9,472 matches
-
la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. 13 Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea sufletului și a trupului. Plăcerea reală, adevărata voluptate, satisfacția autentică, jubilarea veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
terțe persoane, utilizată ca un mijloc de a pune în valoare, o ocazie, un pretext. Lucrețiu vrea o femeie iubită pentru ceea ce este, și nu pentru ce reprezintă. Ceea ce este... adică? Nici locul pe care-l ocupă în societate, nici ficțiunea după care se modelează pentru a corespunde cu ceea ce așteaptă bărbații de la ea, ci întreaga ei înfățișare, comportamentul, caracterul ei - termen esențial -, grija pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe care o poartă propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest caz dintr-un timp trăit împreună, dintr-o construcție. Lecția lui Lucrețiu: iubirea nu este un dat, ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgirile comunitare. În tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIVtc "XIV" DIOGENE
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de buzunar GF
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
stele 21 1) Arheologiile genealogice. 2) Jocul contextelor. 3) Logica învingătorilor. PARTEA I - ÎNȚELEPCIUNILE ANTICE Primul moment - Urme de atomi într-o rază de lumină: materialismul abderitan 33 I. Leucip și „bucuria autentică” 35 1) Apăruți din limburile timpului. 2) Ficțiune, femeie sau filosof? 3) Realitatea simulacrelor. 4) Etica bucuriei autentice. II. Democrit și „plăcerea pe care o găsești în tine însuți” 47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și constrângerile organizației, aspectele cercetate fiind cu precădere procesele cognitive și emoționale care contribuie la luarea unei decizii. Dacă discutăm limitele diferitelor tipuri de analize ale luării deciziilor, constatăm că cercetările la nivel macroorganizațional tind să se bazeze pe o ficțiune utilă, aceea că organizațiile în sine iau decizii. Cercetările la nivel mediu supraestimează capacitatea construcțiilor teoretice de a găsi elementele unei ordini într-o situație haotică, în timp ce analizele la nivel micro ignoră, de obicei, faptul că indivizii trăiesc și într-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de copil etc. Depășirea „sentimentului de inferioritate” se realizează frecvent, se știe, prin mecanismul compensației. Dar trebuie arătat că nu întotdeauna acest mecanism este la fel de eficient: „Sursa de insecuritate psihică, sentimentul de inferioritate dă naștere unui ideal al personalității, unei ficțiuni, care inversează situația reală; pentru realizarea ei vor fi mobilizate toate resursele sufletești. Când se acționează asupra cauzelor inferiorității, compensarea este reală iar sentimentul de inferioritate dizolvat. Dar există și situații când, din motive subiective sau obiective (condiții speciale frustrante
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-l În funcție de circumstanțele de moment. Astfel, după armele de obstrucție și distrugere, se ajungea - Olvido o văzuse cu cea mai mare luciditate În fotografia din Beirut - la al treilea sistem: armele de comunicare. Sfârșitul imaginii aseptice și inocente ori al ficțiunii universal acceptate. În epoca rețelelor informatice, sateliților și globalizării, informația modifica teritoriul și viețile. Iar arătatul cu degetul ucidea: un pod Încadrat În monitorul unei bombe inteligente, știrea unei creșteri ori a unei prăbușiri la bursă, dată la toate telejurnalele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe scenă. Ele pot duce la adevăr sau... la minciună, în fața ochilor săi „suprainformați”. Această carte este marcată de o experiență și poartă amprenta unei descoperiri: scena este supravegheată. Din sală, dar, mai mult decât atât, chiar și din inima ficțiunii, unde se regăsesc dispozitive de supraveghere, cărora „veghetorul de noapte” se delectează să le descopere mecanismele și să le urmărească efectele. Lucrul acesta îi face plăcere în măsura în care beneficiază, de fiecare dată, de un surplus de informație ce îi permite să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
considerabil. Este ceea ce vom încerca să lămurim în continuare, căci dacă, în ambele cazuri, spectatorul se află într-o altă situație decât cea obișnuită, incidențele nu sunt aceleași. „Supravegherea” este întotdeauna asociată unei posturi polițienești, în timp ce „teatrul în teatru” destabilizează ficțiunea și produce un nesperat „efect de adevăr”. A vorbi despre „scena supravegheată” nu presupune aici, am anunțat-o de la început, examinarea tuturor textelor, ci mai degrabă identificarea ansamblului de proceduri și de dispozitive întrebuințate, în paralel cu reliefarea extremei varietăți
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
examinarea tuturor textelor, ci mai degrabă identificarea ansamblului de proceduri și de dispozitive întrebuințate, în paralel cu reliefarea extremei varietăți a efectelor induse. Supravegherea, pe o scenă, implică spectatorul la fel ca în celelalte cazuri, însă consecințele sale în planul ficțiunii sunt diferite, uneori chiar opuse. Spectatorul încearcă un sentiment de plăcere în măsura în care, fiind mai informat, reușește să descopere motivele instalării dispozitivului și să perceapă astfel efectele acestei „puneri la încercare”: ea revelează, dar și ascunde. Ea poate când să dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ceea ce are ea fundamental și durabil. Supraveghere originară. Modeletc "Modele" Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformattc "Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat" Când supravegherea constituie nucleul unei opere teatrale, evidența ei devine importantă nu numai pentru ceea ce produce în planul ficțiunii, ci și pentru consecințele avute în planul receptării. Cele două aspecte, textul și scena, ne interesează aici în egală măsură, deoarece din legătura lor, din interdependența lor rezultă specificul supravegherii în teatru: transformarea spectatorului într-un martor cu totul special
