6,016 matches
-
a organizației FAO pentru alimentație și agricultură, alături de artiști că Gilberto Gil, Gina Lollobrigida și Youssou N'Door. Noa a cântat melodia ei «Beautiful That Way», care a devenit tema în bandă muzicală a filmului "Vită e bella" (1997) a italianului Roberto Begnini. De asemenea a cântat și muzica la filmul american „Babilon” (1999) al lui Gerard Pulliccino. În ianuarie 2009 Ahinoam Nini a fost aleasă de către Teleradiodifuziunea israeliană să reprezinte Israelul la Eurovision 2009 în duo cu solista și actrița
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
Vis a Campionatului Mondial. În 1993, Baggio a fost numit Fotbalistul anului FIFA și a câștigat Ballon d'Or. În 2004, a fost inclus în Top 125 cei mai buni fotbaliști în viață, la celebrarea centenarului FIFA. El este unicul italian care a marcat goluri la Campionate Mondiale de Fotbal, 1990, 1994 și 1998, și deține recordul la cele mai multe goluri marcate la Campionatul Mondial pentru Italia, împreună cu Paolo Rossi și Christian Vieri. Baggio a jucat la echipa națională de fotbal a
Roberto Baggio () [Corola-website/Science/316526_a_317855]
-
Prima oară a jucat la Zawisza Bydgoszcz, iar mai târziu la Widzew Łódź. Boniek a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 ca fiind unul dintre cei mai buni fotbaliști în viață. Boniek s-a transferat la gigantul fotbalului italian Juventus în anul 1982. În același an el a câștigat o medalie de bronz (al treilea loc) cu Polonia la Campionatul Mondial din 1982. Cu Juventus a câștigat Cupa Cupelor UEFA și Supercupa Europei în 1984 apoi Cupa Campionilor Europeni
Zbigniew Boniek () [Corola-website/Science/316537_a_317866]
-
confiscate. Un alt handicap important pe care armata italiană trebuia să îl depășească a fost marea cantitate de arme și provizii oferite aproape gratis de către Italia Fascistă forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco în timpul războiului civil din Spania (1936 - 1939). Italienii au trimis în Spania "Corpul de trupe voluntare", care a luptat de partea forțelor lui Franco. Costul participării italienilor la luptele din Spania a fost de 6 până la 8,5 milioane de lire, adică aproximativ 14% - 20% din cheltuielile anuale
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și provizii oferite aproape gratis de către Italia Fascistă forțelor naționaliste ale lui Francisco Franco în timpul războiului civil din Spania (1936 - 1939). Italienii au trimis în Spania "Corpul de trupe voluntare", care a luptat de partea forțelor lui Franco. Costul participării italienilor la luptele din Spania a fost de 6 până la 8,5 milioane de lire, adică aproximativ 14% - 20% din cheltuielile anuale guvernamentale, și aceasta în condițiile în care guvernul a vea datorii publice uriașe. În 1921, când Benito Mussolini a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
modern, autoritățile și-au dat seama de nevoia acută de creare a unor forțe militare moderne și au întreprins pași importanți pentru modernizarea armatei în conformitate cu doctrina militară relativ avansată italiană. Aproximativ 40% din bugetul național a fost alocat cheltuielilor militare. Italienii și-au dat seama într-un târziu și de necesitatea sprijinului aerian pentru forțele lor navale, luând decizia construirii unor portavioane Au fost construite mai multe echipamente moderne, printre acestea numărându-se de exemplu seria de avioane de vânătoare Fiat
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
american „M4 Sherman” și a celui german „Panzer IV”, a fost proiectat în 1940, dar nu a fost construit niciun prototip până în 1942, iar constructorii nu au fost capabili să producă această mașină de luptă până în momentul armistițiului din 1943. Italienii au fost primii care au avut ideea folosirii tunurilor autopropulsate, ambele având roluri de sprijin al infanteriei și luptă antitanc, iar piesele de artilerie folosite erau printre cele mai moderne ale vremii („Cannone da 75/46 C.A. modello 34
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
piesele de artilerie folosite erau printre cele mai moderne ale vremii („Cannone da 75/46 C.A. modello 34”, „Cannone da 75/32 modello 37”, „Cannone da 90/53|90/53”, „Cannone da 47/32 M35” și „Breda Model 35”) Italienii foloseau de asemenea automobilele blindate „AB 41” și „Camionetta AS 42”, care au fost printre cele mai bune din categoria lor. În ciuda acestor câteva echipamente moderne, adevărul este că cea mai mare parte a echipamentelor italienilor erau depășite din punct
