6,119 matches
-
transportă un mesaj din care nu înțelege nimic sau foarte puțin, dar care știe că destinul său este acesta: de a duce cu orice preț la destinație mesajul. Când spun în Franța că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi... Au fost sau mai sunt contexte în care ți-a fost jenă să spui că ești român? Te-ai simțit vreodată prost în calitate de român în Franța? Eu eram cândva, cu vreo patru, cinci ani în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România, și nici cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu există nici o prejudecată legată de români. Când spun în Franța că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi. În Statele Unite sau în Japonia fețele rămân sincer impasibile, pentru că în fața acelor oameni contezi tu ca individ și nu ești responsabil de eventuala imagine negativă a nației tale. Ai avut momente în care te-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să se comporte în situații diferite de mediul școlar, au învățat să asculte și să pună întrebări. Și-au depășit propriile emoții și limite. Însuși coordonatorul echipei a învățat foarte multe lucruri: că pot exista emoții în fața reportofonului, că sunt interlocutori dificili și interlocutori foarte plăcuți. Că uneori, când te fură povestea, timpul chiar devine relativ și că în spatele disciplinei predate se ascund oameni vii cu destinele și istoriile lor. Cel mai mult m-a surprins entuziasmul martorilor. Cu unele excepții
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în situații diferite de mediul școlar, au învățat să asculte și să pună întrebări. Și-au depășit propriile emoții și limite. Însuși coordonatorul echipei a învățat foarte multe lucruri: că pot exista emoții în fața reportofonului, că sunt interlocutori dificili și interlocutori foarte plăcuți. Că uneori, când te fură povestea, timpul chiar devine relativ și că în spatele disciplinei predate se ascund oameni vii cu destinele și istoriile lor. Cel mai mult m-a surprins entuziasmul martorilor. Cu unele excepții - martori care au
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cazul unor respondenți, s-a acceptat dialogul cu elevii, în ciuda amintirilor copleșitoare. În cadrul celor nouă interviuri, Nicolina a reînviat, a dat semne că, la un plafon imaginar, funcționează din nou, prin ochii celor cei implicați în proiect. Am reușit, prin intermediul interlocutorilor, să revedem ucenicii la practică, halele „duduind” de activitate, utilajele pregătite pentru export, să descriem sărbători oficiale și să reconstituim „interminabile” ședințe de partid. O lume complet nouă pentru tinerii mei colaboratori, care au aflat că pe terenul viran de lângă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să zâmbim de scenele descrise în "Jurnal" cu privire la "discuțiile" Amiralului cu "indienii" postați în fața sa, "așa cum i-au născut mamele lor", precum și de eforturile făcute de "traducătorul" expediției, evreul convertit Luis de Torres, specialist în "spaniola ebraică și...arabă". Oricum, "interlocutorii" luați de Amiral de pe insula San Salvador l-au în-demnat să meargă "către insula Cuba, despre care se spunea că e foarte întinsă și că acolo se face mare negoț, că e bogată în aur, în mirodenii și în corăbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
se spune că acționa din umbră, discret, bea doar "lapte și Pernod", vorbea cu voce scăzută, la întruniri nu lua niciodată note .Se mai spune că deși a stat o îndelungă perioadă în Havana, nu a învățat limba spaniolă, cu interlocutorii, inclusiv cu președintele Batista, vorbind în engleză. Era căsătorit, dar soția și cele două fiice locuiau în SUA și se afirmă ca ar fi avut o amantă cubaneză pe nume Carmen! Avea un frate, Jack, șeful cazinoului de la hotelul Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cuprinde pe toți cu privirea, eram vreo cinci-șase, și ne întreabă la rândul său: Sunteți în anul I? La răspunsul nostru afirmativ, ne spune scurt: Atunci intrați, că vin și eu. Abia în acel moment mi-am dat seama că interlocutorul nos tru era chiar Tudor Vianu, vestitul profesor al facultății în care tocmai fusesem admis, despre care știam unele lucruri nu numai din auzite, dar și din citite. Păstrez și azi un volum al său parcurs încă din liceu, Masca
