5,845 matches
-
doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere./ Binecuvântă/ și o descântă/ pe cea înfrântă./ Vino cu steaua/ lină, pe neaua/ ca un polei./ Fă să mă doară/ în miez de iarnă/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1979 privind receptarea poeziei lui Mihai Ursachi, Constantin Pricop putea deja contabiliza, cu rigoare, modelele, reprezentanții, școlile poetice la care scriitorul ieșean fusese raportat de către vocile autorizate ale criticii românești, între care Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Gheorghe Grigurcu: poezia folclorică și Eminescu, Macedonski și Minulescu, Arghezi și Blaga, Emil Botta, Radu Stanca și Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov și Emil Brumaru, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Mircea Ivănescu și Dan Laurențiu, ca să nu mai vorbim despre E.A. Poe, Novalis și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat de Academia Română), el descrie, în versuri și în proză, peisaje sau munci campestre, aspecte „din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea programului inițiat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
-i grupeze în jurul ei, după modelul „Convorbirilor literare”. Această inițiativă nu a avut însă rezultatul așteptat. B. P. Hasdeu și-a tipărit în A.r. câteva studii istorice, iar G. Missail un amplu articol despre datini, moravuri și despre literatura folclorică, precum și un altul în care analiza muzica populară. În afară de cronici plastice, C. Esarcu a mai scris și comentarii la spectacolele Teatrului Național din București, prilej de a discuta menirea primei instituții scenice românești și structura repertoriului dramatic. Tot de situația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285489_a_286818]
-
moralizatoare. Condamnat la un sfârșit tragic, prevestit de prorocul Ieremia, împăratul moare otrăvit de unul dintre supuși. Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători și proverbe, legende. Ecouri din Alexandria, cea mai răspândită carte populară la români, se întâlnesc la cronicari, la scriitori de la începuturile literaturii noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă, corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate de Voltaire, Montesquieu, D’Holbach, Rousseau. Repere bibliografice: Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
îngeri triști (1970), sunt extrem de inegale valoric. Autorul prelucrează material din surse foarte variate, de la mitologie și basm la realitatea socială și viața contemporană, de la războaiele getice la al doilea război mondial, experimentând modalități literare divergente, ultramoderne și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Dacă satul, care formează cea mai mare parte din umanitate, este înapoiat, și restul omenirii va fi ținut locului" (43, p. 18). Ridicarea satului urma să se realizeze prin cultură, dar "o cultură adevărată, verificată", nu una rămasă la stadiul folcloric. Sociologia și pedagogia satului constituie "un moment important al procesului de îmbinare a cercetărilor pedagogice cu cele sociologice, etice și politologice, în sensul remarcat de școala sociologică de la București" (44. p. 75). Stanciu Stoian a introdus o viziune sociologică și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să ne împrumutăm de la alte nații." A doua sursă capitală trebuia să devină folclorul, domeniu a cărui însemnătate pentru renașterea culturii noastre Kogălniceanu o revelase și mai înainte, urmând o directivă spirituală care era a timpului său. Istorie și creație folclorică, iată sursele de energie resurecțională pe care se punea mereu temei în chip deosebit, surse evocate anterior de Kogălniceanu în eseul despre limba și literatura română (1837), pentru a le pune iarăși în evidență cu ocazia discursului solemn pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Sadova, Ion Olteanu, Valeriu Moisescu, Mihai Dimiu), actori (Ion Lucian, Fory Etterle, Ion Marinescu, Dorel Urlățeanu) și teatrologi (Valentin Silvestru, Horia Deleanu). Nunta în Bihor este o monografie clădită pe documente autentice, surprinzând cu pregnanță tipul de manifestări din subzonele folclorice Vașcău și Beiuș. SCRIERI: Nunta în Bihor, Oradea, 1970; „Familia”. Indice bibliografic (în colaborare cu Fl. Curteanu și Al. Magereanu), Oradea, 1971; Cred în teatru, Timișoara, 1975; Bălcescu, sol de pace, București, 1978; Publiciști precursori ai Marii Uniri, Timișoara, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
