5,667 matches
-
de , și face parte din problema generală a în . Formal, date fiind exemple de șiruri de caractere dintr-un limbaj regulat, și eventual și exemple de șiruri de caractere care "nu" fac parte din limbajul regulat, se poate induce o gramatică a limbajului, adică o expresie regulată care generează limbajul. Nu toate limbajele pot fi induse în acest fel, dar multe pot fi. De exemplu, setul de exemple {1, 10, 100}, și setul de contraexemple {11, 1001, 101, 0} pot fi
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc "auxilium" „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, si împlinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara de predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare. În unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate celelalte sunt numite semiauxiliare, inclusiv unele morfologice. În alte gramatici numai cele dintre categoriile de mai sus care au un conținut lexical, adică
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare. În unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate celelalte sunt numite semiauxiliare, inclusiv unele morfologice. În alte gramatici numai cele dintre categoriile de mai sus care au un conținut lexical, adică cele modale și cele de aspect au calificativul de semiauxiliare, eventual pe langă cel de auxiliare. În sistemul verbal al limbii române se folosesc trei verbe auxiliare
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
diateza activă fiind asociate cu participiul perfect al verbului cu sens plin și având funcția de a indica modul, timpul, numărul și persoana acestuia: "îl a été trompé" „(el) a fost înșelat”, "je serai puni(e)" „voi fi pedepsit(a)”. Gramaticile limbii franceze iau în seamă și un numar de așa-numite verbe semiauxiliare, care se asociază cu infinitivul verbului principal. Astfel se formează construcții numite perifraze verbale. Principalele verbe semiauxiliare sunt "aller" (sens plin „a merge”), "venir" (sens plin „a
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
pe cineva să-l tundă). Verbele auxiliare morfologice pe care le folosește sistemul verbal al limbii sârbe sunt "jesam", "biți" (ambele aceste verbe fiind corespunzătoare verbului românesc „a fi”), "hteti" „a vrea” și "nemoj" (verb niciodată folosit cu sens plin). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă două verbe auxiliare morfologice care alcătuiesc forme temporale compuse: Verbul szokott este un auxiliar de aspect, exprimând faptul că o acțiune se efectuează în mod repetat, obișnuit. Are particularitatea de a avea numai formă de
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
Litere și Filozofie despre "poezia lui Michelangelo". A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca "Principele" lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat și o istorie a literaturii italiene (Editura Științifică, București, 1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. În 2009, cu ocazia centenarului savantei, s-au organizat colocvii la Catedra de Italiană
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
de elocvență, dar cel puțin pot aspira la corectitudine. al-Ğahiz vorbește despre felul în care se produc sunetele limbii, despre defectele de vorbire datorate unor deficiențe ale aparatului fonator și despre greșelile pe care le fac străinii în pronunție și gramatică din cauza ignoranței și a faptului că nu sunt în stare să învețe limba arabă la fel de bine ca arabii. Autorul îl citează pe cunoscutul filsof Al-Asma’i care spunea că grecii, persanii și siriacii nu posedă unele sunete pe care le
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
face feminin. O serie de greșeli de limbă pe care le făceau străinii (și nu numai ei), precum și reacția unor filologi și a unor personalități ale vremii sunt relatate de al-al-Ğahiz într-un capitol special pe la sfârșitul cărții. Greșeala de gramatică "lahn" și greșeala de pronunție "lukna" erau tratate ca boli și vicii, ba chiar ceva mai rău decât politeismul. În schimb, despre străinii care vorbeau araba fără greșeală al-Jahiz spunea că o vorbeau de parcă „limba lor ar fi fost cea
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale. Pronumele personale se diferențiază în general după poziția în situația de comunicare a ființelor, lucrurilor sau noțiunilor personificate al căror nume îl înlocuiesc (la care se referă): În funcție de
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
dumneavoastră. Cuvintele folosite în articolele astfel marcate vor fi explicate numai dacă ele nu apar în Reta Vortaro: http://www.reta-vortaro.de/revo/ Responsabilitate: Pentru fiecare articol original sau tradus, autorul respectiv este răspunzător de toate problemele legate de conținut, gramatică, stil și vocabular. Pentru orbi: Vă invităm să colaborați pentru a îmbunătăți condițiile de lectură a revistei La Karavelo de către orbi. Site-ul revistei LK are o pagină pentru orbi vorbitori de portugheză care sunt interesați de esperanto, la adresa: http
La Karavelo () [Corola-website/Science/317861_a_319190]
-
În gramatică, un verb modal, numit și verb de modalitate, verb auxiliar de modalitate, verb semiauxiliar de modalitate, verb auxiliar de mod sau verb semiauxiliar de mod este un verb abstract care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
sens plin, și ca verbe modale: "Îi trebuiau bani să-și cumpere cărți [...]" - folosire cu sens plin, "a avea nevoie" vs. "Un orfan trebuie să-și facă acolo repede o carieră [...]" - folosire ca verb modal de exprimare a necesității. În gramatici ale limbii române se întâlnesc ca verbe modale "a avea", "a da", "a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să cad", e de făcut", pot face/să fac", stă să cadă", trebuie să plec", trebuie lăudat", "îmi vine să râd", "vreau să plec". În gramatici ale limbii engleze se fac diverse clasificări ale verbelor modale după gradul lor de gramaticalizare. În principal se deosebesc verbe numai modale ("must, can, could, will, would, may, might, shall" și "should") și verbe nu numai modale, ci folosite și