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ivașcu erau puse în funcțiune în redacție, amândouă eficiente, deși de semn opus. Una era aceea a lui Roger Câmpeanu, care asculta vociferările directorului și deodată, fără a-l preveni, izbucnea cu o vehemență care o întrecea pe aceea a interlocutorului său: — M-ați înnebunit, domnule director, m-ați turbat, așa nu se mai poate, pur și simplu nu-se-mai-poate. Pe mine să nu mai contați, căutați-vă altul! Se întâmpla uneori ca tocmai atunci să intre în birou cineva din afara redacției
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele în doi peri ale profesorului Ciuntu, ba le-au mai și sporit, inventând altele în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
calitate formală care nu era prezenta în contactele dintre indivizii particulari. Deoarece guvernele copiau adesea scrisorile adresate lor de către cetățeni florentini influenți în registrele lor de deliberări, o serie de schimburi epistolare prin care un cetățean florentin se instituia că interlocutor al unei comunități supuse servește la legitimizarea informală a autorității sale personale pe plan local. În același timp, scrisorile de la cetățenii influenți ai Florenței constituiau, de asemenea, o formă căutată de legitimare socială pentru clasele de demnitari din orașele supuse
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un stil de patronaj distinct față de cel al predecesorilor. Rolul său direct în corespondență purtată a condus la o creștere dramatică a dimensiunii și razei ei de acțiune. Ca urmare a faptului că Lorenzo s-a dovedit a fi un interlocutor mai dispus la discuții decât predecesorii săi, comunitățile au găsit că au motive mai puternice să-i scrie direct despre problemele lor. Acest nou stil al lui Lorenzo a condus nu numai la expedierea mai multor scrisori de către aceleași comunități
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
onorabilii confrați" de la "Românul"", îi avertizează pe cititori care "cred astfel", asupra faptului că "trăind în lumea adevărurilor generale și deopotrivă atent la principii și la greșelile de gramatică, pentru el adversarii politici nu sunt decât "accidente" ale istoriei contemporane, interlocutori conjuncturali într-o polemică "agonală" dintr-un război cu mult mai mare". Orizontul publicisticii îi oferă exegetului posibilitatea urmăririi unui mare număr de procedee ale comicului, pe care Eminescu le utilizează cu dezinvoltură și programat. Întregul demers exegetic întreprins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noțiuni vagi, traductibile mai degrabă în plan laic". Un vers precum "Ești prea mult înger, prea puțin femeie" se dovedește a nu fi "o mostră de evlavie". Rugăciunea devine astfel constată exegetul "un procedeu poetic" ce apare "ca un simplu interlocutor liric ideal", chiar dacă vreun "cetățean pios" e gata să perceapă textul prin "prisma propriei sensibilități religioase". Dar, atrage atenție același, în continuare: Se cade a nu confunda ceea ce aparține poetului însuși cu cea ce suntem noi "predispuși" să vedem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Carnegie în cartea sa „Arta de a reuși în viață”. Într-unul din capitolele cărții sale, sfătuia pe tinerii solicitanți ca în discuțiile cu cei de care depindea reușita și poate viitorul lor, în loc să vorbească, să stimuleze la vorbă pe interlocutorul lor prin întrebări sau remarci favorabile. Chiar dacă tânărul nu a apucat să spună multe, interlocutorul său, poate viitorul lui șef, va spune apropiaților săi: „am avut astăzi o discuție foarte plăcută cu un tânăr încântător”. În alt capitol Dale Carnegie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sale, sfătuia pe tinerii solicitanți ca în discuțiile cu cei de care depindea reușita și poate viitorul lor, în loc să vorbească, să stimuleze la vorbă pe interlocutorul lor prin