12,418 matches
-
pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles bine din care motiv, o expoziție vernisată, în toamna anului 1921, la galeria Rosenberg, deși cuprinsese acceptabile pânze, semnate Bracque, Picasso, Gris. Forfecară mult prea elocventa pasiune (deșănțată și masochistă) pentru colecția sa de arici, a principesei Clara de Polignac, prietenă modestă și rezervată cândva, nimeni altcineva, mai târziu, decât moștenitoarea înfumurată a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o astfel! Nimene - nu mai el, ce acoperea brațul ei, atârnând pe marginea patului, cu sărutări. El adormea în genunchi. Visau amândoi acelaș vis. Ceruri de oglinzi, [îngeri] plutind cu înalțatele aripi albe și cu brâie de curcubeu, portale nalte, galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase - toate pline de un aer răcoare și mirositor. Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, deasupra
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopoțelul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagineze aproape caracterul omului în cestiune: o natură comună, consecventă și puternică. Puindu-și odată-n minte de-a lua pe Cezara vrând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aripi de colorile curcubeului și-ncinși în brâie de curcubeu, iar blondele lor capete erau încadrate de lungi plete de aur, și ochii albastri se plecau timizi și mari *, și pleoape și gene lungi. Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafondele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoare și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece neciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi de foc, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopotul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească, dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut, prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagine aproape caracterul omului în cestiune: [o] natură comună, dar consecventă și puternică. Puindu-și odată-n minte de a lua pe Cezara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzind trăgând clopoțelul, ar fi știut îndată cu ce față să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit pașii severi, apăsați și de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile și coridoarele palatului Bianchi, ar fi știut prin o acțiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-și imagineze aproape caracterul omului în cestiune; o natură comună, consecuentă și puternică. Puindu-și odată-n minte de-a lua pe Cezara vrând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-atît încît îl puteai vedea. Cavalerul îndrăzni înainte. O văietare adâncă, deșartă s-auzi pin bolțile coridorului, din depărtare. El merse mereu înainte și zări iar flacăra albastră care-i luminase mai nainte. Coridorul boltit se deschise deodată într-o galerie mare și spațioasă în mijlocul căreia el zări un om îmbrăcat în fier și armat pe deplin care, cu fața sinistră și cumplită, ridica cu o mână sabia și-și arata cealaltă, truncheată și sângerândă. Cavalerul sări cu curagiu la ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu o mână sabia și-și arata cealaltă, truncheată și sângerândă. Cavalerul sări cu curagiu la ea, dar ea dispăru deodată, lăsând să-i cadă o cheie grea de fier. Flacăra rămase suspendată asupra aripelor unei uși mari la sfârșitul galeriei. Cavalerul înaintă spre ea, băgă cheia în broasca cea grea de fier, o întoarse cu putere, aripele ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
credințe și, în sfîrșit, după caracterul cvasi-divin cu care i-au investit oamenii obișnuiți pe aceștia din urmă. Inspirînd o adorație fără limite, impunînd necondiționat dogme, conducătorii poruncesc o supunere oarbă. Una după alta, statuile lor își croiesc loc în galeria eroilor legendari care populează și punctează istoria. Nu le mai înălțăm altare, deși la Paris celebritățile își au Pantheonul lor iar la Pekin Mao are propriu-i mausoleu. Nu le mai înălțăm rugi, "dar au statui și icoane, iar cultul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îi cunosc prea bine"209. Sau, mai vulgar spus: pentru valeți nu există oameni celebri. Vălul de mister care ascunde liderul este întotdeauna împodobit cu cîteva imagini, așa cum cortina lăsată, într-un teatru, oferă privitorilor scene dramatice și o întreagă galerie de măști. Aceste imagini îl arată întotdeauna într-o lumină bună. Înfățișarea, persoana, viața lui sînt protejate de ecranul unei necunoașteri, savant orchestrate, a preferințelor sale, a sentimentelor și ocupațiilor sale efective, a maladiilor sale; să ni-l amintim aici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exclusivitate lumii cunoașterii. Celelalte, adică oameni ca Marx, Darwin sau Einstein, prin ideile și personalitatea lor, aparțin lumii în cel mai larg sens posibil. Sînt, aceștia din urmă, vizionarii care într-o bună zi își vor ocupa cuvenitul loc în galeria eroilor culturii, de felul lui Aristotel, Moise ori Leonardo da Vinci, figuri legendare ale istoriei. Și Freud se află printre ei. De aceea, în jurul lui s-a format o școală de discipoli care poate fi la fel de bine considerată o sectă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
română în 1999 la Editura Image, București. footnote>, chiar și cei mai solitari artiști, scriitori sau pictori depind de ceilalți pentru ca munca lor să fie eficientă: scriitorul, de un editor și o editură, o tipografie, o librărie, pictorul, de o galerie unde să-și expună tablourile și așa mai departe. Altfel spus, chiar dacă mitul eroului sau luptătorului singuratic este în continuare în mare vogă într-o societate individualistă, dacă analizăm cu atenție faptele considerate la prima vedere a fi individuale, constatăm
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
