12,214 matches
-
dumneavoastră. Ne-am spus totul, vă voi scrie, să zicem peste o lună. Textul dumneavoastră rămâne aici, pe mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rămâne aici, pe mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că erau acoperiți pe trei sferturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
părea că știu totul. Poate că-mi reapăreau În minte lecturi din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și-i simțeam palma ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu atât de naiv Încât să crezi că te vor Învăța În mod deschis cel mai mare și cel mai Însemnat dintre secrete? Te asigur că cine va voi să explice, În conformitate cu sensul obișnuit și literal al cuvintelor, ceea ce scriu Filosofii Hermetici se va rătăci În meandrele unui labirint din care nu va putea să scape și nu va avea firul Ariadnei care să-l conducă spre ieșire. (Arthepios) Am ajuns Într-o sală aflată sub nivelul solului, luminată cu zgârcenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a rândui distimpul.Ei singuri au aflat că lui Dumnezeu nu-I poți fi indiferent. Ei singuri au înțeles că în trecerea noastră prin lume putem fi o mărturie a Binelui moral. Nu aș putea să nu amintesc de îndrăgitul filosof român și să închei acest prolegomene decât cu un îndemn spre Rugăciune, venit chiar dinspre el. “ Dumnezeu a făcut întâi ceață și norii, apoi ploaia. La urmă a făcut vremea frumoasă. Ești? În ce ani? Întreb prietenește. Pregătește-ți, ca
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
Dar nu numai pe mine mă îndemnați să învăț, ci pe toți elevii, spunându-ne mereu că nu știm ce ne așteaptă în viitor. Șimi mai aduc aminte, când eram în clasa a zecea că ați spus de un mare filosof grec, dacă nu mă înșel Socrate, fiind întrebat de unul dintre învățăceii săi: „Magistre, spune-ne ce se va întâmpla mâine?”, iar înțeleptul a dat un răspuns care a rămas celebru: „Știu că nu știu nimic!”. Așa e, domnule profesor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a unui stat străin și fantomatic, Anghelache fiind, din acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cea mai atractivă dintre ele și care ar da substanță pledoariei lui Liviu Voinea este aceea a recunoașterii. Aceasta își are originea în reflecțiile de tinerețe ale lui Hegel despre Anerkennung și a fost reluată și adusă la zi de către filosofi precum Habermas, Taylor, Honneth, Fraser sau Ricœur. În științele sociale, ea este prezentă, în forme și grade diferite, de la Tocqueville la Bourdieu, dar a devenit o preocupare și o abordare de sine stătătoare doar foarte recent. Ce afirmă în mod
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
problemă asemănătoare, datând de la mijlocul secolului al XX-lea, care ilustrează cu ce fel de subiect avem de-a face. Pe 25 octombrie 1946 a avut loc un moment nemaipomenit când s-au întâlnit, pentru prima și singura dată, doi filosofi, cei mai mari din lume la acel moment: Ludwig Wittgenstein și Karl Popper. Primul era președintele grupului de filosofi de la Cambridge și al doilea venea să țină o conferință în acel grup. S-au reunit într-una din sălile de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
face. Pe 25 octombrie 1946 a avut loc un moment nemaipomenit când s-au întâlnit, pentru prima și singura dată, doi filosofi, cei mai mari din lume la acel moment: Ludwig Wittgenstein și Karl Popper. Primul era președintele grupului de filosofi de la Cambridge și al doilea venea să țină o conferință în acel grup. S-au reunit într-una din sălile de lucru de la Cambridge. În cămin pâlpâia focul, iar lângă se afla un vătrai. În timp ce făcea o remarcă la adresa lui Popper
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
evenimentul ca pe o victorie asupra lui Wittgenstein, ceea ce, probabil, nu se întâmplase în realitate. Părerile erau diferite, dar trebuie să observăm că toți sunt de acord că s-a întâmplat ceva, că a existat o întâlnire, un vătrai, doi filosofi dintre care unul a părăsit sala. Ceva s-a întâmplat, dar a fost atât de dramatic, de rapid și de neașteptat, că toți martorii oculari care erau, profesional vorbind, oameni interesați de aflarea adevărului, n-au reușit niciodată să se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
noile modalități de a răspunde la o asemenea întrebare? Al treilea capitol va fi dedicat direct temei: a răspunde și a lupta pentru sensul vieții și al realității. Ultimul capitol va dezvolta o temă recurentă în istoria gândirii: raportul dintre filosof și putere, o temă ce se acutizează în situații îndeosebi critice, cum este și cea pe care o trăim noi astăzi. În sfârșit, nota anexă dedicată sensului pe care îl are exercițiul filosofic pentru cel care crede, atinge un aspect
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se încheie; să încercăm, totuși, să-l ducem mai departe, cu ajutorul câtorva considerații tot despre mirare, căreia însă, am dori să-i descoperim noi sensuri, mai ales care să nu mai poată fi închise complet în aserțiuni de natură științifică. Filosoful - observația îi aparține lui Fritz Waismann - este un om care vede, ca să spunem așa, fisuri ascunse în structura conceptelor noastre, adică acolo unde ceilalți văd doar cărările netezi ale unor locuri comune». «Structura conceptelor noastre» este o structură științifică, sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
științific asupra existenței, scop care, de multe ori, pare să se identifice cu gândirea dominantă, principalul scop al vieții. O viață trăită deci, într-o încercare continuă de sustragere sau de evitare a tuturor riscurilor existenței. Dar, iată că apare filosoful, acest om incomod care gândește, problematizează, se întreabă și descoperă unele «fisuri» în tot acest proiect grandios. Conform lui Waismann, «fisurile» aflate sub structura conceptelor, nu constituie probleme ale experienței noastre de viață. E clar totuși că aceste probleme ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acelorași cunoștințe științifice, ce își propun să contribuie apoi la eliberarea epistemologică și la construirea unui «drum neted» al vieții, adică trasat în conformitate cu «locurile comune». Să încercăm să indicăm și mai bine această activitate de problematizare pe care o întreprinde filosoful; această capacitate incomodă pe care o are de a arăta prezența fisurilor în structura cunoștințelor noastre conceptuale comune. Nu intenționăm nicidecum să ridicăm în acest studiu problema interpretării a ceea ce Waismann ar fi voit să spună, enunțul formulat de el