întrebări sau remarci favorabile. Chiar dacă tânărul nu a apucat să spună multe, interlocutorul său, poate viitorul lui șef, va spune apropiaților săi: „am avut astăzi o discuție foarte plăcută cu un tânăr încântător”. În alt capitol Dale Carnegie dă un exemplu cu o persoană importantă care cheamă un prieten și-i spune: „am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om chinuit de singurătate (soția lui era plecată undeva departe și el nu putea suporta singurătatea). La care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană niște formulare importante și urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acord, că dacă sunt ploi, inundații, înzăpeziri, incendii, alunecări de teren, străzi deteriorate ori scumpiri la benzină, alimente, transporturi și energii (că doar suntem în criză economică mondială), vinovat este numai Președintele Băsescu. Am încercat să curm asemenea discuții, dar interlocutorii mei nu s-au dat bătuți. Am ieșit din casa lor și am luat-o pe ulița satului de unul singur ca să scap, dar au venit după mine pentru ca în numele democrației și a drepturilor omului sămi expună pe larg părerile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
m-a auzit. De fiecare dată când nu înțelegea ce-i spui, hăhăia aprobator și zicea ceva de genul „Păi, da!“. Ca și cum te-a înțeles la perfecție, îți dă dreptate întru totul. Io am uneori un ton insinuant, sarcastic, și interlocutorul meu trăiește de multe ori cu impresia că-l iau la mișto, că-l iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
omul din spatele siglei profesorale! Și-acum, cel de-al doilea răspuns : voi munci tăticu, voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata. Și asta fără prea multe studii în domeniul consilierii psihologice și desigur fără a obosi sau enerva interlocutorul. Probele de examen le-am susținut doar în scris, o probă la Limba modernă și două probe în specialitatea Geografie. Toate cele 3 probe s-au consumat în amfiteatrul „Grigore Cobălcescu” unde eram înregistrați aproximativ 40 de concurenți. La prima
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
reporterul, vădit dezamăgit de mersul interviului, de purtarea nenaturală a inginerului, i-a adresat câteva întrebări tăioase privind faptul că, deși ar fi trebuit să fie recunoscut ca o personalitate, era mai degrabă un anonim, acesta a devenit brusc un interlocutor excepțional. A vorbit sincer, cu tristețe, dar o tristețe plină de miez, s-a spovedit, pur și simplu, în fața reportofonului digital într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tren de navetiști, pentru un viol în grup. Două vorbe Dinu avea tot timpul păreri. Acestea erau fie răspunsuri la niște întrebări pe care și le punea singur, fie păreri pur și simplu. Lui Dinu nu-i trebuia musai un interlocutor, dar dacă-l avea era și mai bine, deoarece răspunsurile, pe care de regulă și le dădea doar sieși, mergeau cotit și spre acesta. Dinu nu era nebun. În cartierul infect din New York unde locuia, nimeni n-avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dacă-l avea era și mai bine, deoarece răspunsurile, pe care de regulă și le dădea doar sieși, mergeau cotit și spre acesta. Dinu nu era nebun. În cartierul infect din New York unde locuia, nimeni n-avea nevoie de un interlocutor ca să-și delireze părerile. Ar fi însemnat să fie toți nebuni, dar uite că oamenii se duceau la muncă, făceau cumpărături, conduceau mașinile, iar duminica mergeau la biserică. Singura chestie care te îndemna să crezi că Dinu era totuși ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un obișnuit al holului de la parter, am spus că nu simt nimic deosebit. Bărbatul, al cărui costum de gală respira distincție și o anumită cultură a prezenței, a ridicat privirea în sus, cum fac cei pe care o replică a interlocutorului îi ia prin surprindere, și, pe un ton controlat, cumsecade, nu critic, mi-a spus: „Când o să ai și tu o haină ca lumea, și muzica o să fie altfel“. Pe vremea aceea, eram îmbibat cu proverbele săracilor, iar o zicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]