5,875 matches
-
etanșeitate perfectă care Împiedică pătrunderea prafului și a impurităților din exterior. Montajul tubului este rapid (2-3 ore), nefiind necesară modificarea structurii de rezistență a clădirii. Unitatea de captare a luminii naturale poate fi și de formă pătrată sau chiar să imite o fereastră de mansardă pentru integrarea estetică În clădiri cu cerințe arhitecturale speciale. De asemenea, difuzorul microprismatic poate avea formă rectangulară pentru integrarea În plafoane false sau casetate. Pentru situații particulare, când se dorește diminuarea fluxului luminos sau chiar obturarea
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Doina-Cătălina COZARIUCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93119]
-
suferințe inutile) și cele etice. Privitor la conduita suicidară la copil, el consideră că se poate vorbi de patru forme distincte: • suicidul emotivo-impulsiv,care corespunde unei modalități reacționale și care se realizeaza spontan, fără control; • suicidul imaginativ, în care copilul imită un act exterior, pe care caută să-l retrăiască pe plan imaginar; • siucidul pasional, asemănător celui de la adult, motivat de gelozia față de un frate sau sora; • suicidul simulat, exploatat de copil într-un scop mai mult sau mai puțin utilitar
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
este rezonabil și util. Așa se explică bizara carieră carpato-danubiană a unor concepții „clare și distincte” în ariile lor de emergență. Bineînțeles, aceasta este soarta tuturor importurilor cultural-ideologice: mediul de receptare e adevăratul creator, localnicii decid până la urmă ce preiau, imită, resping; singurele excepții sunt consecințele neintenționate, parodiile fără voie, hibrizii, aliajele „contra naturii” etc. Culturile, din fericire, nu pot evolua izolat; dar trebuie să recunosc și aici că mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o cultură care să depindă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul într-un mod sau altul, oscilând între imitația senină și ceea ce René Girard numește „competiție mimetică”. Autohtoniștii se angajează în ceea ce eu consider a fi o autoimitație cvasimistică, pentru care aș sugera termenul imitatio nationis (pentru a surprinde și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
simțire”, ca primă formă de creație a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în mod declarat, de la „modelul” poetic italian, suprem reper estetic, „imitat” tematic și prozodic. Marcând o diferențiere față de gustul vremii ce frecventa spiritul francez, A. introduce modele culturale italiene, atât din marea literatură: Dante, Ariosto, Tasso și, mai ales, Petrarca, dar și minori din Settecento (Vincenzo da Filicaia, Ludovico Savioli Fontana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de sensibili și de receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți neapărat o artistă dezbrăcată - să mă scuze tovarășele -, la asta sînt receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți niște dansuri obscene sau o muzică decadentă ? La faptul că trebuie imitat dezgustător ceea ce se face în filmul și în arta occidentală ? Pentru că în multe filme nu e nici cel puțin o inovație, ceva care să spui, e într-adevăr o sensibilitate. [...] M-am uitat chiar acum la un scenariu ce se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
inovație, ceva care să spui, e într-adevăr o sensibilitate. [...] M-am uitat chiar acum la un scenariu ce se propune. Păi, filmul acesta l-am văzut în Italia, ideia aceasta care se propune. Ce e sensibilitatea aceasta, de a imita, în asta constă sensibilitatea ? În ceea ce privește „amestecul sau neamestecul partidului în artă”, al producătorului unic, cum îl numește N. Ceaușescu, poziția dictatorului e, fie și retoric, de un liberalism uluitor, pe care nu și l- ar fi permis nimeni altcineva : De
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
niște enormități care contrazic în totalitate ceea ce natura a sădit în fiecare ființă viețuitoare. Iată câteva mostre care demonstrează cu prisosință acest lucru. Omul ar fi singura ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale observă și imită instinctele acestora, sfârșind prin a și le apropia pe toate. Refuză astfel pentru om ceea ce este caracteristic și esențial vieții ca și caracter distinctiv și anume fenomenologia vitală, atât de bine codificată în natură. La început - spune Rousseau - oamenii nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
drept cauza decadenței morale a slujitorilor ei. Darurile credincioșilor care trebuiau să asigure subzistența clerului au fost înlocuite de două noi aspecte care au schimbat în bună parte atitudinea clerului, pentru că acesta la rândul său s-a grăbit să-l imite pe Papa Silvestru în atitudinea lui. „Ah Constantine! - striga Dante - câte rele n-au izvorât - nu din conversiunea ta - ci din zestrea pe care a primit-o de la tine primul papă bogat’. Iubirea de câștig și patima bogățiilor au prins
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trebuie să fie caracteristică lui primară. 2) ca să nu fie doar niște nonsensuri originale, produsele lui trebuie să fie, în același timp, modele, i.e., exemplare; deși ele însele nu sunt rezultatul imitației, produsele lui pot servi altora drept modele de imitat, i.e., ca standard sau regulă, pentru a le judeca. 3) nu poate el însuși să descrie sau să indice științific cum a creat produsul; mai curând, el impune regulă așa cum face natură și, de aceea, autorul unui produs pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Lirei"87, în care datul real este sublimat, pare să aibă unele îndoieli asupra caii alese de Edgar Poe, desi îi recunoaște puterea de a emoționa. Rolul artei, așa cum poetul american însuși sugera în recenzia Drake-Halleck88 nu este să reprezinte/imite o experiență anume, ci să indice cititorilor calea spre Frumusețea Absolută. La rândul său, Ion Barbu refuză mimesis-ul. Într-adevăr, "obiectul" propriu al compoziției poetice este, si pentru autorul "Jocului secund", o aserțiune predominat intelectuală, din care poate să rezulte
