gheografie a lui Bonffier, tradusă la Iași în 1795 de către Anfilohie Hotiniul 19. Istoricul român Nicolae Iorga, într-o lucrare din anul 1905, intitulată Războiul din Extremul Orient, descrie China în cuprinsul de 51 de pagini, elaborând o interesantă și atrăgătoare prezentare a istoriei, culturii, tradițiilor și civilizației chineze. Încă din al patrulea deceniu al secolului XIX-lea, presa română începuse să publice materiale informative despre China
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Țara Soarelui Răsare. Saltul din feudalism, recuperarea în doar câteva decenii a rămânerilor în urmă, participarea la înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial au transformat Japonia într-o mare putere economică și militară, extinzându-și influența și chiar controlul în Extremul Orient, în Asia de Sud-Est și în Regiunea Pacificului. Înfrângerea în cel de al Doilea Război Mondial și semnarea actului de capitulare aruncase, efectiv, Japonia în dezastru, insuccesul terminându-se cu pierderi mari umane, materiale și politice. Numele țării este Țara Soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
destul de amănunțite despre Japonia tocmai prin intermediul unui erudit cărturar moldovean, spătarul Nicolae Milescu, care, între anii 1675-1676, fusese trimis de țarul Rusiei, Alexei, în serviciile căruia se afla, într-o misiune diplomatică în China; el a profitat de prezența în Extremul Orient pentru a culege, din surse competente, date și informații detaliate despre Japonia, pe care le-a inclus în ultimul capitol al cărții sale Descrierea Chinei sub titlul "Descrierea vestitei și marii insule a japonezilor și ce se află acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
româno-japoneze. În anul 1898, inginerul român Bazil Assan întreprindea o călătorie lungă în jurul lumii, oprindu-se și la Tokio, unde a avut discuții cu vice-ministrul comunicațiilor cu privire la prelungirea liniilor maritime japoneze până la portul Constanța. B. Assan a apreciat că piața Extremului Orient ar fi deosebit de atrăgătoare pentru o serie de produse de export românești, ca: petrolul, grânele, lemnul și sarea. După întoarcerea sa la București, el a ținut, în anul 1899, o comunicare despre Japonia la Societatea Geografică Română. Pe linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru idei revoluționare în rândurile prizonierilor ruși din războiul ruso-japonez (1905). În perioada următoare, au apărut tot mai multe cărți, studii și articole care răspundeau interesului opiniei publice din România de a cunoaște evoluția situației din Japonia și evenimentele din Extremul Orient. 2. Ca prim moment al relațiilor oficiale româno-japoneze poate fi considerat schimbul de mesaje realizat în anii 1880-1881 între Carol I și împăratul Japoniei la scurt timp după cucerirea independenței de stat a României. Legația României la Paris a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Conflagrația mondială reclama sacrificii relativ mici și aducea, în schimb, avantaje politice, militare și economice mari Imperiului nipon, care, în decurs de câteva luni, a luat în posesie toate teritoriile și concesiunile ce făceau parte din sistemul colonial german din Extremul Orient și Oceanul Pacific. Statutul politic și economic al Imperiului nipon a luat dimensiuni, Japonia devenind una dintre cele cinci mari puteri ale Antantei, care, în perspectiva unei conferințe de pace, avea de jucat un rol important. În această perspectivă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu putință sensul unor "proiecte non-judicative", active pentru tematizările viitoare în registru filosofic; desigur, într-un registru filosofic în care tocmai regulile judicativului funcționează numai ca dovezi istorice ale unui drum al gândirii, ajuns, cumva la un capăt. Chiar formele "extreme" de discurs din orizontul dictaturii judicativului, știința și ideologia, ar putea fi mai bine înțelese, strict formal (adică exclusiv după normele dictaturii judicativului, ale logos-ului formal), pornind de la analitică și dialectică, cea dintâi, știința, "coborând" analitica spre "obiect" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau în "onto-teo-logia" lui Zizioulas sau în cea a lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date fiind regulile stricte ale dictaturii judicativului, tocmai scenariile despre în-ființare, care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct temporală) între termenii extremi ai oricărui scenariu ontologic, anume ființa și ființarea, dezvăluie un potențial non-judicativ semnificativ. Dar acesta nu poate fi decât bănuit, acum. 4.10. Cercul reducției judicative Punerea în discuție a fenomenului în-ființării conduce spre primul final dacă îmi este îngăduită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cosmologic, antropologic, epistemologic etc.) în funcție de temele filosofice sau de altă natură deschise în orizontul dictaturii judicativului. Pentru a parcurge și această ultimă parte a primului moment al reducției, trebuie să pornim tot de la Aristotel. Acesta socotește că există două situații extreme privind identitatea subiectului și a predicatului. De fapt, contextele aristotelice referitoare la această chestiune sunt mai degrabă ontologice; dar acest fapt nu are, deocamdată, importanță prea mare. În ultimă instanță, subiectul este un individual (tode ti), iar acesta nu poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în care își desfășoară acțiunea și existența genele. Toate celulele corpului au absolut aceeași informație genetică, aceleași gene. Totuși, celulele diferă enorm de mult de la un Țesut la altul. Cum este posibil ca aceeași informație genetică să poată asigura o extremă diferențiere morfo-funcțională a celulelor? Explicația este clară. În funcție de asocierea lor în Țesuturi și de poziția lor în organism diferențierea celulară este determinată de faptul că nu toate genele funcționează în același timp. Unele celule au activate anumite gene, iar în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Beatles: „Will you still need me, will you still feed me, when I’m sixty four?