Europa, cu atât mai importantă devine cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor populare, a folclorului, văzute ca reprezentând forța și identitatea unei nații 3. Pe întreg parcursul secolului al XIX-lea se publică în Europa volume de poezii populare sau de povestiri folclorice, cum ar fi, de exemplu, celebrele povești ale fraților Grimm, publicate pentru prima dată în 1812, și se colecționează muzică populară, după modelul germanului Johann Gottfried Herder de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Mișcarea romantică nu face decât să accentueze
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cultura populară este "cultura creată de oameni pentru ei înșiși 43", și dacă ar fi să ierarhizăm componentele culturii în forme înalte și joase, ar trebui să acceptăm atât ideea nașterii culturii populare din forme "joase" (cum ar fi cele folclorice), cât și ideea apariției culturii populare ca urmare a democratizării formelor "înalte". "Nașterea" culturii populare ar fi atât o consecință a unei mișcări ascendente (adică impusă de jos în sus), cât și a uneia descendente (impusă de sus în jos
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
pe care le combină cu cele împrumutate în recipientul cuprinzător al practicilor culturale cotidiene. Diagrama lui Nachbar și Lause (vezi Fig. 2) este probabil mult mai precisă decât alte interpretări. Privită pe orizontală, cultura populară nu este nici superioară celei folclorice, nici inferioară culturii de elită; este însă mai cuprinzătoare decât ambele, deci poate fi cu ușurință considerată ca fiind forma contemporană culturală dominantă. Existența diverselor manifestări ale culturii populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și antropologii le studiază de obicei în relație cu mentalitățile și stilul de viață ale indivizilor (ritualuri, sărbători, forme de comunicare, de distracție, culinare, vestimentare etc.). Aceste ma-nifestări, considerate folclorice, și-au făcut apariția în cultura orașelor în momentul dezvoltării acestora. Când s-a produs migrarea populației de la țară către oraș, au avut loc și modificări ale formelor culturale folclorice: unele s-au păstrat, altele au fost schimbate, iar altele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de comunicare, de distracție, culinare, vestimentare etc.). Aceste ma-nifestări, considerate folclorice, și-au făcut apariția în cultura orașelor în momentul dezvoltării acestora. Când s-a produs migrarea populației de la țară către oraș, au avut loc și modificări ale formelor culturale folclorice: unele s-au păstrat, altele au fost schimbate, iar altele au interferat cu elemente caracteristice comunităților învecinate. Potrivit lui Peter Burke, deși opinia sa este contestată de alți cercetători britanici, cultura populară s-ar fi dezvoltat mai degrabă în țările care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
literar încă din secolul al XIX-lea, alături de colegii de breaslă care îl priveau cam de sus. Romanele lui Dickens reprezintă un exemplu de ficțiune populară care a pătruns în structura literaturii de elită. Există însă și exemple de literatură folclorică care a devenit populară și a ajuns să fie studiată ca formă a literaturii de "elită", așa cum există și modele ale culturii populare actuale care-și trag rădăcinile din folclor sau din mitologie. Antropologul englez Pounds denumește populațiile tribale "popoare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
decedați recent sunt o altă metodă de a împiedica sufletul să se vadă reflectat și să refuze să plece; de asemenea, țărușul înfipt în inima celui înmormântat, când se presupune că acesta este sau se va transforma în vampir. Tradiția folclorică a vampirului în Europa centrală și estică s-a combinat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu credința vest-europeană (anglo-sa-xonă) în fantome și creaturi malefice supranaturale ca "forme" ale celor care n-au murit. Genul gotic în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
devenind, în ciuda multiplelor fațete, un adevărat icon al culturii populare din secolul al XIX-lea71. Potrivit lui Leatherdale, Dracula lui Bram Stoker reprezintă o combinație "între tradiția răufăcătorului de tip byronian sau gotic și ceea ce numim femme fatale, îmbrăcate într-o aură folclorică 72". Raymond McNally, însă, îl descrie drept echivalentul eroului de tip Clark Kent/Superman și Bruce Wayne/Batman, cu puteri similare, dar malefice 73. Dracula este, prin urmare, un model compozit din surse provenite atât din tradiția gotică occidentală, cât