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
exemplul cel mai elocvent. Principiul „cadrului” ca prealabil dramatic a fost adesea utilizat, de la Îmblânzirea scorpiei la Iluzia comică; de altfel, el stă la baza câtorva dintre variantele atât de frecvente ale „teatrului în teatru”. În schema acestui dispozitiv, în ficțiunea textului, supraveghetorilor li se acordă statutul de spectatori în fața cărora se desfășoară acțiunea, în timp ce noi, cei din sală, suntem asimilați, ca să zicem așa, unor spectatori de rangul doi. Se operează, așadar, o dublare, care face și mai explicită condiția publicului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Mai recent, Stéphane Braunschweig face o trimitere directă la Versailles atunci când, pentru Mizantropul său, tapisează cu oglinzi pereții scenei. Astfel, personaje și spectatori se amestecă până la confuzie, participând cu toții, după obiceiul Curții, la un exercițiu de supraveghere generalizată. Grație oglinzilor, ficțiunea salonului versaillez și realitatea unei săli de teatru din zilele noastre, trecutul și prezentul se intersectează, se suprapun, actori și spectatori devin contemporani pe fondul unei supravegheri reciproce. Regizorii au recurs, treptat, și la folosirea unor oglinzi mai „teatralizate”, oglinzile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unei dimensiuni superioare - a treia -, În care există obiecte de un fel necunoscut. (Cum nu ne pot vedea, chiar și cei mai inteligenți dintre locuitorii Suplandei Își vor Închipui, probabil, că cea de a treia dimensiune nu e decît o ficțiune matematică, servind exclusiv ca mijloc euristic.) Într-un mod similar, noi nu reușim să Înțelegem ce fenomene ar putea exista Într-un continuum spațio-temporal (și ce Înseamnă cu adevărat „istorie”), mai ales atunci cînd obiectele căutării noastre nu sînt tangibile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să reconstituie o „geneză veritabilă”, În opoziție cu cea „falsă” inclusă În Vechiul Testament 213. Ambii Învățați pornesc În căutarea unui „text originar” și Bernard Barc ajunge să creadă În existența unui asemenea arhetip; mai precaut, Dahl Îl consideră o simplă ficțiune euristică. Cercetările celor doi autori sînt de o importanță specială, Întrucît au arătat că secvențele mitului gnostic prezintă transformări ale unui mit, respectiv ale mitului creației prezent În Cartea Genezei. Într-adevăr, gnosticii doresc să stabilească o Geneză revizuită, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei grădinițe de copii 51, nu face uz de materiale gnostice. Ceva mai convingătoare este analogia În cazul lui L. Ron Hubbard, el Însuși autor de science-fiction, care și-a publicat mai Întîi bestsellerul Dianetics sub formă de roman de ficțiune În Astounding SF52. Mitul central al Scientologiei lui Hubbard prin metoda auditului dianetic pleacă de la premisa că Thetanii nemuritori Încep să se plictisească și sînt dornici să joace diverse jocuri În care construiesc universuri. În cele din urmă sînt atrași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din urmă sînt atrași În lumile pe care le-au creat, rămîn acolo, prinși În capcană, și uită cine sînt53. Și totuși, după cum a observat cu finețe Richard Smith 54, Harold Bloom este astăzi unicul autor de eseuri și de ficțiune care se identifică În mod conștient cu gnosticii, atît În calitate de critic literar, cît și ca scriitor. În The Anxiety of Influence (1973), Bloom afirmă că orice act de creație este ipso facto un act de distrugere În raport cu tradiția și este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat drept un scriitor „gnostic” de opere de ficțiune, În care caz ar fi și singurul ce nu pune probleme. Narațiunea din The Flight to Lucifer 57, care ar arăta minunat pe un ecran tehnicolor, nu este evident producția unui gnostic, chiar dacă se referă la planeta gnosticilor - Lucifer. „Planeta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Libertatea este sclavia, războiul este pacea, ignoranța este forța”, enumera Orwell cele trei principii după care se conducea lumea zugrăvită În romanul său 1984, o lume izbitor de asemănătoare cu cea În care trăiau Încă În anul ce dădea titlul ficțiunii scriitorului britanic popoarele aflate sub ocupația sovieto-comunistă. Mai multe elemente fac ca această asemănare să fie tulburătoare: războiul brutal dezlănțuit de comuniști Împotriva propriului popor, cu sprijinul sovieticilor, ca și rolul esențial jucat În această permanentă „luptă de clasă” de către
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
joc Între realitate și iluzie, Între suferință și redempțiune, Între constrângere și eliberare recompune, la nivelul mentalităților și sensibilităților colective, mitul venirii americanilor. Fără Îndoială că experiențele-limită trăite de membrii grupurilor de rezistență anticomunistă favorizau coabitarea miturilor și acțiunilor propriu-zise, ficțiunii și realității. În perimetrul acelorași acțiuni strategice ale grupurilor de rezistență erau prevăzute și alte obiective: răscularea populației pentru eliberarea unor orașe sau centre urbane mari de sub dominația comunistă, așa cum se proiecta În cadrul grupurilor de rezistență din Banat, organizarea unor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Andrei; ban; bine; biserică; bou; brrr; bun; carne; caut; ceai; cinstit; coasă; copilărie; cornorat; creț; decăzut; demonic; dezastru; diabolic; diavolesc; dracula; al dracului; drăcușor; drag; dragon; Dumnezeu; dușmănie; enervant; entitate; ești; nu există; fantomă; fapte rele; fascinant; femei; de femeie; ficțiune; ființă; ființe; fior; forță malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert; inexistent; intern; iubire; iubit; Iuda; îndrăcit; îndrăzneț; înfiorător; înfricoșător; înger căzut; un înger căzut; înjurătură; înspăimîntat; înspăimîntător; întîlnim; josnic; laicitate; libidinos; lipsă; loc; lopată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]