5,411 matches
-
sodiu este un compus anorganic cu formula NaI, fiind sarea sodiului cu acidul iodhidric. Este un compus solid, alb, cristalizat, fiind utilizat în principal în chimia organică și ca supliment nutrițional. La scară industrială, poate fi obținută prin reacția dintre hidroxidul de sodiu și ioduri acide. Atât iodura de sodiu cât și iodura de potasiu sunt substanțe folosite pentru prevenirea și tratarea deficienței de iod. În chimia organică, iodura de sodiu este folosită și pentru obținerea iodurilor de alchil (iodo-alcani), ca
Iodură de sodiu () [Corola-website/Science/336735_a_338064]
-
metodele de obținere ale hidrurii de sodiu sunt încălzirea sodiului metalic la o temperatură între 360—400 °C și trecerea sa printr-un curent de hidrogen: De asemenea, compusul se mai poate obține și în urma reacției dintre sodiul metalic și hidroxid de sodiu: Hidrura de sodiu este o bază folosită pe larg și de mare utilitate în sinteza organică. Este un compus capabil să deprotoneze o varietate de acizi slabi Brønsted, pentru a forma derivații corespunzători de sodiu. Substraturile tipice pentru
Hidrură de sodiu () [Corola-website/Science/336820_a_338149]
-
metal pur. Metoda cea mai folosită de obținere a wolframatului de sodiu este extracția sa din minereul de wolfram, în care metalul se regăsește sub forma altor wolframați. Astfel, minereurile sunt tratate cu o bază alcalină, în acest caz un hidroxidul de sodiu, pentru obținerea de wolframat de sodiu. Un exemplu al acestui procedeu se poate ilustra pe mineralul numit wolframit: Wolframatul mai poate fi obținut direct și din reacția wolframului elementar în prezență de azotat de sodiu în mediu alcalin
Wolframat de sodiu () [Corola-website/Science/336814_a_338143]
-
mai poate fi obținut direct și din reacția wolframului elementar în prezență de azotat de sodiu în mediu alcalin: O metodă alternativă de producere a sării este prin tratarea carburii de wolfram cu un amestec de azotat de sodiu și hidroxid de sodiu, însă aceasta este o reacție extrem de exotermă:
Wolframat de sodiu () [Corola-website/Science/336814_a_338143]
-
aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
de tip carboxil. Constantele de aciditate (pK) pentru deprotonările sale succesive au valorile 4,41 și 5,41. Deoarece acidul are două grupe carboxil separate de patru grupe metilenice, acesta poate suferi o reacție de condensare intramoleculară. Prin tratarea cu hidroxid de bariu la temperaturi ridicate, acidul se transformă în ciclopentanonă:
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
se găsește la rădăcinile de castani comestibili precum în păduri de foioase uscate pe stejari și carpeni, apărând deseori pe sol (lemn îngropat, ce nu se poate distinge în cele mai multe cazuri), din (iunie) iulie până în septembrie. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu verde și cu hidroxid de amoniu palid-verzui pe suprafața pălăriei precum cu sulfovanilină imediat roșu-violet, apoi mai închis (pălărie și lamele). Cu toate că ciuperca prezintă proprietăți medicinale antibiotice slabe, efectul toxic al conținutului de iludină, numit sindromul resinoidian, ce
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
comestibili precum în păduri de foioase uscate pe stejari și carpeni, apărând deseori pe sol (lemn îngropat, ce nu se poate distinge în cele mai multe cazuri), din (iunie) iulie până în septembrie. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu verde și cu hidroxid de amoniu palid-verzui pe suprafața pălăriei precum cu sulfovanilină imediat roșu-violet, apoi mai închis (pălărie și lamele). Cu toate că ciuperca prezintă proprietăți medicinale antibiotice slabe, efectul toxic al conținutului de iludină, numit sindromul resinoidian, ce rescrie practic ADN-ul celulelor „infectate
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu în sfârșit negru, cu sulfat de fier roșu cărămiziu și cu brun-negricios. Vinețica ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către botanistul francez Lucien Quélet în 1886 și ultima ca "Togaria caperata" de micologul englez Worthington George Smith (1835-1917) în 1908. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu galben și cu roșu. Acest burete poate fi confundat, în primul rând de începători, cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu "Cortinarius armillatus" tânăr, "Cortinarius balteatoalbus", "Cortinarius caninus", "Cortinarius glaucopus", "Cortinarius percomis", "Lepista nuda" var. deschisă
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
botanistului și micologului francez René Charles Joseph Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid de potasiu imediat palid galben-maroniu, cu sulfat de fier (II) gr-roșiatic până galben-maroniu și cu tinctură de Guaiacum după zece secunde albastru închis. Toxicologia acestei ciuperci otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian". Nu este
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]