5,756 matches
-
tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de mică intensitate; b) Mania coleroasă, caracterizata prin reacții de mânie și irascibilitate crescută; c) Mania confuzivă sau incoerentă, înrudită cu sindromul amențial prin caracterele sale de degradare profundă și incoerență în gândire și activitate; d) Mania supraacută sau „furoarea maniacală”, asociată cu abolirea stării de conștiință și stări onirice; e
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
copii și adolescenți (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături psihopatologice: impulsivitate, turbulență, înclinație spre mânie, nesupunere, încăpățânare, dezordonați, împrăștiați, violenți, bătăuși. Bolnavii vor să domine într-o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic, notându-se în antecedentele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri se notează o ereditate psihopatică foarte încărcată. Reacțiile lor emoțional-afective se caracterizează prin următoarele: agitație, neliniște, susceptibilitate, inhibiție, crize scurte de mânie, variații de dispoziție afectivă; capricii, încăpățânare, indisciplină, dezordine, lene, autoritarism, irascibilitate. Tinerii sunt temători și au somnul agitat, mai târziu devin brutali și susceptibili. Sunt capabili de generozitate și devotament care însă nu durează multa vreme, în cursul acceselor de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
foarte afectuoși cu unele persoane și reținuți cu altele. h) Instabilii epileptici. La aceștia se notează o ereditate epileptică, trăsături psihopatice, etilism și TBC în antecedente. Au frecvente tulburări de caracter de tipul nervozității asociate cu violență și crize de mânie, stigmate de degenerescentă fizică, somnambulism, emotivitate și frică crescute. Nivelul intelectual este normal. Manifestă tendință la clastromanie, rup și distrug obiecte, cruzime față de animale i) Instabilii simptomatici. La acești indivizi tulburările apar ca o consecință a unor afecțiuni diferite, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifică pentru „encefalita psihotică acută azotemică”. Clinic se manifestă printr-o confuzie profundă cu halucinații și agitație psihomotorie dezordonată. 7) Starea crepusculară are caracter episodic, tranzitoriu, fiind o stare de confuzie cu păstrarea coordonării mișcărilor, stări afective intense (anxietate, disforie, mânie), halucinații și idei delirante. Sindromul oniric Onirismul este un mod de activitate mintală automatică, construit din viziuni și scene animate, așa cum se realizează în cursul viselor (A. Porot). Alături de producția onirică a omului care doarme și visează, există o gamă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
detașare; - o reacție hiperanxioasă, excesivă și nemotivată de circumstanțe; - o reacție de fugă la care se asociază cleptomania și asocierea în grupe delictuale; - o reacție agresivă nesocializată cu o atitudine de opoziție ostilă, spirit de răzbunare și distructivitate; crize de mânie și dezinhibiție sexuală; - o reacție de delicvență în grup, cu caracter organizat antisocial orientată împotriva structurilor și limitelor impuse de normele modelului socio-cultural. În cadrul tulburărilor de comportament se descriu ca forme importante de manifestări psihopatologice fugile și vagabondajul (A. Jaffroy
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în domeniul analizei bolilor psihice. El face acest studiu, fie ca o lucrare independentă (Eseu asupra bolilor capului, din 1764), fie le discută în lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reactivă, starea crepusculară reactivă și delirul reactiv. Ele sunt, de regulă, răspunsuri afective la evenimentele vieții exterioare trăite de bolnav. Caracterul lor este pus în evidență, din punct de vedere tipologic, de sentimentul dominant: grijă, nostalgie, tristețe, neliniște, oroare, angoasă, mânie, stare de iritabilitate. Din punct de vedere clinic au valoare în primul rând tristețea, frica și starea de angoasă. Reacțiile conflictuale interne corespund cu „reacțiile personalității” descrise de E. Kreischmer și ele sunt reprezentate prin următoarele: reacții de gelozie, reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Stările crepusculare sunt caracterizate de K. Bonhoeffer prin următoarele aspecte psihopatologice principale: halucinații, manifestări epileptiforme, amenție. La acestea, care pot dura de la câteva ore la câteva săptămâni, se mai pot adăuga, tulburări de comportament de tipul actelor violente, crize de mânie sau de angoasă. 