6,102 matches
-
tancuri și un detașament de avioane militare ale RAF compus din 10 escadrile de bombardament și două de vânătoare (Advanced Air Striking Force (AASF)). Forțele britanice se aflau sub comanda unui Cartier general, compus din repezentanți ai marilor unități de infanterie, artilerie și blindate. Această perioadă de până la data de 10 mai 1940 a primit numele de „Războiul ciudat”, fiind caracterizată prin acțiuni de luptă sporadice și ciocniri de mică importanță ale patrulelor de recunoaștere. Generalii aliații considerau că timpul este
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
de la Dunkerque, atenția lui Churchill și a Marelui Stat Major a fost înderptată spre unitățile care fuseseră izolate în sud de înaintarea rapidă a Grupului de Armate A. Era vorba despre de „Saar Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie canadiană fuseseră trimise la Cherbourg după declandșarea atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
fuseseră izolate în sud de înaintarea rapidă a Grupului de Armate A. Era vorba despre de „Saar Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie canadiană fuseseră trimise la Cherbourg după declandșarea atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în cazul în care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
înaintarea rapidă a Grupului de Armate A. Era vorba despre de „Saar Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie canadiană fuseseră trimise la Cherbourg după declandșarea atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în cazul în care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul Alan Brooke a fost rechemat
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
frontul francez în Ardeni. Weygand a pierdut două zile extrem de importante, după care a adoptat soluția predecesorului său, singura care era logică din punct de vedere tactic. Ofensiva a fost însă un eșec total - în cele 48 de ore trecute, infanteria germană a reușit să ajungă din urmă coloanele de blindate și a consolidat controlul asupra teritoriului cucerit de tancuri. Weygand a început mai apoi organizarea unei linii defensive (care avea să îi poarte numele), une dintre primele aplicații ale tacticii
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
participat și trupele aeropurtate debarcate din planoare sau parașutate ale generalului Kurt Student, precum și trupe proaspăt sosite ale generalui Rudolf Schmidt, formate în jurul a două unități de elită - "9. Panzer-Division" și "Leibstandarte SS Adolf Hitler". Pe de altă parte, contraatacul infanteriei marine olandeze nu a reușit să cucerească podul rutier Willemsbrug, controlat de germani, pod de importanță capitală pentru traversarea râului. Încercările bombardierelor olandeze de distrugere a aceluiaș pod au eșuat la rândul lor. În dimineața zilei de 14 mai, Hitler
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
după ce trupele Germane au ocupat Oltenia și Muntenia, Arethia Tătărescu își urmează soțul în retragerea în Moldova. La sfârșitul războiului, în 1919 soții Tătărescu erau în Botoșani unde Gheorghe Tărărescu deținea funcția de aghiotant al comandantului Școlii de ofițeri de infanterie. După terminarea războiului, cei doi fac o călătorie în Punjab, India, apoi se instalează în București. Totodată cumpără moșia de la Poiana, al cărei conac îl amenajează într-o perioadă de peste un deceniu Au avut doi copii, o fiică Sanda care
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
14 batalioane (conform unor surse diverse, de la 12 la 20.000 de soldați). Către momentul evacuării (din cauza avansării sovieticilor) detașamentelor lui Kaminskii (1943) în Lepel, RONA număra 10.000 de oameni. Soldații acesteia au fost împărțiți în 5 regimente de infanterie, înarmate cu 36 arme terestre de artilerie, 2 tancuri KV, 3 tancuri BT, 4 tancuri T-34, 20 de mașini, 15 mortiere și alte câteva arme capturate de la sovietici. Populația autonomiei a fost de 581.000 de locuitori. În regiune
Republica Lokot () [Corola-website/Science/333920_a_335249]
-
francezi au fost contrazise de aplicația militară organizată în 1938. În acel an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus problema dacă nu cumva publicare raportului ar fi afectat moralul armatei. La
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a de infanterie comandată de generalul Pierre Lafontaine. Această divizie era considerată una de „seria B” (formată în principal din rezerviști și cu efectivele incomplete). Linia Maginot se termina la apoximativ 20 km est de Sedan la La Ferté, unde Fortul No. 505
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai au mai fost construite 61 de buncăre. Până la data declanșării atacului german, cele mai multe buncăre noi erau neterminate, nefiind montate tunurile din cazemate, iar unele dintre ele nu aveau încă montate ușile de acces, ceea ce le făcea vulnerabile la atacul infanteriei. La nord de Sedan, orașul Glaire se afla în dreptul mai multor puncte de traversarea a râului Meuse, aici aflându-se zona în care germanii aveau să dea atacul principal. Exista aici o breșă în sistemul defensiv de aproximativ 2 km
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile minate au fost dezafectate sau mutate când s-a început construirea unor buncăre în zona Sedan. Armata germană a înaintat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Sedanul. Planul lui Guderian pentru ziua de 13 mai era simplu. Divizia a II-a Panzer din nord urma să formeze flancul drept al forței de asalt, cu punctul de plecare lângă Donchery. Divizia I Panzer, întărită cu Regimentul de infanteriei "Großdeutschland", un batalion de geniști de asalt și artileria Diviziilor a II-a și a X-a trebuia să declanșeze atacul principal la nord de Sedan și să cucerească dealurile Marfee din flancul orașului. Divizia a X-a Panzer trebuia
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