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
deci negativă). Al doilea termen al opoziției apare în general ca o suplimentare a primului. Tensiunea între termeni este reconciliată prin intermediul conceptului de "cultură populară", care mediază între extremele opoziției. Cultura populară, care presează "cultura înaltă", dar și pe cea "folclorică", reconciliind cele două extreme prin includerea lor, poate fi considerată o "invenție" a societății postmoderne, mai ales da-torită faptului că se preocupă în special de reciclarea la infinit a originalelor, de crearea de copii, de revi-zitarea culturii de elită și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
clișeelor și colajelor. Chiar dacă termenul de cultură populară (popular culture) ne trimite în primul rând la cultura americană, rădăcinile acesteia sunt însă cu siguranță europene. În primul rând, coloniștii lumii "noi" au fost europeni, care au adus cu ei moștenirea folclorică și mitică europeană, precum și religia creștină. În al doilea rând, colonizarea a debutat în secolul al XVI-lea și a coincis cu nașterea modernității în Europa. În plus, după cum afirmă Umberto Eco, atât europenii, cât și americanii sunt "moștenitorii tradiției
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cultură joasă", voi folosi ,,subcultura" ca echivalent, deși termenul implică mult mai mult decât englezescul low culture. Termenul popular culture și-ar găsi echivalentul în limba română în ,,cultură de masă", deoarece ,,cultură populară" are încă vădite înțelesuri de ,,cultură folclorică". Cu toate acestea, pe parcursul studiului voi folosi ,,cultură populară" cu sensul de ,,cultură de masă", și nu ,,folclorică". 2 ,,Glocalizare" este un termen-umbrelă alcătuit din ,,globalizare" și ,,local". 3 Vezi John Storey, Inventing Popular Culture (Oxford, Blackwell, 2003), pentru o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
popular culture și-ar găsi echivalentul în limba română în ,,cultură de masă", deoarece ,,cultură populară" are încă vădite înțelesuri de ,,cultură folclorică". Cu toate acestea, pe parcursul studiului voi folosi ,,cultură populară" cu sensul de ,,cultură de masă", și nu ,,folclorică". 2 ,,Glocalizare" este un termen-umbrelă alcătuit din ,,globalizare" și ,,local". 3 Vezi John Storey, Inventing Popular Culture (Oxford, Blackwell, 2003), pentru o excelentă analiză a rădăcinilor culturii populare în Anglia și a diferențelor între diversele manifestări ale culturii populare în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se justifică pe un plan teoretic, corespunde mai degrabă unei realități economice: dezvoltarea industriilor culturale determină "comercializarea" și confirmă că, în primul rând, cultura ține de obiecte (Warnier, 1999). Câteva exemple ilustrează acest proces: limba este obiectivată în dicționare; cântecele (folclorice sau populare) sunt înregistrate pe suporturi materiale (CD, casete); riturile sunt transformate în obiecte, iar simbolurile traduse în DVD, casete sau dischete; credințele se înnoadă strâns în trama romanelor și altor cărți. Astfel, nu există o cultură care să nu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vedere al semnificației pentru erou și al desfășurării intrigii" (V. Propp, 1970: 26). Ceea ce evidențiază Propp este o matrice generativă, un model narativ susceptibil de a fi recombinat ad libitum pe baza unor conflicte, funcții invariabile și aplicabil doar literaturii folclorice apsihologice: "metodele noastre sînt utile acolo unde ne găsim în fața unor repetări la scară mare, așa cum se întîmplă în limbă sau în fol-clor. Dar cînd arta devine cîmpul de acțiune al unui geniu irepetabil, folosirea metodelor exacte va da rezultate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
admite structurări diferite după perspectiva în care se construiește "în funcție de interesul unuia sau altuia dintre participanți" (C. Bremond, 1981: 39). În plus, eludarea opoziției între ceea ce se întîmplă și ceea ce s-ar fi putut întîmpla este de neconceput în povestirera folclorică și mai cu seamă în cea mitică. "Este imposibil să povestim aventura lui Hercule ajuns la o răspîntie fără să-l lăsăm să exploreze cu imaginația și cealaltă cale. Tot așa va fi cînd povestirea compară destinele paralele a doi
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]