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
numea în mod explicit pe cazacii din Kuban ca fiind ruși. Dialectul al cazacilor din Kuban („balacika”) diferă în mod substanțial de limbile literare rusă și ucraineană contemporane. limbile nord-caucaziene au influențat puternic lexicul acestui dialect, dar este folosită totuși gramatica limbii ruse. Numeroși cazaci refuză să se consideră parte a etniei ruse și se consideră parte a unui subgrup etnic separat. În cadrul recensământului din 2002, cazacii au putut să-și declare o naționalitate distinctă, ca un subgrup etnic rus separat
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
sau exerciții de scris neterminate. Dar majoritatea sunt texte literare, menționate aici în ordine descrescătoare: predici și hagiografii, traduceri biblice, traduceri ale lucrărilor primilor "Părinți ai Bisericii", cronici anglo-saxone și povestiri istorice, legi, testamente și alte texte juridice, exerciții de gramatică, medicină, geografie și nu în ultimul rând poezie. Cu puține excepții, toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Enchiridion" și "Handboc", scrise atât în latină cât și în anglo-saxonă, ele fiind studii de matematică și retorică. Ælfric a scris și el două lucrări științifice, "Hexameron" și "Interrogationes Sigewulfi", care au ca temă „Facerea lumii”. A scis și o gramatică și un glosar anglo-saxon-latin, folosit ulterior de studenți la învâțarea francezei vechi, deoarece avea și o listă de cuvinte în franceza veche. Există și o serie de texte care sunt reguli sau calcule pentru stabilirea festivalelor religioase, sau tabele pentru
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
un limbaj cronicăresc arhaic nu din dorința de a crea efecte de vetustate, ci pentru a aduce cititorii mai aproape de spiritul acelor vremuri îndepărtate. Criticul George Călinescu afirma că „eroii lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii. Autorul este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie asemănător cu evocări istorice
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru despărțirea cuvintelor. Persoane importante în dezvoltarea punctuației până în
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
a trăit ultimii zece ani din viață în Comitatul Northumberland din Pennsylvania, unde a și murit în 1804. Savant și profesor pe parcursul vieții, Priestley a avut și contribuții semnificative în pedagogie, printre care se numără o lucrare de referință despre gramatica limbii engleze și alte cărți de istorie, publicând una din primele lucrări fundamentale ale istoriografiei moderne. Aceste lucrări despre educație sunt printre cele mai cunoscute opere ale sale. Totuși, o influență mai durabilă au avut-o lucrările sale metafizice: filozofi
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
iar, mai târziu, acesta a reușit să construiască cu succes o școală. Spre deosebire de majoritatea învățătorilor de atunci, Priestley își învăța elevii filozofie naturală și le prezenta acestora chiar și instrumente științifice cumpărate de el. Fiind nemulțumit de calitatea cărților de gramatică a limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar" (1761). Inovările sale în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii latine au fost motivele pentru
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
elevii filozofie naturală și le prezenta acestora chiar și instrumente științifice cumpărate de el. Fiind nemulțumit de calitatea cărților de gramatică a limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar" (1761). Inovările sale în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii latine au fost motivele pentru care cărturarii secolului al XX-lea l-au supranumit pe Priestley drept „unul dintre cei mai mari gramaticieni din timpul
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Fiind nemulțumit de calitatea cărților de gramatică a limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar" (1761). Inovările sale în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii latine au fost motivele pentru care cărturarii secolului al XX-lea l-au supranumit pe Priestley drept „unul dintre cei mai mari gramaticieni din timpul său”. După publicarea cărții "Rudiments" și după succesul școlii sale, Academia Warrington i-a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții nu puteau fi subiecți loiali. Furios, Priestley a răspuns provocării prin lucrarea "Remarks on Dr. Blackstone's Commentaries" (1769) în care corecta, pe lângă interpretările făcute legilor de către Blackstone, și gramatica sa (un subiect foarte politizat la acel moment) și aspecte istorice. Astfel mustrat, Blackstone și-a modificat edițiile ulterioare ale lucrării: a reformulat pasajele incriminate, a înlăturat secțiunile care susțineau că disidenții nu puteau fi subiecți loiali dar a reținut
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
regional al școlilor populare ucrainene (1906-1912). Între anii 1885-1892, a fost co-editor al ziarului "Буковина" (Bucovina), editor de publicații din Biblioteca pentru tineri, țărani și orășeni și al calendarelor "Руська бесіда". A fost autor al mai multor manuale, printre care "Gramatica pentru școlile populare", "Gramatică", "Ruthenisches Sprachbuch für Mitteschulen", cărți pentru copii, culegerea de poezii "Bucovina", traduceri, "Dicționarul rus-german" etc. Lucrarea memorialistică "Renașterea Bucovinei" a fost publicată postum în 1933. În 1903 el a fost fondatorul primei Seci ucrainene din Bucovina
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]