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vieții. Acesta este de fapt avertismentul existențial al insuficienței cunoașterii științifice de a acoperi și înlătura densitatea vieții, un avertisment care înseamnă pierdere de sine, întrucât mentalitatea omului de astăzi este obișnuită de optimismul științific și de eficientismul tehnic. Pentru filosoful grec mirarea originară este o formă de uimire și încântare în fața universului. Mirarea este purtătoarea unui sens amplu și totodată solemn al realității, un soi de avizare a ceva mai presus decât noi și care ne ridică. Mirarea copilului-filosof care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu apare ca o consecință a unor întâmplări private ale existenței noastre, ci din însăși existența noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin urmare, mirarea filosofului de azi nu este o abandonare acritică, ci o oprire reflexivă în fața limitelor intrinseci răspunsului epistemologic dat acestei lumi; este mirare și totodată spirit critic la puterea a doua. Acesta este celălalt nivel, ce urmează imediat celui dintâi, și de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
căutări. Expresia «sesizarea fisurilor ascunse» exprimă bine dezamăgirea, ce rămâne întotdeauna, în ciuda iluziilor triumfătoare ale științei și tehnicii, ca rezultat al conștientizării aspectului lor tragic, strâns unite cu luciditatea intelectuală. În contextul acestei situații morale și cognitive se profilează știința filosofului, sub multe aspecte asemănătoare științei socratice și care dă naștere unui univers cultural orientat spre contestare, înțeles mai ales ca o cultură alternativă, o ignoranță doctă. Acesta este al treilea nivel al atenției critice de care se vorbea mai sus
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
proiect al unei culturi de opoziție. Popper, făcând referință la acea lucrare a lui Waismann în care este inclusă și ideea de «fisuri» de care am vorbit, își exprimă preocuparea ca perspectiva indicată de Waismann să nu fie doar a filosofilor de profesie, academicieni, întrucât filosofia trebuie să fie ceva popular și nu doar un spațiu al elitelor. Chiar dacă partea tehnică a discursului filosofic nu poate să nu fie rezervată specialiștilor, acea «sesizare a fisurilor» ne introduce în orizontul unei înțelepciuni
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu fie rezervată specialiștilor, acea «sesizare a fisurilor» ne introduce în orizontul unei înțelepciuni la îndemâna oricui știe, cu ajutorul experienței vieții, să reflecteze asupra mersului omenirii, cu simplitatea dispoziției interioare și cu radicalitatea atenției intelectuale. Pot fi și profesioniști ai gândirii, filosofi academici, ca să folosim expresia lui Popper, cărora să le lipsească, totuși, atât acea dispoziție interioară cât și radicalitatea intelectuală. Fără aceste calități orice raționament, oricât de rafinat, ca și orice demonstrație, nu vor reuși să treacă dincolo de suprafață, și, deci
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ce exprimă exigența unei cunoașteri critice în contextul conștientizării misterului. Adevărații adversari ai filosofiei sunt «oamenii mici și sofisticați», despre care vorbește Platon în Theaitetos, o categorie pe care o putem întâlni și în varianta lui Berkeley cu numele de «filosofii la minut». La această imagine berkeleyană face referință și Popper în lucrarea deja citată: «Fără îndoială, critica este limfa vitală a filosofiei, și totuși, o critică la minut, din puncte de minut, fără o înțelegere a marilor probleme ale cosmologiei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
interogația mai clară în structura și în conținuturile ei, evidențiindu-i conexiunile și perspectivele subtile, însă sensul de bază precede aceste tehnici, care, în absența lui, sfârșesc totuși prin a se transforma în simple exercitări metodologice. Omul nu se naște filosof ci devine filosof atunci când, la vârsta adolescenței, dobândește conștiința interogativă, caracterizat fiind de o explozie de energii vitale. Până când se trăiește într-un acord spontan cu realitatea și într-o formă de trăire voioasă a vieții, întrebarea filosofică nu apare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în structura și în conținuturile ei, evidențiindu-i conexiunile și perspectivele subtile, însă sensul de bază precede aceste tehnici, care, în absența lui, sfârșesc totuși prin a se transforma în simple exercitări metodologice. Omul nu se naște filosof ci devine filosof atunci când, la vârsta adolescenței, dobândește conștiința interogativă, caracterizat fiind de o explozie de energii vitale. Până când se trăiește într-un acord spontan cu realitatea și într-o formă de trăire voioasă a vieții, întrebarea filosofică nu apare, iar prezența filosofiei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
însă criza este constitutivă condiției umane, independent de vârsta pe care o are omul. Omul total împăcat cu lumea sa, încetează, ca să spunem așa, să mai fie om în sensul propriu-zis al umanității sale, și deci, încetează să mai fie filosof. Putem adânci acest discurs apelând la două texte de referință. Unul a fost amintit mai sus, Gorgias, iar celălalt este un fragment din Frică și cutremur de Kierkegaard. «Omul fuge de îndeletnicirea în care se simte slab și o vorbește
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]