7,075 matches
-
puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile prea puține, dar reale confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier. Iată câteva dintre ele: * Răsturnări imaginare ale confortului occidental: Huxley și Lessing închipuie o criză a civilizației, fără a se axa pe politic. Alasdair Gray nu mizează nici el pe politică, recurgând mai degrabă la o criză a mediului/naturii (lumina soarelui scade atât de mult
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
declară: "Aceasta nu este cartea pe care nu am scris-o, ... și refuz s-o recunosc ca nefiind a mea". În concluzie, La Fornication este "cea mai mare operă necitită a vremii noastre", ori, cum zice un titlu din bibliografia imaginară, o "Fabula Rasa". Spre deosebire de celelalte romane ale lui Bradbury, care se bizuiau mai mult pe umor, pe nevoia autorului de a fi susținut de râsul lectorului, Mensonge are o teză, deconstruiește o teorie. Malcolm Bradbury s-a săturat de critica
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a sugerat odată un critic că ar putea să se scrie) i se pare autoarei un sacrilegiu. Prin urmare, cei ce o citesc nu vor ști niciodată adevărul exact (literatura e totuși imaginară înainte de toate), iar cei ce nu o citesc nu au alte căi de a ști cum e să fii Doris Lessing. Venită la Londra, Doris Lessing intră în Partidul Comunist Britanic, pe care îl părăsește cu dezamăgire în 1956, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de până acum. Changing Places este "Povestea a două campusuri", Birmingham și Berkeley, existente în carte cu nume imaginare (Rummidge și Plotinus, în statul Euphoria). Totul începe la 1 ianuarie 1969, când profesorul american Morris Zapp și lectorul britanic Philip Swallow se află fiecare alt avion, pe punctul de a face schimb de facultăți pentru "următoarele șase luni". Trilogia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă de la începutul romanului. Chiar încearcă să prelungească experiența, declarându-se el umbra lui Robyn atunci când se încheie semestrul de iarnă. Momentul apropierii fizice, care e o întâmplare fără însemnătate pentru Robyn, dar se transformă într-o iubire romantică neîmpărtășită (imaginară) pentru Vic, e narat la prezent, spre deosebire de restul romanului, care folosește relaxat trecutul. Din nefericire pentru Vic, prezentul ține doar câteva pagini, după care eroul e azvârlit în amărăciunea relatată la trecut, și care se concretizează în indiferența lui Robyn
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și vine să predea creative writing (disciplină tipic englezească, la care latinii nu par a se fi gândit, din moment ce nici nu au un cuvânt pentru a o denumi) la "Universitatea din Gloucester", care, ni se spune clar, "e un loc imaginar" (Nota autorului). Acolo îl cunoaște pe Ralph Messenger, care, în ultimele pagini ale romanului, e suspectat de cancer, apoi diagnosticul e mult mai blând și eroul e fericit pur și simplu să rămână în viață, fără nicio pretenție la sentiment
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la tot ce găsești că se află în romanele mele. LV. Ți se pare important stilul? Creezi cuvinte proprii (cum ar fi Unthank, Provan, Lanark). Aș anagrama Lanark pentru a ajunge la carnal, ceea ce ar da mare concretețe lumii tale imaginare. AG. Numele pe care le menționezi sunt locuri din Glasgow ori din apropiere. Îmi place să îmbogățesc textul cu nume sugestive din Scoția ori din alte literaturi. Dar proza mea (excepție făcând Logopandoncy) e în principal alcătuită din vorbe scurte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dar proza mea (excepție făcând Logopandoncy) e în principal alcătuită din vorbe scurte și simple. LV. O altă trăsătură Desperado a romanelor tale este faptul că ignoră logica, își creează reguli narative proprii. Care e regula esențială a lumii tale imaginare? AG. Legea de bază a narațiunilor mele e să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate ființele mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrie doar anumite genuri. Ne citim reciproc ce scriem de șase ani încoace. Celălalt este autorul macedonian Aleksandar Prokopiev. Limba îl împiedică să mă citească la fel de bine, dar e la unison cu planul, substanța a ceea ce scriu. El e lectorul imaginar pentru romanul în versuri la care lucrez. Evident, le admir enorm opera, ambilor. Am mare încredere în ei ca oameni: știu că sunt generoși, că îmi pot spune și ce e bine și ce e rău în ceea ce scriu. LV
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai permanentă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și mai greu de trasat, una la care ajung să mediteze toți prozatorii la un moment dat granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un efect formativ important pentru activitatea sa ulterioară. A constatat că filosofii de acolo nu dădeau prea mare importanță la ceea ce învățase el până atunci despre natură. În acord cu spiritul dominant din Academia platonică, întreaga natură și viață este imaginară. Ea există doar prin Idee, iar când totuși ajungea să acționeze în funcție de simțuri devenea demnă de dispreț. Aristotel apare la Academia lui Platon în culmea disputei acestuia cu Democrit. Aceasta a fost pentru el o șansă pentru a se remarca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de acum depinde de circulația sanguină, prin care acțiunea sufletească prinde substanță. Găsim aici formulată o soluție de explicare a reflectării care aduce indiscutabil un progres pentru gândirea filosofică a Antichității. Aristotel mai formulează și problema existenței unui proces de imaginare, ca proces distinct de cunoaștere. Astfel, imaginația (fantezia) este interpretată ca o continuare a efectelor acțiunii agenților stimulatori asupra organismului, ca o reproducere a formelor obiectului anterior reflectat senzorial și raportat în mod asemănător la organism. Însemnătatea unei asemenea aprecieri
