14,805 matches
-
și cred și acum că, în acea perioadă de la sfârșitul trimestrului, ea a ținut cu adevărat la mine. Dar în primele zile din vacanță nu ne-am văzut. Iarna se potolise și țurțurii de gheață se topeau sub un cer luminos, albastru scânteietor. Zăpada se duse și ea în câteva zile și pavajul șoselei Ștefan cel Mare începu să apară de sub stratul de murdărie tulbure. Stăteam după-amieze întregi la fereastră, lângă calorifer, priveam Bucureștiul și mă gândeam la ea. La telefon
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că de dimineață, de când m-a trezit un soare de-a dreptul insuportabil, ceva nu era în regulă. Mama spălase perdelele și draperiile de la geamul triplu, panoramic, al camerei mele, care era străbătută acum în toate direcțiile de razele apoase, luminoase ca o apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în primul moment de atâta lumină, am mai întîrziat câteva minute în văile cu turbă, gaze de mlaștină și roua-cerului ale viselor întortocheate dinspre zori. Am alunecat o vreme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât un măr, cât o cireașă, cât un electron, și-n cele din urmă dispare în nefăptuit. Și când nu se mai afla în jurul nostru nici măcar întunericul, nici măcar nimicul, deodată am văzut, de la marginea vederii, înaintînd spre noi, un punct luminos. Când s-a apropiat, l-am recunoscut cu un strigăt de bucurie: era copilul nostru, gigantul nostru drag, marele bărbat cu sâni de femeie, cu părul căzîndu-i în șuvițe blonde până la șolduri, cu ochii albaștri. Se apropia tot mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ci numai și-a deznodat marginea sari-ei și a rămas goală până la pântec, în câteva gesturi pe care le-a împlinit cu ochii închiși strîngîndu-și buzele și oprindu-și anevoie suspinul. Vedenia trupului ei gol, în acea foarte palidă boare luminoasă din odaie, m-a izbit ca un miracol pe care niciodată nu l-aș fi putut intui în toate amănuntele lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună și dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
își repetă de mai multe ori. Nu înțeleg de ce, dar nu-mi place..." Așteptă să plece infirmiera și, cu emoție și mare grijă, așa cum făcea de câteva zile, începu să întredeschidă pleoapele. Se trezise într-o noapte privind o pată luminoasă, albăstruie, fără să-și dea seama că deschisese ochii și fără să înțeleagă ce privește. Simți cum i se zbate, speriată, inima, și închise repede ochii. Dar în noaptea următoare se trezi din nou, privind cu ochii deschiși aceeași pată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
albăstruie, fără să-și dea seama că deschisese ochii și fără să înțeleagă ce privește. Simți cum i se zbate, speriată, inima, și închise repede ochii. Dar în noaptea următoare se trezi din nou, privind cu ochii deschiși aceeași pată luminoasă și, neștiind ce să facă, începu să numere în gând. Când ajunse la 72, înțelese brusc, că lumina vine de la veieuza din fundul camerei. Izbuti să-și stăpânească bucuria privind, fără grabă, perete după perete, încăperea în care se afla
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trăsnet și într-un fel destul de neobișnuit, pentru că credincioșii care așteptau în tinda bisericii văzuseră fulgerul asemenea unei nesfârșite sulițe incandescente? În orice caz, alături de specialiștii trimiși de doctorul Rudolf, care adunau tot felul de informații în legătură cu forma și intensitatea luminoasă a fulgerului, venise și un faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întunecate și a grotescului instictual, a răutății primare și a viciului suveran. Această jertfire dăruiește oamenilor imanentului dragostea insulară ce se deschide pentru și printre ei ca unică fereastră spre libertatea unei iluminări încă posibile. Prin exemplul verticalității sale, misticul luminos deschide o breșă de sfințenie în omogenul banalului social, un vârtej spiritual ce poate convinge și atrage magnetic către evadarea spre transcendență. Dar, mai presus de atât, actul iubirii și sacrificiului său, demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