“ Despre disperare În vremuri grele, disperarea devine ambianță cotidiană. Numărul celor desfigurați de griji, nesiguranță sau revoltă și al celor dispuși să facă gesturi extreme crește simțitor, până la a ajunge un fenomen social. Cum poți veni în ajutorul unui om care și-a pierdut speranța? Ce strategie, ce tip de reacție poți adopta pentru a reduce patosul spaimei? Nu mă gândesc, fi rește, la ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atmosferă, orice avere e marcată de precaritate. Tocqueville avea dreptate să spună că democrația stimulează apariția unei multitudini de „averi mediocre“. „Mediocre“ nu atât ca amploare, cât ca temei și ca stil. Problema luxului se pune și ea în termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal și o obsesie, pentru alții - un semn de disoluție și inumanitate. În felul acesta, orice reflexie rațională despre lux, orice încercare de a-i circumscrie granițele și legitimitatea devin imposibile. Corupția și prostul gust
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
noștri și a căror scenă este propria noastră societate. Mai ușor, deoarece continuitatea experienței este păstrată, cu toate momentele ei și cu fiecare dintre nuanțele ei ; dar și mai dificil, pentru că în asemenea ocazii, prea rare, ne dăm seama de extrema complexitate a transformărilor sociale, chiar și a celor mai mici, și pentru că motivele aparente pe care le atribuim evenimentelor ai căror actori sîntem diferă foarte mult de cauzele reale care ne conferă un rol în cadrul acestora. Astfel, ar fi prea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau, ca în Scoția, abbot of unreason ; și, așa cum indică acest titlu, tinerii se dedau unui comportament nesocotit ce se traduce prin abuzuri comise în defavoarea restului populației și despre care știm că, pînă în epoca Renașterii, luau formele cele mai extreme : blasfemie, furt, viol și chiar crimă. În timpul Crăciunului ca și în timpul Saturnaliilor, societatea funcționează după un dublu ritm de solidaritate sporită și de antagonism exacerbat, iar aceste două caracteristici sînt date ca un cuplu de opoziții corelative. Personajul Abatelui Veseliei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
următoare. Este elocvent că țările latine și catolice, pînă în secolul al XIX-lea, au pus accentul pe sărbătoarea Sfîntului Nicolae, adică pe forma cea mai măsurată a relației, în timp ce țările anglo-saxone o dedublează de obicei în cele două forme extreme și antitetice ale sale de Halloween, cînd copiii îi întruchipează pe morți ca să stoarcă taxe de la adulți, și Christmas, cînd adulții îi răsfață pe copii ca să le sporească vitalitatea. În consecință, caracteristicile aparent contradictorii ale riturilor de Crăciun se clarifică
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aceste coroane, constituie corpurile cele mai stabile din lumea fizică, pînă acolo încît pot fi numite nepieritoare. Oare arta montării pietrelor prețioase n-a avut dintotdeauna, și nu numai în cazul coroanelor, drept principal obiect asocierea și combinarea acestor stări extreme pe care le poate lua materia ? Bijuteriile care ne uimesc și ne farmecă sînt cele care reușesc cel mai bine să îmbine soliditatea cu fragilitatea, ca acele rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
între ingerare și injectare, pentru a introduce într-un organism un pic din substanța semenului ? Unii vor spune că pofta bestială de carne omenească face canibalismul să fie oribil. Ei vor trebui atunci să restrîngă această condamnare la cîteva cazuri extreme și să scoată din definiția canibalismului alte cazuri atestate în care el se impune ca o îndatorire religioasă, îndeplinită adesea cu un dezgust sau chiar o repulsie ce se traduce prin stări de rău și vărsături. Diferența pe care am
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
spune hâtrul Creangă. De banală ce e. Și e banală pentru că se implică peste tot. A evidenția asta Înseamnă a rescrie aproape toată chimia, biologia, ecologia, dar și altele pe care viața le integrează. Căci viața se manifestă, lăsând deoparte extremele excepții, Într’o subțire coajă a planetei, acolo unde coexistă apa și aerul. Chiar În domeniul uscatului, căci de interes imediat pentru viață e tot fina peliculă de apă care acoperă fiecare fir de sol. Iar o stranie coincidență, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stricte, ci doar prevalența mai mult sau mai puțin manifestă a unui (oarecare) factor În detrimentul altuia, ambii fiind prezenți chiar dacă unul doar „de sămânță“, orice floare conține, in nuce, Mărțișorul nostru. Care nu face decât să accentueze, să ducă la extremul care e simbolul: roșul din antociani, albul din flavonoizi. Care substanțe sunt, din punct de vedere biochimic, chiar antitetice: un reducător, respectiv un oxidant, adică un „autotrof“, respectiv un „heterotrof“... Dar să Încercăm să asociem „subspeciile“ speciei noastre, adică sexele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lună. Deocamdată, însă, cei din familia Eminovici sunt tari. Tatălui, prins de treburile moșiei și ale familiei, i se va fi cicatrizat mai ușor rana. Mai greu, probabil, i-a fost Ralucăi, singură acasă cu gândurile și cu sensibilitatea ei extremă, însă tinerețea i-a dat puteri să reziste. Deocamdată. Jalea copilului Mihai era cu atât mai mare cu cât cimitirul era aproape, în spatele bisericuței, ca și azi. Cât de legat a fost el de Ipotești, încât a făcut de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]