5,909 matches
-
repede și arunc-o la gunoi ! Melania lăsă cu blândețe capul fratelui ei, nu înainte de a-i așeza o pernă sub ceafă. Se ridică, nedezmeticită. S-o aruncăm... repetă. De ce s-o aruncăm ? — Ai dreptate, dădu un fel de răspuns Golea, mai bine n-o aruncăm. O găsește vreun amărât de câine, o linge și mai bagă pe careva la idei, dacă-i vede limba înverzită. Dă-o încoace, s-o ardem în chiuvetă... Prinse cartea cu două degete și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două degete și se întoarse în bucătărie. Turnă peste ea din sticla cu spirt și îi dădu foc, privind flăcările. Apoi lăsă apa să curgă, până când funinginea înmuiată se scurse. — Ce-ai făcut ? șopti, îngrozită, Melania. — E bun Farmacistul, răspunse Golea, scuturându-și palmele, ca după o treabă bine făcută. Cel mai bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri. Cum poți să omori așa ceva ? Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcut ? șopti, îngrozită, Melania. — E bun Farmacistul, răspunse Golea, scuturându-și palmele, ca după o treabă bine făcută. Cel mai bun... Abia atunci Melania se trezi de-a binelea. — L-ai omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri. Cum poți să omori așa ceva ? Melania se năpusti asupra lui, lovindu-l cu pumnii. Bărbatul așteptă ca furia femeii să se potolească, dar, după câteva clipe, mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și aminte, ieși ca să cotrobăiască prin magazie. Se întoarse, despături și estimă din priviri. — E destul de mare, spuse. Încape. Vino să mă ajuți ! Cum ea rămăsese ghemuită lângă perete, Golea se hotărî s-o facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când ieși din nou, târa sacul plin după el. — Nu mi-l lua, strigă Melania, agățându-se de picioarele lui. — Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când ieși din nou, târa sacul plin după el. — Nu mi-l lua, strigă Melania, agățându-se de picioarele lui. — Da’ ce vrei să faci, tâmpito ? răbufni Golea, zvârlind-o cât colo. Să-l duci la medicină legală, lângă sula lui Terente ? Sau să aduci vreun popă să-l îngroape, să-l vadă lumea cu mătasea-broaștei la gură ? Săltă sacul pe umăr, ținându-l de băieri. — Să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginea patului, luă portocala în poală și plânse. Era prima ninsoare. Poate tocmai de aceea subțire, silindu-se să ajungă până la pământ. Crengile negre luceau, învelite încă în pojghița nopții. Melania ațâțase focul în sobă, plita răspândea o căldură înecăcioasă. Golea dădu perdelele la o parte și se așeză. — Mi-e foame ! spuse, după ce nu-i veni în minte nimic altceva. Avem ceva de mâncare ? — A mai rămas un rest de ieri, răspunse, încet, Melania, fără să-și întoarcă privirea. Dă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te mai prind că faci mâncarea asta, mi-e silă de ea... Începu să se plimbe nervos prin odaie. Se opri în dreptul intrării, căci auzise o bătaie în ușă. Privi către Melania, care ridică din umeri. În prag era poștașul. Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Golea îl măsură din ochi, încercând să-și stăpânească furia. — Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum ai intrat ? nu găsi altceva să întrebe. Rămas în ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l mai trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând banii în buzunar. Apoi se răzgândi și aruncă o hârtie pe masă. Du-te și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar pentru sine și nu voia să se destăinuie. Își rezemă capul de brațul agățat în cătușe, de parcă nu mai era al lui. Rada privi pentru o clipă și, din nou, detalii vechi îi vin în minte. Brațul i se golește de sânge și începe să tremure. Trage de el, în speranța că lanțul se va rupe și brațul i se va întoarce pe lângă trup. Dar nu se întâmplă așa, doar cel mai tare om din lume își poate smulge cătușele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsfoit. Puse buletinul pe masă, acoperindu-l cu palma. Numai să nu vă treziți iar cu el pe-acolo... Am mai văzut cazuri de-astea... Cum spuneți... zise Rada. — Nu pare periculos. Ne-am uitat prin lucrurile lui, i-am golit buzunarele... Chestii obișnuite... Atâta, că se cam uită în gol, dar nici de asta nu poți fi sigur. De-aia zic... „Ce vezi acolo, dacă te uiți așa, în gol ?