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
creației divine. În natură și societate totul este determinat de un Atotputernic, imaginat după chipul și asemănarea omului. Sufletul omului însuși a fost ridicat la înălțimea unei vieți de apoi, a uneia supra-pământenești, aflată în continuarea celei pământene, o lume imaginară a îngerilor și sfinților. Gândirea scolasticii se așeza pe o nouă paradigmă, creată în acord cu ordinea de stat feudală, impusă de necesitatea recunoașterii puterii dominante a nobililor. Acesta era spiritul în care au fost preluate și reinterpretate cunoștințele de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
realitate, una imaginativă în locul celei reale, dar cu legătură între ele. Soluția scolastică contează deci pe intervenția activă și decisivă a imaginației, a fanteziei omului, liber dar naiv, lipsit de carte, de a putea să trăiască și într-o lume imaginară. În acord cu acest fetiș se acceptă ca faptelor reale să li se să poată substitui cuvinte, ca prin jonglarea cu aceste cuvinte să se poată reclădi cele necesare, totul într-o lume suprapământeană, ca loc de desăvârșire și împlinire
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a concepției lui Locke cu cea a lui Descartes. Ambele perspective s-au clădit pe postulatul conform căreia obiectul înțelegerii se află nu în lucrurile externe și nu în ideile din noi; nu pot exista gânduri de vreun fel (reprezentări imaginare, etc.) fără ca omul să nu știe despre ele. Gândirea este, în sensul cel mai larg al lui Descartes, echivalentă cu aptitudinea, spre a o putea contempla, spre a o putea imagina pe dinăuntru. În fond, "ideea" lockeniană este echivalentă cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rolul de a pregăti satisfacerea sentimentelor de superioritate ale celui care doarme, de a crea în sinele acestuia o stare afectivă care să antreneze mecanisme cu care acesta să-și dovedească superioritatea, afirmarea. Sentimentul de inferioritate poate fi real sau imaginar, dar când se fixează poate avea consecințe foarte diverse. Pretextul pentru a fi evocat poate fi o talie mai mică sau prea mare, care sunt deja ereditare. Alte situații sunt convenționale de exemplu cea în care unii copii trebuie să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
0232/230197 euroedit@hotmail.com • editura ie@yahoo.com • office@euroinst.ro • http://www.euroinst.ro * A se avea în vedere latura romantică a faptului subliniat de autor (n.r.) * Autorul se referă la cei creștinați (n.r.) 1 Îl pot înțelege doar imaginar, consumat cu plăcere în filmele de desene animate. 2 Oricine poate face act de constatare pentru "distanța" mărită existentă între Facultățile de Psihologie și cele de Teologie, chiar dacă uneori ele funcționează sub acoperișul aceleiași universități. 3 Altele spun că a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
două camere: noi doi, copilul și bătrâna bonă. Dacă cineva mi ar fi spus că voi locui acolo vreme de doisprezece ani, mi s-ar fi părut ceva imposibil și îngrozitor. Încă de la început, m-am refugiat într-o mângâiere imaginară: aveam să reușesc să găsesc o altă locuință, am să fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
atenția asupra lor. Trebuia să fim atenți și la corespondență. Scrisorile provenind din Franța - îmi amintesc de plicuri ștampilate cu numele magic al unui oraș numit Alençon -, trimise de familia lui Vlad, mi se păreau venite dintr-o lume devenită imaginară. La începutul anilor ’50, România se îndepărtase cu adevărat în spațiu. Era complet tăiată de continentul exterior, cu excepția laturii larg deschise spre imperiul sovietic, cu care împărțea cea mai lungă și cea mai amenințătoare frontieră. Odată cu instalarea, de către Moscova, a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
siesta, jucam bridge, mai făceam câte o plimbare; de câteva ori, am fost și la Eforie. Într-o seară, l-am întâlnit pe doctorul Plăcințeanu, om cu un farmec deosebit. Îi plăcea să bea și să povestească lucruri pe jumătate imaginare. Ne-a povestit că înotase odată în larg, unde văzuse un fel de nălucă... Mai era și Moldoveanu care făcea o curte nebună unor turiste cehe. Plănuiserăm să stăm la Costinești doar o parte din concediu. Acesta avea o durată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
discursivă a unei puteri absolute propagandă, ideologie, "ideocrație""72, limbajul totalitar manifestă un impact covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist, stalinist, dobândește caracterul unui limbaj întemeietor, având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile în cele ce
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-se deplin în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața căruia prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu al trecutului istoric. Reflecție a concepțiilor social-politice ale gazetarului, publicistica eminesciană este ancorată în prezentul referențial, pe care îl zugrăvește prin relatarea principalelor evenimente de pe scena politicii interne și internaționale. Regăsim prezentate în articolele poetului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
elemente de narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]