6) Coma reprezintă gradul cel mai sever de tulburare a stării de conștiință. În cursul acesteia, bolnavul este incapabil de a simți sau de a putea răspunde în mod adecvat la stimulii externi sau la propriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogen și care stau la baza patologiei afective endogene. În cadrul acestui grup, K. Schneider distinge următoarele aspecte: a) tristețea, în care sunt incluse grija și nostalgia, b) angoasa, care privește neliniștea și oroarea, c) furia în care intră iritarea și mânia. Acestea sunt însă „sentimente afective” de intensitate și prezență anormală, cu caracter endogen, dar ele nu constituie încă tablouri clinico-psihiatrice propriu-zise. Dintre cele de mai sus, K. Schneider reține ca fiind mai frecvente și mai importante, tristețea, frica, mânia și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și mânia. Acestea sunt însă „sentimente afective” de intensitate și prezență anormală, cu caracter endogen, dar ele nu constituie încă tablouri clinico-psihiatrice propriu-zise. Dintre cele de mai sus, K. Schneider reține ca fiind mai frecvente și mai importante, tristețea, frica, mânia și angoasa. Ele se însoțesc de manifestări psihopatologice sau de asocierea lor la unele manifestări somato-vegetative, de expresie mimică sau corporală. Vom analiza în continuare aspectele principale ale psihopatologiei vieții afective și anume: stările anxioase, stările depresive, PMD, suicidul. O
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ereditară, degenerativă, cu debut clinic situat între 30-45 de ani și evoluție lentă de 20-30 de ani. Din punct de vedere clinic, aceasta constă dintr-un sindrom coreic cronic, la care se asociază tulburări psihice diferite: tulburări de caracter, iritabilitate, mânie, variații ale dispoziției afective, depresii, raptusuri suicidare, deficit intelectual lent și progresiv, apatie, lipsă de inițiativă similară celei din cursul demenței Pick. 6) Boala Parkinson Aceasta este o afecțiune degenerativă ereditară și familială. Din punct de vedere clinic se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R., Problémes généraux de psychosomatique, E. Nauwelaerts, Louvain, 1956. Pinel, Ph., Traité médico-philosophique sur l’aliénation mentale, J. Ant. Brosson, Paris, 1809. Piro, S., Il linguaggio schizofrenico, Feltrinelli, Milano, 1967. Platon, Oeuvres, Vol. I-II, Gallimard, Paris, 1950. Plutarch, Despre mânie, Ed. Cartea românească, Sibiu, 1943. Pöldinger, W., Die Abschätzung der Suizidalität, H. Huber, Bern, 1968. Pongratz, L.J., Psychiatrie în Selbstdarstellungen., H. Huber, Bern, 1977. Porot, A., Manuel alphabétique de psychiatrie, PUF, Paris, 1995 Postel, J., „Pour introduire les iatrogénies” în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Protagoras, Republica, Legile). Reflecții despre nebunie Aristotel (348-322 î. Cr.) Grecia De Anima. Parva Naturalia Theophrast (372-287 î. Cr.) Grecia Caracterele L.A. Seneca (55 î. Cr.-39 d.Cr.) Roma Tratate filozofice (De ira, De tranquillitate animi) Plutarch (50-125 d.Cr.) Grecia Opera morală (Despre mânie și liniștea sufletească) A. Augustin (345-430 d.Cr.) Hippona Confesiuni. Solilocvii Avicena (980-1037) Persia Canonul medicinei Constantinus Africanus (1020-1087) Cartagina Melancolia H. Kramer și J. Sprenger (secolul al XIII-lea) Germania Malleus Maleficarum D. Erasmus (1467-1536) Olanda Moriae Encomium Paracelsus (1493-1541