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
exactă ar fi a ceea ce există în natură, nu îndreptățește pe nimeni la numele sacru de artist"34. Altfel spus, nu este creație, pentru că poetul, prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu este poezie. Cel care cântă cuprins doar de extaz, în tonalități armonioase, indiferent cât de vie și adevărată este imitația priveliștilor ori sunetelor pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pot impresiona prin funcție (rector, decan, redactor-șef). Acest tip de mesaj implicit avea să fie frecvent utilizat și mai târziu ca instrument de comunicare, mai ales în campaniile electorale ale CDR. Încercările FSN și ale succesorilor acestuia de a imita procedeul nu au lipsit, dar, lipsite fiind de aura de celebritate și de curaj civic a principalilor semnatari ai apelurilor Opoziției, aceste liste de susținători PSD nu au avut niciodată eficacitatea mediatică a modelului AC. Constituirea Alianței Civice a reprezentat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
imaginar; - Opera literară nu preia cu exactitate și precizie realitatea, ci o transfigurează; - Transfigurarea se face prin ficțiune, prin creația imaginației; - Presupune voința autorului de a iluziona, de a sugestiona, de a se exprima, simulând adevărul; - Încearcă nu numai să imite realitatea, ci să-i preia și obligațiile cele mai grave; - Literatura are o mare voință de a sugestiona (în numele adevărului), dar mai ales în folosul iluziei; - Ficțiunea (invenția sau imaginația) este trăsătura distinctivă a literaturii; - Detaliul verosimil este un mijloc
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare fidele, iar acestora le promite „bucuria desfătării” lecturii, dar și numeroase învățături („sfaturi de folos” 124 ), îmbinarea judicioasă a plăcutului cu utilul, așa cum stipulaseră autorii antici, îndrăgiți și imitați de scriitorii medievali și renascentiști. Cartea devine refugiu și alinare, remedia amoris 125, consolare, sprijin, sfat, ba chair modalitate de salvare dintr-o societate ce izolează și condamnă la solitudine femeile claustrate între zidurile caselor. Se evidențiază în acest cuvânt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată, de a imita pe cei care se bucurau de o apreciere generală. 321 Imitarea avea un scop pur persuasiv. Își construiește autobiografia din corelarea acestor texte ce învinovățeau femeile rele, cum era și cartea celui de-al cincilea soț, Jankin.322 Ca și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 31. 477 Ibidem, p.507 (în notă). 478 Ibidem, p. 31. 130 femei din înalta societate 479 și nu unei monahii, care a ales modestia, evlavia și retragerea de lume. Dar, mai presus de toate, încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 3. 604 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 22. 165 deoarece Boccaccio scrie într-o nouă epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de vin vechi la masă, pe atât este de otrăvitor în timpul curei peste zi. (...) Doctorul este cunoscut și de copiii de pe uliță că este bețiv, de ce, dacă știe că e rău pentru alții, el nu îndeamnă pe nimeni să-l imiteze, ci din contră face morală fiecăruia zicând că băutura este foarte nesănătoasă /?/”. în scrisoarea de ieri, 3 februarie, Hanrieta spune doar că: „Acum nu știu ce-ți va scrie el mâine, după întâlnirea cu primarul nostru ca să ne deie detalii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
potrivit cutărei legi, cutărui paragraf, martorii la un deces nu trebuie să fie din familie Călin L. Cernăianu, care vorbește cu majusculă despre Lege, care aduce precizări în atâtea alte chestiuni de interes acum „o dă pe probabil”, ca să-i imit jargonul părând a crede chiar că Hanrieta nu era la Ipotești în 7 martie, la moartea lui Nicu. Relațiile despre testament sunt luate, cum ne dăm seama, din scrisoarea Hariettei, iar îndoiala asupra mâinii care a scris nu-și avea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI I.1. ARHITECTURA IMAGINII I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE Etimologic, termenii de "imagine", "imaginar", "imaginație" conțin particula "im" din limba latină ( imago, -inis, imaginare, imitari, imitatio, aemulus, aemulare), reprezentând ideea de "a imita". În unele limbi europene, s-a păstrat semnificația structurii lingvistice "im": fr. image, imagerie, imaginere, imitere, imitation, émule, émulation; esp. imagen, imaginar, imitar, emulo, emular (a rivaliza); it. immagine, immaginare, imitare, emulo, emular (a rivaliza); engl. image, imagine, imagination, imitate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de foc, care purifică timpul; pentru primenirea spațiului, se fac focuri în dimineața de Crăciun atât la slavi, cât și la români ,iar datina arderii butucului este de tradiție europeană. Tot ca motiv solar sunt și colacii de Crăciun care imită forma soarelui, amintind de capul cu nimb al zeului Mithra, sculptat pe basoreliefurile găsite în templele aflate pe pământul Daciei și Moesiei, dar și în răsăritul și apusul Europei.86 Arderea butucului de Crăciun, prezent aproape la toate popoarele Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]