“, ar fi râs Berti, lovind-o ușor, ca o mângâiere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cunoșteam, da’ ne-au zis să facem după ei. Pe unii de-ai noștri i-au dus în niște locuri unde se tipăreau bani falși și se țineau droguri. Pe alții, cum am fost și eu, i-au trimis să golească locul de la Universitate. Ne-au dus cu camioanele și ne-au zis că pe drum să învârtim ciomegele deasupra capului, să facem gălăgie mare. La lumea de pe trotuare am văzut că-i plăcea. Da’ pe ăia care ne duceau nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropia, mai degrabă plutea. Privea cu o curiozitate care, însoțită de rânjetul agățat în canini, te băga în sperieți. Se apropia apusul și Lucică părea că începe să-și caute de treabă. Dacă priveai cu luare-aminte obrajii lui palizi, goliți de sânge, puteai bănui de unde îi venea nerăbdarea și cam ce fel de treabă ar putea fi aceea. Faptul că numele lui era o alintare suna încurajator pentru alde Pârnaie, sugerându-i că oamenii sunt mai blânzi decât par a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile pe care le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vru să ofere un nume, dar își dădu seama că privea cam de mult aceeași priveliște și între timp gândise, astfel că numele nu putea fi cel adevărat. — Hai să fumăm o țigară, gemu Jenică, simțind cum brațele i se golesc de sânge. Se așezară pe asfalt, la rădăcina zidului. Maca avea întotdeauna țigări. — Dar parcă tu nu mai fumai... zise. — Ei, o țigară, n-o fi foc. Cum ar fi, hai să ne odihnim un pic... Maca și Tili își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-a întâmplat ceva. Iritat, eunucul își trimite ajutoarele, băieți adolescenți, să o ia de lângă el. Aceștia o așază pe un scaun. Îi zâmbesc și o roagă insistent să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a fost golită pentru chieh-an, o masă special făcută pentru a se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a fost golită pentru chieh-an, o masă special făcută pentru a se așeza pe ea registrul împăratului și sigiliul imperial din piatră. Camerele din stânga și din dreapta au fost și ele golite pentru a fi așternute mese pentru vase în care să se ardă tămâie. În fața meselor sunt covorașe pe care voi îngenunchea atunci când voi primi decretul de căsătorie. De fiecare parte a covorașelor stau eunuci îmbrăcați în robe de un galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Se plantează primăvara. După ce înfloresc, încep să se formeze tărtăcuțele. Se poate concepe un înveliș care va forța tărtăcuța să crească în forma dorită - roundă, dreptunghiulară, pătrată sau asimetrică. E coaptă atunci când coaja se întărește. Se culege de pe vrej, se golește de semințe și se sculptează într-un obiect de artă. Analizez tărtăcuțele aduse de An-te-hai: modelele și culorile lor sunt bogate și complexe. Motivul primăverii e folosit în mod repetat. Mă mișcă în chip deosebit unul care reprezintă copii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
deveni un pic mai groase și mai pline decât cele ale unei femei obișnuite. Când un bărbat se va afla între acele buze, va fi orbit de plăcere. Va vrea să moară pentru tine, iar tu vei putea să-i golești buzunarele. Încerc să uit unde mă aflu, dar este greu. Fann Sora cea Mare îmi aruncă o privire care parcă vrea să spună „Eu n-am auzit“. An-te-hai se uită fix, cu îndrăzneală. E vrăjit de ceea ce vede. Fetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ouăle din nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot permite să nu continui. — Există un alt mod de a atrage bărbații. Patroana se ridică de pe scaun. Își scoate pipa din gură și o lovește de talpă ca s-o golească de scrum. Vrei s-o auzi? Clatin din cap în semn că da. Fetele vin și îmi dau un prosop fierbinte. Mă dau jos din pat și mă șterg la fund. Nu te pot învăța să-ți învingi soarta. Patroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]