6,722 matches
-
a spus, schițând un gest discret în direcția tabloului. Era deosebită, ai desenat-o în prima ta vacanță petrecută aici. M-am gândit să o pun pe perete. Mă simțeam gol, fără putința de a replica. Vroiam să plec imediat. Mătușa s-a ridicat și a adăugat: Am cumpărat ce-ți place ție roșii, brânză și un litru de vin alb. Am și sifon... Cred că rămâi până mâine. Am privit în jur nedumerit, căutam parcă ceva, dar nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la mine. Un simplu gest și voi veni în întâmpinarea lui cu o dorință nemărginită". Iscălitura lipsea, obișnuiam să mă iscălesc numai pe o parte a tabloului. L-am pus cu grijă la locul lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în altă vară. Și, deodată, mi s-a făcut iarăși somn. Mă luptam din răsputeri să nu adorm. Poate aerul încărcat din cameră era de vină. Pe geam pătrundea o căldură copleșitoare. Mătușa mi-a adus câteva roșii, brânză și o sticlă de vin alb. Ți-ai revenit? M-a întrebat, dar nu înțelegeam ce vroia să spună. Mă gândeam că vorbește și se comportă ca mama, aceleași gesturi, aceeași pași, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și parcă în urechi îmi răsunau doar frânturi de cuvinte... Mă duc în oraș să mă plimb, am spus într-un târziu, dezmeticindu-mă. Îmi plac orașele de câmpie întinsă, nu mă obosesc. În cele de munte mă simt claustrat. Mătușa a zâmbit indecis, enigmatic, apoi, tăcută, a început să trebăluiască prin casă, ca și cum nu mă mai aflam acolo. La colțul străzii nu se vedea nimeni. În schimb, câinele cel mare și negru dormita liniștit cu capul pe labe și labele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
iarăși în față? Ce bine ar fi să apară hingherii! Le-aș spune eu în ce cartier periferic, mizer, uitat de lume își găsesc ei de lucru. Până atunci, rănit cum sunt, revăd în minte tabloul de pe peretele din casa mătușei mele, fata aceea încântătoare cu zâmbetul fericit, pe care am imortalizat-o așa cum n-ar fi făcut-o nimeni altul, un zâmbet așteptat de mult de mine, căutător solitar, colindător cu pași tăcuți prin orașele de pretutindeni, risipite pe câmpiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fost la ei acasă, undeva, lângă Paris. El era disperat, aveau un cățel și nu mai mergea să cânte decât în Turcia. Atunci, el s-a decis să își schimbe numele total și s-a rebotezat Max Eggert, după o mătușă. Cât de frumos era în Herodiada... — și cu Paul Plishka ați fost atunci! — A venit el de la Met până aici? Nu s-a speriat de vânt? Oricum, și pe vremea aceea tot Raymond Duffaut era director. Îl știu de când purta
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Noroc de unii colegi, care mă ajutau în grabă, la pregătirea lecțiilor, în special verișorul Petrea, care-mi era ca un fel de frate de cruce, cu care am crescut împreună multă vreme și am supt la același sân al mătușei Anuța, o soră a tatei, la care mă lăsa mama când pleca la munca câmpului,cât și la sânul mamei,motiv pentru care eram mai voloneț ca Petrea. Ba mai mult , am avut nenorocul să prind în plină copilărie perioadele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Prut,dar nu mai țin minte că eram prea mic . Când am crescut mai mare, mi-a spus mămuța că, la nașterea mea, ar fi adus moașa, tătuța din partea mamei, M.Hondrea, cu carul cu boi în toiul nopții, pe mătușa Paraschiva, moașa din sat că pe vremea aia nu erau dispensare și doctori ca acum. Tare mult mi-ar fi plăcut, dacă s-ar fi întâmplat ca tata, să facă acum armata, iar eu să-i fi fost comandant! L-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Prut. Din acest motiv eu nu l-am putut vizita nici măcar la depunerea jurământului, cum se procedează acum. Mama sărmana era în timpul zilei la muncă pe câmp, iar noaptea se ocupa de mine ca să nu plâng. Ziua eu eram „clientul” mătușei Anuța Mandachi, sora tatei, care avea și dânsa un bebeluș doar cu câteva luni mai mare ca mine. Vărul meu se numea Petrică, fie iertat că s-a dus și el în lumea celor drepți. Pot spune că a fost