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și „Breda Model 35”) Italienii foloseau de asemenea automobilele blindate „AB 41” și „Camionetta AS 42”, care au fost printre cele mai bune din categoria lor. În ciuda acestor câteva echipamente moderne, adevărul este că cea mai mare parte a echipamentelor italienilor erau depășite din punct de vedere tehnic sau în număr insuficient. Principalul motiv al acestei producții slabe calitativ și cantitativ a fost o economie relativ nedezvoltate, care suferea din cauza lipsei de materii prime. Italia avea una dintre cele mai mari
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
amploare. Această situație a dus la o slabă motivare a soldaților italieni, care nu întrezăreau obiectivele operațiunilor militare și nu găseau nicio justificare a atacului. Odată cu implicarea tot mai puternică în operațiunile militare ale conflictului mondial și insuccesele militare ale italienilor s-au succedat cu un ritm îngrijorător, Comando Supremo a fost obligat să întreprindă pași tot mai hotărâți spre o planificare militară profesionistă. Pe 10 iunie 1940, în timpul Bătăliei Franței, guvernul francez a fost evacuat la Bordeaux, declarând Parisul oraș
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în sudul Franței s-a transformat într-un impas, fiind oprită pe linia fortificată a „Alpilor”. Pe 25 iunie 1940, Franța a capitulat în fața Germaniei. Italia a ocupat câteva regiuni de-a lungul frontierei italo-franceze. În timpul luptelor din sudul Franței, italienii au pierdut 1.247 morți și 2.151 dispăruți. De asemenea, 2.151 soldați italieni au fost răniți. În noiembrie 1942, Armata regală italiană ("Regio Esercito") a participat la ocuparea teritoriului controlat de Regimul de la Vichy și a Corsicii, ca
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
râul Rhône. Guvernarea militară italiană a continuat până în septembrie 1943, când Italia a încetat războiul împotriva Aliaților. Marina militară italiană ș-a stabilit o bază la Bordeaux, de unde au acționat 32 de submarine, care au participat la Bătălia Atlanticului. Situația italienilor în Africa de Nord a devenit foarte grea aproape imediat după începutul războiului. În prima săptămână după declarația italiană de război de pe 10 iunie 1940, Regimentul brotanic 11 husari a cucerit fortul Capuzzo din Libia. De asemenea, britanicii l-au capturat într-
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
încetat înaintarea la Sidi Barrani și au început să construiască fortificații și tranșee. În acele momente, britanicii dispuneau doar de aproximativ 36.000 de soldați pentru apărarea Egiptului (din cei aproximativ 100.000 de soldați ai Comandamentului Orientului Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu își aveau trupele concentrate într-un singur loc: efectivele erau împărțite între Armata a 5-a din vest și Armata a 10-a din est. Italienii aveau trupele
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și tranșee. În acele momente, britanicii dispuneau doar de aproximativ 36.000 de soldați pentru apărarea Egiptului (din cei aproximativ 100.000 de soldați ai Comandamentului Orientului Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu își aveau trupele concentrate într-un singur loc: efectivele erau împărțite între Armata a 5-a din vest și Armata a 10-a din est. Italienii aveau trupele distribuite de la granița Tunisiei , în vestul Libiei și până la Sidi Barrani
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Mijlociu), iar italienii dispuneau de 236.000 de soldați. În ciuda superiorității lor numerice, italienii nu își aveau trupele concentrate într-un singur loc: efectivele erau împărțite între Armata a 5-a din vest și Armata a 10-a din est. Italienii aveau trupele distribuite de la granița Tunisiei , în vestul Libiei și până la Sidi Barrani în Egipt. Graziani a declanșat invazia în Egipt pe 13 septembrie cu patru divizii și un grup blindat. Înaintarea italienilor a încetat la Sidi Barrani, unde Graziani
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
și Armata a 10-a din est. Italienii aveau trupele distribuite de la granița Tunisiei , în vestul Libiei și până la Sidi Barrani în Egipt. Graziani a declanșat invazia în Egipt pe 13 septembrie cu patru divizii și un grup blindat. Înaintarea italienilor a încetat la Sidi Barrani, unde Graziani, care nu era informat cu privire la efectivele reduse ale brianicilor, Mussolini era foarte furios datorită rezultatelor modeste ale operațiunii conduse de Graziani. Pe de altă parte, mareșalul nu putea fi învinovățit, vina aparținând chiar
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
