51,126 matches
-
fost cuprins de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acolo ascult cum cântă lumea, fentez pe mama și pe Nineta, plec, mă rătăcesc printre doamnele care așteaptă să le fie sfințite pomenile, mai ciugulesc una-alta, că-i slujba lungă, iar ascult și abia aștept să cânte corul, la final, ca să văd cât de bun sunt... Dar ce ai tu, piciule, cu povestea asta a corului?... Am, pentru că nu-mi place cum cântă corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eram cineva. Îi căzusem, cu siguranță, cu mare tronc, atunci când mă oferisem, să-l înlocuiesc, fie și temporar, ca bărbat în devenire ce eram, în misia de asigurare a securității fetelor... Atât de grijuliu a devenit cu mine, încât, la finalul acelei memorabile lecții de gimnastică, m-a luat deoparte și m-a întrebat ca pe un frate mai mic și drag: "Băi Sonată Nr. 3 în Re Minor, nu-ți este teamă c-o să-ți cadă din întâmplare vreo rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toacă și până la glasul preotului sunau dogit. Nu m-am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă mereu cu ochii pe orizontul finalului. Acasă am întâlnit și preoți despre care eram convinsă că au chemare, că trăiesc aproape mitic în timpul slujbei. Aici, Dumnezeu să mă ierte, parcă a fi preot nu este decât o ocupație oarecare din nomenclatorul meseriilor. Poți comunica oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vis... A fost o plăcere acel concediu. Îmi aminteam mereu vorbele prietenului meu director: "Va intra într-un concediu de trei zile, vreme în care trebuie să reflecteze profund la multe chestiuni ale vieții". Chiar și fără dicționar, renunțând în final și la competența Ninetei, am învățat ce înseamnă a reflecta... 14 Ieri m-am uitat îndelung în oglindă, Z. Dar nu pentru a solicita răspunsul la "oglindă oglinjoară cine e cea mai frumoasă din țară?", pentru că m-ar fi întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prea departe... OK, zic. Rămâi șefă, dar am o întrebare: ce materie am avut ora trecută, cu profa aia?... Asta a fost lovitura de grație. Cel puțin pentru un timp, titlurile de depravat și pușlama nu erau în pericol. La finalul cursurilor, Marele Bronz, cum aveam să-l botez pe bronzat, s-a apropiat de mine cu respect: "Din ce mafie ești?..." Nu zâmbisem, nu scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să cânt voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la " Când vii și treci cu turma pe la noi", că tata era tot numai o lacrimă. Dar lăcrima ca un bărbat, cu demnitate. Când ajungeam la final, un final din care nu prea înțelegeam nimic, dar turuiam, turuiam " Și dragă-mi ești, și nu te pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la " Când vii și treci cu turma pe la noi", că tata era tot numai o lacrimă. Dar lăcrima ca un bărbat, cu demnitate. Când ajungeam la final, un final din care nu prea înțelegeam nimic, dar turuiam, turuiam " Și dragă-mi ești, și nu te pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sont petits, dépourvus de toute protection, harcellés sans cesse par des figures chymériques (ferindu-se de priviri amenințătoare), ils cherchent partout avec leurs regards tremblants, dans un dernier essai de se mettre à l'abri de tout danger. Dans un final, en arrivant chez eux, devant leurs portes, ils ont encore peur de l'ouvrir. Et si les formes absurdes, déchaînées vont se precipiter, tout d'un coup, sur eux? Ils ont peur de regarder autour, de fermer les yeux, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să curgă și să trăiesc momentul ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie rostisei într-un final "Vreau să fiu soția ta". La altar mă conduse tatăl meu. Purtam o rochie albă, lungă în falduri, brodată, cu pietricele pe piept și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va supăra în final pe toate, pentru ca neschimbat să stea. Dulci îs cuvintele, scumpe ele sunt, însă nesfârșite și după ele tânjim. Ce e cuvântul? Cine poate spune! însă cert e că tocmai din această cauză nu terminăm niciodată ce avem de spus: totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În urmă Angi striga disperat și mă implora. Însă, așa cum eu nu puteam să o iau pe mama, nu putu nici el să mă ia pe mine și plângeam amândoi, căci nimic nu era bine. Trecui în Anglia într-un final. Cam pe la șaisprezece ani. Cheltuisem toți banii, majoritatea pentru mita vameșilor decât pentru necesitățile mele și în plus mai și lucrasem pentru a mă întreține pe la unul, pe la altul. Am fost chiar și profesoara unui copil. Statura mea înaltă, suplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunat azi să-și ia liber, căci nu știe ce ți s-a întâmplat și stă cu tine! Nu numai că te porți iresponsabil și neglijezi complet cea mai prosperă campanie din țară, dar mai și corupi personalul, pentru ca, în final, să se ducă dracului tot! S-a săturat Domnia Sa de locul 1! Doru, ți-am spus de ani de zile să-ți iei naibii o vacanță, nu asta-i problema, dar ia-ți-o că lumea! Când nu mai suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
si neînțeleasă decât de cei doi. Ei se înțeleg într-o lume aparte doar a lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că timpul s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Luna, ziua Soarele-mi ține de urât. Ascult povești. Le spun. Și poveștile spuse sunt duse de vânt în toate colțurile lumii. Nu, nu vreau să cobor. E bine sus. De ce să plec din lumea mea? Din mintea mea. În final trebuie să fii singur. · Îi spun fiicei mele: Haide, cu cât te miști mai repede, cu atât mai repede termini! Nu sta, că-ți stă norocul! Fuguța! Hai, hai, fugi! Când am deschis ușa să intru în acea navă spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. 8 Rareș Tiron Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș Tiron, este Experiență aparte, cea mai relevantă reușită a volumului, în care analiza psihologică și dramatismul existențial
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru de ani. Și, cu toate că era înzestrat cu un spirit care, cu micile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). 58 Rareș Tiron disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru inimă poate fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața mea, m-am condus după cele mai înalte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și psihologică cu neputință de descris, neluând în seamă nimic din ceea ce se petrecea peste tot în preajma mea. De aceea, poate, nici nu-mi aduc aminte prea bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, Istorisiri nesănătoase fericirii 75 acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de inutilă, căci această atitudine este apanajul sufletelor mărunte și egoiste, fiindcă doar sufletele mărunte și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în final, va trebui musai să obțină un rezultat de valoare, căci lucrul ieftin nu ține niciodată mult. „Se știe că o imagine face cât o mie de cuvinte, gândea el. Datoria scriitorului de geniu este, dacă poate, să facă ca numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]