39,889 matches
-
cineva o gustare? Emil, șoferul, poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă piciorul de pe pedala găleții și se duse În sufragerie. Acolo pipăi grătarul șemineului, pentru că Shulei Îi plăcea focul. Era rece. Dar seara era caldă. Asta nu dovedea nimic. Apoi urcă la primul etaj, amintindu-și cum se jucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spate, dragă, stai În drum. — Mă Îndoiesc că realizăm ceva la modul ăsta, spuse Lal. Apa fâsâia tare. — Nu credeți? spuse Wallace. Vorbeau foarte politicos. — Păi, nu. În primul rând că apa are prea multă forță. Și după cum vedeți, acest metal conector nu poate fi adus mai În față, spuse Lal. Lăsă țeava jos și păși deoparte. La mijloc pantalonii lui gri erau negri de apă. Cunoașteți sistemul de apă de aici? — Cum adică dacă Îl cunosc? — Adică, vine de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler Îi oferise un gât dintr-o sticlă de whisky. „Mulțumesc“, spusese Sammler, și acceptase. Înghițise scotchul Bell’s. Chiar atunci soarele se ridicase din mare ca o vulpe roșie. Nu era rotund, ci lung, nu era departe, ci aproape. Metalul motoarelor, acele butoaie frumos alcătuite În care aerul Înghețat țipa - lumină În beznă, beznă În lumină - atârnau sub aripă lângă fereastra lui Sammler. Whisky-ul dintr-o sticlă - zâmbise În sinea lui - făcuse din el un corespondent de război adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Lovi și mai tare decât Înainte și Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea În firișoare pe obraz. Oribilul metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus, tată socrule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trafic. — Ce s-a Întâmplat acolo? Aș vrea și eu să știu, spuse Sammler. — Cine era tipul ăla negru? — Săracul om, habar n-am cine e. — A Încasat două lovituri strașnice. — Eisen e brutal. — Ce avea În geantă? — Bucăți de metal. Mă simt vinovat, Emil, pentru că am cerut ajutorul lui Eisen, pentru că Îmi doream așa de tare să ajung la doctorul Gruner. — Ei, poate că tipul are o căpățână tare. Bănuiesc că nu ați văzut niciodată pe cineva lovind ca să omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o nebunie cu o idee de noblețe. Și cât de bine Îl Înțelegea Sammler - câte ar fi făcut să Împiedice acele crunte lovituri! Cât de roșu era sângele și cât de gros - și cât de Îngrozitoare erau acele bucăți de metal aspre și spinoase! Iar Eisen? Trecea drept o victimă a războiului, chiar dacă era posibil să fi fost oricum nebun. Dar locul lui era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le e frică că dacă se întâlnesc cu cei asemenea lor își multiplică astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față a apartamentului său. Vizuina burlacului! Sufrageria în care stăteam mirosea puternic a prăjeală veche. Aerul avea o consistență cețoasă. Un fotoliu străvechi, galben și un scaun ieftin de metal stăteau în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte - fotoliu, scaun, televizor și raft - constituiau suma totală a mobilelor din cameră. Nu e cine știe ce, dar e acasă, a zis Bangs vesel, scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr și un sutien enorm, cu balene de metal, îl asigura că e o alegere foarte masculină. În bai, Bangs, sau poate vreun locatar anterior, pusese pe capacul de la veceu o husă - o bucată de blană murdară, portocalie - care s-a dovedit oribil de umedă la atingere. Chiuveta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare de vâslă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îți miști brațul. Cum te simți când pătrunzi într-o încăpere și, dintr-o dată, toată lumea tace. Alice a scris despre impresia că nu era compusă din carne și oase, ci din obiecte tăioase - cioburi de sticlă, lame, bucăți ascuțite de metal. Fiecare pas însemna o durere sfâșietoare. După liceu, Alice a devenit și mai prolifică. În facultate, după ce John Aberdeen i-a dat papucii, a umplut un jurnal întreg cu descrierea idilică a vieții pe care ei doi ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea să aibă parte de alinare și de liniște sufletească, așa cum garanta, prin forța și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână, dar nu i-a zis nimic bărbatului care stătea în picioare pe verandă, ținându-se de balustradă ca și când altfel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iar tu plângi după mica mea lume ciudată cu ieri prin care treceau călăreți în goană azi umbra unui cântec de leagăn tu mă ții de mână eu te țin de mână și-n inimă-mi sună puful galben de metal al gutuilor de țară și din tălpile-mi ușoare cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se dovedea existența spațiului extraterestru la ore fixe peștii din bucătărie primeau hrană în borcanul de murături încet deveneau toxici rafala vântului a spart visele în cioburi mici atunci au apărut păsările din balcon să mute secundele în colivii de metal pe care mama le curăța sârguincios Anotimp ploios după plecarea ta mi-a trebuit o zi să adun cuvintele în care am pus gândul întoarcerii o alta să desfac nodul de la pantofii prin care degetele prindeau conturul rădăcinilor zilele se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