franceze, formate din divizii de rezerviști slab antrenați. Rezervele erau minime, iar unitățile franceze erau echipate cu arme depășite moral. Cele două divizii (55 și 71), care erau de categorie B, aveau să sufere greul atacului german. Aceste divizii de infanterie erau formate din rezerviști, nu erau încadrate cu ofițeri de carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și 71), care erau de categorie B, aveau să sufere greul atacului german. Aceste divizii de infanterie erau formate din rezerviști, nu erau încadrate cu ofițeri de carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în opinia sa, ar fi compensat slăbiciunile soldaților săi. Moralul militarilor din divizie era scăzut, acestora lipsindu-le atât încrederea în propriile forțe, cât și dorința de luptă. Organizarea Diviziei a 55-a de infanterie era haotică. Cele mai multe unități fuseseră implicate în lucrările de construcție și au fost mutate constant în diferite poziții tactice. Dintre cele nouă companii aflate pe poziții de luptă pe 10 mai, doar câteva se aflau acolo de mai mult de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
se familiarizaseră încă cu locurile. Unul dintre regimentele cele mai bune, regimentul 213, a fost de pe poziții pentru ca să fie înlocuit de regimentul 331, format din rezerviști în vârstă și fără nicio experiență militară. Au fost cazuri în care regimentele de infanterie au fost formate din companii provenite din diferite batalioane, din diferite regimente. De exemplu, compania a 6-a din regimentul 295 de infanterie a fost format din militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
format din rezerviști în vârstă și fără nicio experiență militară. Au fost cazuri în care regimentele de infanterie au fost formate din companii provenite din diferite batalioane, din diferite regimente. De exemplu, compania a 6-a din regimentul 295 de infanterie a fost format din militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la scădrea coeziunii unor unități militare, care fuseseră în momentul mobilizării suficient de puternice. Regimentul 147 de fortificație a fost coloana vertebrală a Regimentului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
format din militari provenind din comapanii provenind din trei regimente. Asemenea acțiuni au dus la scădrea coeziunii unor unități militare, care fuseseră în momentul mobilizării suficient de puternice. Regimentul 147 de fortificație a fost coloana vertebrală a Regimentului 55 de infanterie și ocupa pozițiile fortificate în buncărele de pe Meuse. În momentul mobilizării, unitatea avea un moral ridicat și o foarte bună coeziune a trupei. Modificările constante la care a fost supus regimentul a făcut ca batalioanele sale să fie dezorganizate. Pentru
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Guderian a retras cea mai mare parte a pieselor de artilerie ale diviziilor de sub comanda sa, artilerie pe care a concentrat-o mai apoi în fața orașului Gaulier. Pe de altă parte, regimentele de artilerie duceau lipsă de muniție. Sprijinirea atacului infanteriei de către artilerie prin bombardamente susținute era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în sprijinirea atacului forțelor terestre. Guderian a raportat că avea la dispoziție doar 141 de piese de artilerie, față de cele 174 ale francezilor. La nord și sud
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
francezi să cedeze. Artileriștii, care formau coloana vertebrală a apărării, își abandonaseră pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei Ju 87. Divizia a 55-a de infanterie franceză nu era pregătită să facă față unui asemena atac. Soldații francezi au fost demoralizați de efectul bombardamentelor, în special de sirenele folosite de bombardierele în picaj Ju 87. După război s-a descoperit că nici un buncăr nu a fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat de Divizia I Panzer și sprijinită de Regimentul de infanterie Großdeutschland ("Infanterie-Regiment Großdeutschland") și Batalionul de geniști de asalt 43 ("Sturmpionier-Battalion 43") și aceasta din cauza faptului că divizia de blindate avea în componență doar un regiment de pușcași. "Großdeutschland" avea să rămână în componența diviziei de tancuri pentru tot restul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
diviziei de tancuri pentru tot restul campaniei și a fost prima unitate care a cucerit Cota 247, înălțimea care domina orașul Gaulier. Infateriștii germani au descoperit cu surprindere că "Luftwaffe" nu reușise să distrugă buncărele franceze. Focul armelor ușoare de infanterie ale francezilor a împiedicat traversarea râului la Pont Neuf cu ajutorul bărcilor pneumatice de asalt, așa cum fusese planul. Regimentul german s-a retras și a trimis patrule de recunoaștere. Acestea au descoperit că buncărul 211 era încă activ. Din poziția pe
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pușcași din Divizia I Panzer a trecut la un moment dat în zona de acțiune a Diviziei a 2-a Panzer pentru distrugerea mai multor buncăre de pe flancul estic. În timpul acestei acțiuni, pușcașii germani au întrerupt circulația pe drumul Donchery-Sedan. Infanteria germană a scos la rândul ei din luptă mai multe cazemate folosind aruncătoarele de flăcări pentru distrugerea acelor cazemate ale căror ocupanți nu s-au predat rapid. Ultimul buncăr a încetat lupta la 22:40 în ziua de 13 mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
germane fiind date în zona de lupte a Diviziei I, în sectorul central. Din acest motiv, artileria și pozițiile de mitraliere franceze puteau lupta la capacitate maximă. În plus, francezii aduseseră de curând în zonă Divizia a 71-a de infanterie și Corpul al X-lea în zona Rémilly,reușind să încetinească mult înaintarea germană. Atacul tancurilor germane a trebuit să fie executat de-a lungul râului trecând printr-o porțiune de 600 - 800 m de teren descoperit. Lângă orașul Bazeilles
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]