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un soț cu atâtea idei și principii, se consolează cu Chiriac, tejghetarul și omul de încredere al stăpânului, care-și face datoria în felul său, alinând-o pe stăpâna sa și apărându i într-adevăr onoarea de intervenția unui intrus. Mânia lui la întâlnirea cu Rică este semnificativă în acest sens. Măritată de tânără cu Dumitrache, Veta nu l-a iubit niciodată, respectându-și însă datoria de fidelitate conjugală. Asta până îl întâlnește pe Chiriac, căruia i se dăruiește cu frenezia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
critică, în spirit iluminist, a societății timpului. Poema Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, apărută în 1825, la Buda, fără semnătură (ceea ce a dat naștere la controverse privind paternitatea ei), este o elegie exprimând durerea și mânia țării în haosul provocat de Eterie. Prin alegorie și prin tonul liric (de rugă și blestem), Plângerea și tânguirea Valahiei... precedă Cântarea României. Reprodusă de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc..., a fost cunoscută de Mihai Eminescu, în Epigonii M. fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
s-a împământenit astăzi, când acești aventurieiri pe harta lumii desfac seifuri secrete în țările invadate, răstoarnă ordinea mondială, statornicită prin tratate internaționale. Ultimele acțiuni militare(!sic) de amploare, a acestor nemiloși mercenari, au însângerat mai multe țări arabe, stârnind mânia acestei lumi deosebite de a lor, dar și de a noastră. Lumea arabă este o lume cu multe cutume ce-și pierd originile în vreme, o lume guvernată de alte legi decât cele care ne sunt cunoscute nouă, europenilor. Irakianului
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
de peste orizonturi, Ce v-ați trezit acum trei veacuri, De vreți să rezolvați a voastre conturi Nu vă mai țineți doar de fleacuri. Luptați cu propria ticăloșie, Ce fierbe-n voi, ca lava în vulcan. A voastră pizmă, ură și mânie Vă șubrezesc puterea an de an. V-au tulburat dezastrele ce-au fost, Pe solul vostru de granit și fier Dar, niciodată n-ați gândit cu rost Că, lovitura vi s-a dat din cer De-aici, de la Zamolxe, cei
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
-si aleagă câte un partener. În baza celor scrise, fiecare să încerce să îi comunice celuilalt răspunsul la următoarele întrebări: Care sunt lucrurile care mă fac să devin furios? Care sunt trei modalități prin care cel mai des îmi manifest mânia? Care sunt reacțiile celor din jur atunci când eu mă înfurii? Cum aș putea să reacționez altfel decât să mă înfurii? Discutați rezultatele obținute si generalizați. Încercați să stabiliți cum se potrivesc învățăturile obținute pentru mediere. Ținând cont de reacțiile voastre
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată") și sîntem încrezători că cel puțin în parte
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rezultă mai totdeauna, prin raportare și reacțiune la varii situații ce acoperă viața științei și literei. "Viața literară", din 10 martie 1928, găzduiește scurta Poezie leneșă, atitudine proprie în contra a ceea ce numește vrășmașe împăiată. În abordarea ei își propune o mînie activă - mult mai expeditivă, nu dragoste - ultima încape doar în cîntecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice ale versului care, singure, o țin ca univers în fața noastră. Observăm, a cîta oară, la fel ca în poezie, cum citim și în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este aceea a geloziei, a zavistiei... A unsprezecea vamă este aceea a mîndriei: a ambiției, prea marii opinii de sine, lipsă de respect către părinți, cler și superiori, mîndrie, îngîmfare, trufie și alte neascultări... A douăsprezecea vamă este aceea a mîniei... A treisprezecea vamă este a ceea a răzbunării... A patrusprezecea vama este aceea a uciderii... A cincisprezecea vamă este aceea a magiei: vrăji, amestec de otrăvuri, farmece, invocația demonilor, spiritism, etc... A șaisprezecea vamă este aceea a necurăției și a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]