la comanda trupelor din Africa: „Tancurile noastre ușoare, deja învechite și înarmate doar cu mitraliere, sunt depășite complet. Mitralierele mașinilor blindate britanice le împroașcă cu gloanțe, care le străpunge cu ușurință blindajul”. În acest timp, comandantul britanic Wavell aștepta ca italienii să-și întindă la maximum liniile de aprovizionare, mai înainte de a declanșa contraatacul de la Marsa Matruh. Forțele italiene de la Sidi Barrani aveau probleme MARI în ceea ce privește dispunerea lor în teren. Cele cinci fortificații erau plasate la o prea mare depărtare una
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
dotarea britanicilor (Royal Air Force) sau a germanilor (Luftwaffe). Ca urmare, Corpul expedițonar italian nu a înregistrat nici un succes. Avioanele italiene au fost repatriate la începutul anului 1941, până la mijlocul lunii aprilie. În afară de mai bine-cunoscuta campanie din deșertul occidental din 1940, italienii au deschis un front secundar în iunie 1940 în Africa de Est, atacând din coloniile lor din Etiopia, Somalia Italiană și Eritreea. La fel ca și în cazul luptelor din Egipt, forțele italiene, compuse din aproximativ 70.000 de soldați
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Problemele de aprovizionare au limitat în mod cert orice operațiune ofensivă în zonă. Atacul inițial intalian din Africa răsăriteană a avut loc pe două direcții: una în Sudan iar cea de-a două în Kenya. Mai apoi, în august 1940, italienii au atacat Somalia Britanică. După câteva lupte scurte, garnizoanele britanice și ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în Sudan iar cea de-a două în Kenya. Mai apoi, în august 1940, italienii au atacat Somalia Britanică. După câteva lupte scurte, garnizoanele britanice și ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă din apropierea localităților
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în august 1940, italienii au atacat Somalia Britanică. După câteva lupte scurte, garnizoanele britanice și ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă din apropierea localităților de frontieră. După aceste succese, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") din
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
ale Commonwealthului au fost evacuate din Somalia pe cale apelor spre portul Aden. Cucerirea de către italieni a Somaliei Britanice a fost unul dintre puținele succese ale italienilor din timpul luptelor celui de-al doilea război mondial obținute fără ajutorul aliaților germani. Italienii au cucerit în Sudan și Kenya regiuni cu o suprafață relativ redusă din apropierea localităților de frontieră. După aceste succese, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") din Africa răsăriteană a trecut în defensivă, în așteptarea contraatacului britanic. Marina Regală Italiană („Regia Marina
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
redusă. Flotila Mării Roșii își avea baza în portul Massawa din Eritreea. Flotila era compusă din șapte distrugătoare și opt submarine. Flotila Mării Roșii a reprezentat o amenințare continuă împotriva convoaielor britanice care traversau Marea Roșie, în cida crizei de combustibil. Italienii au pierdut în timpul atacurilor împotriva convoaielor aliate patru submarine și a un distrugător. Britanicii au contraatacat din Sudan pe 19 ianuarie 1941 cu două divizii indiene. (a 4-a și a 5-a) de infanterie. În sprijinului atacului principal al
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
același timp, ultimele patru submarine italiene din Africa Orientală Italiană au pornit într-un voiaj plin de aventuri în jurul Capului Bunei Speranțe și prin Oceanul Atlantic, ajungâng în cele din urmă la adăpost în portul Bordeaux din Franța. Un număr de italieni au continuat lupta de gherilă după capitularea forțelor lor regulate, acțiunile lor încetând în vara anului 1943, odată cu înfrângerea oricărei rezistențe din Eritreea și Etiopia. La începutul anului 1939, în vreme ce atenția opiniei publice mondiale era ațintită asupra agresiunii germane împotriva
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
trupele sale să înceapă atacul în 12 zile. Mareșalii Badoglio și Roatta, însărcinați cu executarea ordinului, erau dezorientați, deoarece cu numai trei săptămâni mai devreme, la ordinele lui Mussolini, fuseseră demobilizați aproximativ 600.000 de soldați. Pentru a asigura succesul, italienii aveau nevoie de aproximativ 20 de divizii. Cum în Albania erau numai opt divizii, iar infrastructura albaneză era insuficient dezvoltată, pregătirile pentru atac ar fi trebuit să dureze cel puțin luni. În ciuda acestor greutăți, ziua atacului a fost hotărâtă pentru
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]