și o serie de servicii bazate pe web. Pe lângă acestea, diverse studiouri de televiziune au închiriat birouri în clădire, există o varietate de magazine cu produse IT și non-IT, un centru media de 400 m2, un nou cinematograf, precum și o galerie de artă. Costul total al proiectului a fost de 9.000.000 de euro, din care contribuția UE, 2.700.000 de euro. 4.4. Experiența Spaniei Spania, alături de Portugalia, Grecia și Irlanda, este unul dintre cei patru mari beneficiari
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
uitați să-i lăudați și să le susțineți eforturile. Nu lăsați să se piardă un comportament bun prin lipsa aprecierii. 5. Faceți un top. Răsplătiți-i pe angajațiicare au arătat permanent dedicație față de munca de calitate superioară. Includeți-i În galeria merituoșilor și faceți-ieroi Într-o cultură organizațională care onorează excelența. Capcana nr. 52tc "Capcana nr. 52" Atunci când nu Înțelegi că, dacă bun-simț nu e, nimic nu etc " Atunci când nu Înțelegi că, dacă bun‑simț nu e, nimic nu e" „Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
în el, nici atinge altceva decât o aparență goală”3. Revelația ca autoafectaretc "Revelația ca autoafectare" Ce este adevărul ființei? Doar un scepticism cinic - practicat de un Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența manifestării prealabilă oricărei semnificări lingvistice; esența manifestării se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
versurile de mai tîrziu. Așa, de pildă, În Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii În amintire și-n sînge ca o viză / de pașaport, cu-obrazul și umăru-n ochean / sub pielea În vitrină și-n galerii deschisă”, „mă-nsemni precum o hartă”, „drumurile-n rocă urcate ca vitrine”, „ești În mine scrisă cu meșteșug” ș.a. Sau, În Ulise: „strălucesc / vocile cu gutui În vitrine la ora dejunului”, „privirile glasurile / precum timbre pe o scrisoare netrimisă”, „În vitrina
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe care și-a notat-o. Această subevaluare enormă a timpului confirmă studiile anterioare: speologul Michel Siffre estimase la 33 de zile șederea sa (care durase, de fapt, 58), iar Fraisse relatează că, în 1906, câțiva mineri surprinși într-o galerie timp de trei săptămâni au crezut că nu au stat decât patru-cinci zile în adâncul minei. GRAFIC VERT: Numărul ciclurilor ORIZ: Durată (ore) Fără siestă Cu siestă Durata veghii în funcție de ciclurile unui speolog care a stat timp de 6 luni
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nefa”); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul cu virtuți terapeutice, care știe să alunge supărarea), dar și un „câine de aer”, un „crocomur”, un „rinocal”, un „broscoporc”, un „pisicâine” etc.; ne întâmpină apoi o galerie de inși curioși, ca prietenul tatălui lui vasilescu, care în vacanță la mare se joacă cu mingea pe plajă, sau ca el midoff, gogo zagora, v. înnopteanu, (însoțit pretutindeni de „delicata lui bufniță blondă, înțelepciunea însăși făcută trup”), ca eseistul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
margini”, peșteri, stînci etc. Peisaj compus din cărți, În stil tenebros romantic. Peisajul este completat, În Cimitirul, cu o peșteră Întunecată, simbol, evident, de ordin moral: „azil al pocăinței”. Aici locuiește o „groaznică iazmă” ce zbiară „sătănește”, alt simbol, din galeria, acum, a monștrilor cu care se luptă poetul În Satire. Alexandrescu manifestă o oarecare preferință pentru asemenea spații retrase În care sălășluiesc umbrele, iazmele. SÎnt locuri sumbre, ascunse de ochii lumii, bătute de viscole rele, stăpînite de neguri. Ele stimulează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode, unde cîntă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este să creeze un spectacol verbal În jurul unei teme morale. Aici, da, puterea de invenție e mare și originală. Pann se bizuie, În esență, pe știința lui de a personifica. Poemul Despre beție, iarăși, din ciclul Povestea Vorbei, cuprinde o galerie de caractere din lumea legumelor și fructelor. Migdalul e tainic, strugurele este zavistnic, intrigant, delator, arțăgos, varza este Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apere. Uită-te la clișeele astea. Toți zâmbesc. Sein, ființa, e senină, e puternică și absolută, e un zâmbet de os nedezvelit. Din păcate carnea, cu patimile și suferințele ei, îl ascunde. — Care e ? întrebă Cosmina, trecându-și privirile peste galeria de tigve. — Nu-l recunoști ? întrebă Efrem. Apropie-te, nu-ți fie frică. Ți se pare că seamănă cu moartea ? Cosmina arătă cu degetul spre una dintre radiografii. — Vezi ? exclamă Efrem. Chemi fotograful și gata poza ! Zâmbește, ochii mari, pieptul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
binelea. Pe de altă parte, Pavel Avădanei, nu ziceai că noi doi n-o să ne mai vedem niciodată ? Bărbatul nu-i auzise ultimele cuvinte, privea piatra lunii din mijlocul mesei. — Așa se zice, da’ nu seamănă cu un mormânt. Sunt galerii așa de mari, că parcă vezi stele, ca pe cer. Atâta că trebuie să știi să te porți cu pământul, să nu iei decât ce vrea el să-ți dea. Că, dacă iei mai mult decât îți dă el voie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te ierte de păcate ? Pavel Avădanei ridică din umeri, răspunsurile i se păreau cât se poate de firești, așa că nu înțelegea rostul întrebărilor ei. — Mă duc, spuse, mă duc. Și spunem și Tatăl nostru, și Crezul. Mai săpăm și în galerii câte un altar, coboară popa și îl sfințește. Știi ce, Pavel Avădanei ? spuse Rada, încrucișându- și brațele peste piept. Eu cred că ai venit să-mi spui adevărul. Altfel n-avea niciun rost să bați atâta drum până aici. Spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din piatră și cu evitarea oricărei aparențe de pastișă. În două puncte exterioare, pe care Ioanide nu le fixase încă, desenîndu-le separat, s-ar fi aflat două mari foruri: forul Traian, circular, cu copia Columnei lui Traian și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]