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mai degrabă un fel de frate de cruce cu mine, deoarece am supt de la același sân, el avea o țâță și eu cealaltă.Așa le spune pe românește, de la Adam și Eva, așa le spunem și noi. După mulți ani, mătușa Anuța ne povestea că amândoi eram răi, iar dânsa săraca trebuia să ne alăpteze concomitent, altfel cel care era în așteptare țipa de răsuna mahalaua. Pe lângă aceasta, mătușa trebuia să ne lege mâinile de corp, pentru că ar fi fost posibil
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de la Adam și Eva, așa le spunem și noi. După mulți ani, mătușa Anuța ne povestea că amândoi eram răi, iar dânsa săraca trebuia să ne alăpteze concomitent, altfel cel care era în așteptare țipa de răsuna mahalaua. Pe lângă aceasta, mătușa trebuia să ne lege mâinile de corp, pentru că ar fi fost posibil să ne scoatem ochii, să ne zgâriem iar ea nu era prea voinică încât să ne poată stăpâni. Cel mai mult ne amuzau povestirile despre "țoașcă" adică despre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
sugarilor ca să nu plângă sau ca să adoarmă. Numai așa ne linișteam și noi. Bineînțeles, fiecare cu suzeta lui și cu siguranță fiecare din ele avea alta culoare. Însă nu asta era important pentru noi, ci faptul că ne calmam. Astfel mătușa putea face mâncare și pentru ceilalți, deși stătea permanent cu ochii pe noi. Așa am crescut noi mari, slavă Domnului, am ajuns să facem și armata, să ne întemeiem și familii, să avem și moștenitori,la care să le lăsăm
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cl. a VII-a, mergeau la școală numai dimineața. După masă nu era școală, pentru că nu aveam curent electric și ne prindea noaptea de nu mai știam să venim acasă. În cazul nostru, această sarcină o avea Ion, ordin de la mătușa Anuța, poruncă ce trebuia respectată cu sfințenie, altfel ne aștepta un "Morminții mamii voastre ,doar nu sânteți di capu vostru". Îi plăcea, să facă instrucție cu noi tot drumul. Dumnezeu să-l ierte, că era ca un căprar rău cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
protejați. În afară de domnul învățător sau director, nimeni nu avea voie să pună mâna pe noi, sau să ne supere, că se întâlnea cu Ion, cu care nu se putea negocia nimic, indiferent cine era și ce voia. Numai cu mamaia (mătușa Anuța) nu-i mergea. Avea un hadarag, așa i zicea dânsa și când se supăra, bătea cu el ca la fasole în ei, că și -fetele o luau la goană când era supărată. Toate astea, cât am mai fost minori
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unei convocări, cum obișnuiam noi să facem, am încercat să recit și eu o poezie intitulată "Trei Doamne și toți trei", a poetului G.Coșbuc, dar nu am putut. Când începeam să recit, îmi apăreau în față moșul Vasile și mătușa Maria plângând și începeam și eu să plâng la râmdul meu. Cum puteam oare să spun " Avea și dânsul trei feciori. Si i-au plecat toți trei deodată" când eu știam că nu s-au mai întors acasă, sărmanul tată
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
că nu s-au mai întors acasă, sărmanul tată... Mai departe scrie poietul "..Si rând pe rând veneau în sat, Si ieri și astăzi câte unul, Din cei care-au plecat, dar ai lui, nici unul". Stiam de când eram copil că mătușa Maria, în focul durerilor de dor după copiii pierduți, se încuia în beciul casei să poată plânge pe săturate și să nu fie deranjată de nimeni. Acolo stătea și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
niciodată, ba mai știau și că mașina avea culoarea închisă, ca să nu poată fi văzută bine noaptea. Femeia era mama Lindei, o fată de 19 ani brunetă, cu ochi căprui, înaltă. Era tare frumoasă și-i plăceau muzica și distracția. Mătușa care o însoțea pe mama fetei, ne-a mai relatat că Linda avea un prieten, cu care se înțelegea foarte bine și cu care fusese în excursie, în străinătate cu un grup de turiști, care o vizita adesea. Noi, dragă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