groase, de parcă nu le mai văzusem niciodată. Ca din pământ se ridică în surdină o melodie în vogă. Deasupra capului lumina fosforescent o pancartă pe care scria colorat și cu litere inegale „Discoteca Tineretului”. O ușă mare și grea din metal decupată pe alocuri pentru a i se insera câteva foi de sticlă, mă despărțea de o lume străină mie. Îmi plăcea muzica dar până atunci nu apucasem să învăț să mă bucur de ea prin dans. Mă încercau emoții inexplicabile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pendul vechi ce se leagăna pe o umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un microfon și un buton cu care porneam magnetofonul din afară, dar el părea, de altfel, un geamantan obișnuit. Era dintr-o piele artificială și-ți lăsa impresia de ușor uzat. În cele patru colțuri era Întărit cu corniere din metal. Oricum, dacă te uitai bine la el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul, deși mai avea el și inconveniente. Deodată mă izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi metri. Ea fredona Încet o melodie pe undeva - poate prin bucătărie. Nu mi-am dat scama ce cînta, pentru că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gurii, și, după o mică întârziere, anume calculată, odată cu aducerea clondirului cu țuică, desfăcui micul pachet ce-l țineam la mine, și le dădui; ei, un capot înflorat, de „bună calitate”, mă asigurase doamna Pavel, iar lui o tabacheră de metal argintat, cu încrustări și reliefuri geometrice, nouă, cumpărată de mine de la un bijutier evreu, prieten cu tata, o marfă comună dinainte de război. Era lucrată cu migală: pe atunci oamenii aveau timp, pentru că timpul trecea încă încet și în parte nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vrând să-mi facă plăcere, sau bucuroasă ea însăși, își puse pe ea capotul ce i-l dădusem, și o clipă fața-i străluci de frumusețe. Lung, zâmbind, își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dea un pahar de apă la nevoie. Vedeți... - Aveți dreptate, rosti profesoara, în momentul în care vorbirea acestuia fu întreruptă nu de voința lui - ceea ce profesoara nu observă - ci de tânăra care ne servea și care aduse pe platoul de metal înghețata comandată. - Mulțumesc! înclină din cap Davidsohn, adresându-se fetei care la rându-i rosti ceva, zâmbind, desigur o politețe. - Și ce-o să faceți dumneavoastră acolo? intervenii într-o doară. - Ce-am să fac? Știu eu? De foame n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neschimbat. Are dreptate, repetă. Nu trebuie să te lași târât în beznă.” - „Cum aș putea?” întrebai. Îmi spusei, totuși, cu tristețe, poate chiar cu deznădejde, că omul e supus furtunilor, calamităților de tot felul, că își are limitele lui. Fiecare metal își are punctul lui de topire. Și-atunci cum să-i învinuiești pe oameni pentru că... Da, îmi spusei din nou, dar ceea ce nu se poate frânge este credința... Pot să mă supună, voi rosti cuvintele lor dar nu voi crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă o anume catifelare politicoasă a vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte în același timp. Mă ridicai și o însoții. După câțiva pași ne aflarăm în fața gardului de sârmă împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos râpa imensă în terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât din apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin oraș, am intrat, la sugestia gazdelor, într-o catedrală din Tallin, o construcție frumoasă și impunătoare, unde erau atârnate pe pereți blazoanele unor mari familii din regiune. Chiar lângă intrare, pe partea stângă, pe perete era un obiect de metal, înalt de circa doi metri blazonul casei Mannerheim. Lucru cu atât mai ciudat pentru noi cu cât Mannerheim era finlandez. Nu cred că era un fapt necunoscut la Moscova, dar moștenirea imperială rusă, preluată și dezvoltată de regimul sovietic, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]