firii sale excesiv de sensibile printr-o dorință sănătoasă de a simplifica situațiile. De a-și privi semenii cu generoasă îngăduință. Cu atât mai bine deci dacă timidul Titi, profitând de protecția maturului său amic, îndrăznește acum să trimită o sclipire luminoasă și șăgalnică a ochilor - ca o propunere de reîmprietenire - spre tânăra doamnă ce stă ursuză, greoaie în celălalt colț al salonului ! Cu atât mai bine, cu cât ea nici nu pare să o observe... Cufundată în gânduri, Sophie frisonează sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cupolă a lui San Marco, va asculta visătoare cântecul gondolierilor, iar într-o cafenea din Montmartre va bea absint... Asemenea și alte visări nebune avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare a inimii ? Unele lucruri îi amintesc de o floare pusă pe o grămadă de gunoi, dar, hélas !, există flori care cresc pe gunoaie... Oftase, oprindu se, din delicatețe, a vorbi mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ta va reține. De ce însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o posibilă conversație dusă în șoaptă. Dar, dând la o parte neliniștea aceasta, Profesorul simte iarăși, ca o dulce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șoselei era un șir neregulat de plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără oprire. Am rămas cu ochii la una dintre ele, ce nu mai reușea să cadă și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut că, în spatele ei, cerul, foarte albastru, de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al clădirii. Cu mașina putem intra pe o ușă automată. Apartamentul propriu-zis este format din două camere și un living. Afară, este un balcon mare, cu vedere asupra unui grup de pomi care seara sunt luminați de reflectoare. Bucătăria este luminoasă, avem și un crematoriu chiar acolo. Am montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul și-ți vom trimite. Am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama vreunui răcan prăpădit, Îmi par chipuri familiare și aproape că Îmi vine să le caut prezența. Apare un sergent, un tip solid cu un ten luminos, care ne aliniază pe toți pe aleea din fața dormitorului după un criteriu personal. În spatele lui mișună tăcuți cîțiva maiștri militari care veghează procedura. Ne face Încălzirea, cîteva comenzi, la stînga - la dreapta - drepți, pentru discursul oficial de bun venit pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-l slujim, pentru noi e un fenomen aproape cosmic, Statul, Partidul, Mama, Tata, Frica și Întunericul, oficial, nu Înseamnă decît un singur lucru: Ceaușescu. Zidul Berlinului tocmai a căzut, ceea ce Înseamnă că lucrurile au intrat pe un drum mai luminos, dar n-au ajuns Încă la noi. Peste mai puțin de două luni Ceaușescu va fi mort. În mai puțin de 60 de zile ne vom zgîi cuprinși de o ușurare fără margini la cadavrul Tiranului, imagini transmise prin aceeași
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă introducă În această atmosferă, În repetate rînduri, cu diverse prilejuri. Rodica, sora mai tînără a lui Emil, chiar dacă păstrează unele din trăsăturile familiei, pare din alt film - e o fire veselă, vorbește direct și suferă de o generozitate luminoasă, sinceră. Eu cred În ozeneuri și În planul de cucerire a lumii cu ajutorul unei perechi de pantaloni de piele... poate că momentan nu funcționează, dar Într-o bună zi, cine știe? Înțelegi cum vine treaba asta cu diferențele dintre oameni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În față, liziera de salcîmi de camuflaj Își desenează din ce În ce mai accentuat filigranul negru pe cerul alb-gri, pînă cînd la un moment dat ne strecurăm printre crengile de pe care se scutură picături strălucitoare de apă. Soarele se vede ca un gălbenuș luminos printr-o sticlă mată. Se pare că șoferul lui Cristian ne-a dus direct direct În baterie, fără să mai trecem pe la poartă. — Ție nu trebuie să-ți semneze cineva plecările și venirile astea, să te treacă În registru, la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înainte de „accidentul“ lui George McCaffrey), un domn mai în vârstă, William Eastcote, un cetățean foarte respectat, stâlp al „Reuniunilor Prietenilor“, nebăutor, partener obișnuit de bridge al lui Percy Bowcock, a văzut un obiect zburător neidentificat, un fel de farfurie mare, luminoasă, suspendată peste islaz la o înălțime destul de mică. Nimeni nu a fost martor la acest fenomen; dar o săptămână mai târziu un grup de tineri care se întorceau de la un concert dat la Sala Mare - Greg Osmore și Andrew Blackett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șaizeci și șase de ani, George, patruzeci și patru, Brian, patruzeci și unu, Tom, douăzeci, iar Adam, opt ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă de primăvară, o pasăre cânta în grădina Belmont. Cerul era pe jumătate senin și luminos, pe jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel, de butuci. În picioare, lângă cămin, stătea Alexandra McCaffrey, născută Stillowen. Iar lângă ușă stătea bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]