situații riscante, de natură politică. Numai de a o căuta pe Linda cea răpită de teroriști nu ne ardea nouă atunci, dar reclamația trebuia rezolvată într-un fel sau altul, deși nouă nu prea ne mirosea a răpire conform spuselor mătușei fetei. În acele perioade mulți plecaseră de la domiciliul lor, luați de valul așa zisei libertăți și dorințe anarhiste, aventură sau rătăcire, prin cărările amorului liber. Mulți dintre aceștia nu mai dăduseră semne de existență. Am fost chemat la șef și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
oraș. Din investigațiile făcute reieșea că băiatul era un om serios, apreciat de conducerea fabricii și de colegi. Linda începuse în toamnă cursurile unei facultăți și probabil era studentă la psihologie, dar nu știam dacă o mai frecventa. Printre altele, mătușa care o însoțise pe mamă, ne-a spus că fata mai fusese plecată, dar anunța că stătea cu o colegă, a căror părinți plecau temporar din țară, iar dânsa-i ținea companie pentru câteva zile. Acum însă era sigură că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ce mi-am dorit până-n ultimul moment, dar acum a înnebunit, a început să-și iasă din fire, să-și piardă mințile. Vă rugăm să vă explicați, pentru că noi nu vă înțelegem. De curând am aflat și eu, tocmai de la mătușa care o însoțea, sora mamei, căreia i-am destăinuit ce mi se întâmplă cu tata. De o bună bucată de vreme ,tata a început să mă mângâie și să mă drăgălească, mai mult decât pentru o fiică, până a ajuns
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și încrezătoare, ca tatăl meu ,profesor de istorie, trecut de 50 de ani, apreciat la superlativ de conducerea școlii, de colegi și de elevii cărora le preda istoria și etica socială, să facă astfel de lucruri. După ce i-am destăinuit mătușii Clara, că așa-i spun eu, despre faptele și comportamentul tatei, și-a făcut cruce, a început să plângă și să repete mereu: "Așa deci, nu a uitat...", iar după multe insistențe, mi-a destăinuit un secret pe care nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să recunoască totul, ca să nu divorțeze de dânsa și să nu afle nimeni, să nu fie compromisă în fața lumii, a colegilor,a neamurilor. Așa au mers lucrurile 20 de ani de zile. Nu a știut nimeni în afară de ei doi și mătușa Clara, cu care mama plănuise totul. Dar precum astfel de lucruri trebuie să răsufle odată, iată că și aceasta a început să scoată fum. Mama era prietenă bună cu tata, student și el pe vremea aceea, dar întreținea relații intime
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
despre incidentul cu dânsul, pentru că acum știa că noi intrasem în legătură cu Linda, în urma reclamației făcute de soție, dar nu știa ce discutasem cu nevastă-sa. Probabil că după ce am plecat noi, discuțiile au luat o altă față, în special că mătușa Clara știa acum toată tărășenia și motivele plecării nepoatei de acasă și nu cred că nu-i spusese și surorii ei cauza pentru care plecase. După o perioadă mai lungă de timp, plec cu trenul din București spre Iași, într-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
găsesc în compartiment, pe doamna Clara. Ne priveam amândoi, ne cunoșteam foarte bine, dar nu știam cine suntem și de unde ne știm, dar fiind singuri în compartiment am început să ne depănăm amintirile și-mi spune dânsa că este Clara, mătușa Lindei, cea răpită de "teroriști.". Tot dânsa și-a amintit cine suntem și de unde ne cunoaștem. Am pus uitarea mea pe seama timpului și a evenimentelor, multe și stresante în perioada care a trecut, și nu pe seama uzurii cerebelului. După identificarea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
utilajelor erau de ultima generație, moderne, eficiente, conta mai mult mărimea comisionului și valorificarea cât mai repede, până să nu apară alți proprietari care să le-o ia înainte. Tușa Clara, așa cum îi spunea Linda, care nu-i era chiar mătușă, pentru că era cu doi ani mai tânără decât mine, făcea posibilul unor coincidențe, să ne întâlneam mereu, destăinuindu ne bucuriile sau necazurile noastre ori din cele cotidiene. Nu ocoleam evaluarea familiei Moraru, care devenise subiectul și motivul pricipal al întâlnirilor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]