5,954 matches
-
în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru o suburbie a Saigonului sau cu degradarea bețivilor din Bowery. Nu locuia în Paradis, și o știa. Moartea stătea la pândă în spatele fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbibat cu benzină, căută un chibrit în bucătărioara muncitorilor, introduse într-un bidon o bucată de lemn, o aprinse și îi oferi torța indianului yubani. — Arunc-o! Kano îi dădu ascultare fără să înțeleagă pe deplin, dădu un țipăt de groază și o luă la goană când tractorul începu să ardă instantaneu. O coloană deasă de fum se înălță la cer și după câteva clipe urmă o explozie ce zgudui mașina de la un capăt la celălalt. — Se va auzi până în tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată pe lumea asta? nici nu știu pentru cine să mă tem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a fost scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ține. Mai bine du-te de te caută, fetițo, du-te după iubitul tău la nr. 9 sau la Institutul de geriatrie — Și Joyce, cui crezi tu că — Ia mai slăbește-mă, dragă, cu inepțiile astea, că am o groază de treburi. Eu aștept de la o zi la alta să-mi iasă viza pentru Japonia și ea... hai zău, scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect conștient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse. În comparație cu panica palpabilă pe care o simțeam, era totuși o mică problemă secundară, o ciudățenie minoră, aflată la granița lucrurilor. Ce conta cel mai mult pentru mine - de-un milion de ori mai mult decât orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vreme de o oră sau cam așa ceva, în orice caz. Se întâmplă uneori. Alteritatea se năpustește pur și simplu asupra mea ca niște nori furioși și eu nu pot face nimic. În seara aia, am simțit o teamă crescândă - o groază - că vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu era gata să devină nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vânătoare. Era mai degrabă modul în care un banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
compunerea rechinului se aplică șablonul peste bucăți luate la întâmplare din Fragmentele becului; de preferință cele unde apar numele Clio și Eric.] Figura ????? Picioarele îmi erau slăbite și moi și aproape că nu le simțeam. Am trăit o clipă de groază cumplită gândindu-mă că vor ceda sub mine imediat ce voi încerca s-o iau din loc, dar, deși tremurau, m-am ținut. Am pornit într-o alergare dureros de lentă, o alergare cu încetinitorul, un miliard de ani scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-și cumpere cidru alb sau ceva de genul ăsta. Odată a reușit să mă bage în belele atât de mari, că am lipsit de la un weekend de sfârșit de an pe care eu și câțiva prieteni plănuiam de-o groază de vreme să-l petrecem departe de casă. Și a făcut-o dinadins. — Cum te-ai răzbunat pe ea? — Ce te face să crezi că m-am răzbunat în vreun fel? — Pentru că asta ai făcut, nu? Scout zâmbi. — Continuă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
GRAHAM GREENE MINISTERUL GROAZEI Traducere și note de PETRE SOLOMON POLIROM 2006 PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe Rowe cu privirea. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colaborați cu noi și vi se iartă totul, ori vă dăm pe mîna justiției! Nu m-ar mira să aud că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister al Groazei, În care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar ajung să Învenineze Întreaga atmosferă, astfel Încît nu mai poți avea Încredere În nimeni. — Un deputat afirmă că niște documente importante ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reușit. Poate că fotografiile n-au ieșit clare, din pricina vreunei defecțiuni tehnice. Și, firește, neputînd să-l folosească a doua oară pe același individ, au trebuit să aștepte pînă să găsească un altul și să-i facă fișă la Ministerul Groazei. La urma urmei, adăugă Digby, singurii oameni pe care ei n-ar putea să-i șantajeze ar trebui să fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]