6,060 matches
-
Euripide, au creat multe piese de teatru care portretizează episoade din războiul troian. În cartea a II-a din Eneida sunt oferite câteva detalii despre mitul acestui război, detalii despre care se crede că provin din epopeea Iliou persis. Conform mitologiei grecești, Zeus a devenit stăpânul lumii și regele zeilor, după ce l-a detronat pe tatăl său, Cronos. Cronos la rândul său l-a detronat pe Uranus, pentru a fi zeu suprem. Zeus s-a căsătorit cu sora lui mai mică
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ajunge în Sidon unde Paris poposește sperând să nu fie capturat de niște potențiali urmăritori, și în cele din urmă își face intrarea Troia. Fuga Elenei din cetatea natală motivată de iubirea față de un personaj străin are multe precedente în mitologia greacă. Nimfa Io a fost răpită din Argos, Europa din Fenicia, Iason a luat-o pe Medeea din Colchis, iar prințesa troiană Hesione a fost luată de Heracles care a dat-o lui Telamon din Salamis. Conform lui Herodot, Paris
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
a ajuns apoi pe insula Ogygia, unde a trăit o perioadă cu nimfa Calipso. După șapte ani, zeii au decis să-l trimită pe Ulise acasă. Pe o plută mică, el a plutit până în Scheria, insula feacienilor, popor imaginar din mitologia greacă. Ei l-au ajutat să ajungă în Itaca. Ajuns în Itaca, Ulise s-a îmbrăcat în haine de cerșetor bătrân de către zeița Atena. Este recunsocut de câinele lui credincios, Argos, care bucurându-se atât de tare la vederea stăpânului
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
luat și pe Penelopa, acum văduvă, și Telemah. Circe i-a făcut pe toți nemuritori și s-a căsătorit cu Telemah, iar Penelopa l-a luat de soț pe Telegonos. Aici se încheie ciclul de legende despre războiul troian din mitologia greacă. Conform unei tradiții romane, Ulise nu a murit așa: când era bătrân a luat o corabie și trecând de Coloanele lui Heracles a descoperit estuarul fluviului Tago și a întemeiat orașul Lisabona. Enea a condus un grup de supraviețuitori
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
a fost cununat cu fiica acestuia, Lavinia. Acest incident a dus la un război cu celelalte triburi locale, război care a culminat cu întemeierea cetății Alba Longa, condusă de Eneas și fiul Laviniei, Silvius. 300 de ani mai târziu, conform mitologiei romane, descendenții acestora, Romulus și Remus au construit Roma. Detaliile privind călătoria lui Eneas, relația cu Didona și stabilirea în Italia sunt subiectul epopeii romane Eneida, de Vergilius. Tradiția întemeirii Cartaginei în 814 î.Hr. nu coincide cu data aproximativă a
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
fost considerată drept cea mai asemănătoare cu legendara cetate Troia. Surse Hitite îl menționează pe Akagamunaš, conducător al Ahhiyawa (țara Aheenilor) în secolul al XIV-lea î.Hr.. Este posibil ca aceste relatări să fie la baza prototipului lui Agamemnon în mitologie. "Mai vezi: Autenticitatea istorică a Iliadei" Istoricitatea războiului troian este încă subiect de dezbatere. Poveștile lui Homer sunt considerate de mulți a fi o contopire a mai multor confruntări ale grecilor cu Troia. În cadrul acestei sinteze, Homer adaugă multe personaje
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
ul este o creatură mitologică de obicei descrisă ca fiind un șarpe mare și puternic sau o altă reptilă cu abilități magice și spirituale. Creaturi mitologice având câteva sau multe din caracteristicile tipice asociate dragonilor sunt comune în toate mitologiile lumii. În zoologie, cuvântul dragon este cuprins, singur sau în combinații, în denumirea comună a unor specii de animale actuale: viermi (dragonul, "Dracunculus medinensis"), pești (dragonul de mare, peștele-dragon), reptile (dragonul de Komodo) etc. Variatele ființe care azi poartă numele
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
al vieții în China, animal protector în Indonezia, păzitor al săbiilor în Japonia, malefic și viclean în Europa, dragonul se întâlnește în numeroase mituri și legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezești sunt ființe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
Europa, dragonul se întâlnește în numeroase mituri și legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezești sunt ființe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii și ale universului. Sunt asociați cu înțelepciunea - sunt mai inteligenți ca oamenii - și cu longevitatea. De asemenea
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
legende. De obicei, dragonii din est, dragonii chinezești sunt ființe benefice ce aduc noroc. În mitologiile vestice, ca cea greacă sau cea celtică, dragonul este o încarnare a răului. De asemenea în mitologia persană dragonul este malefic (vezi Zahhak). În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii și ale universului. Sunt asociați cu înțelepciunea - sunt mai inteligenți ca oamenii - și cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice și supranaturale și sunt
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
suveranității și puterii. Dragonul poate însemna și inteligență; doborând un dragon, eroii din basme nu numai că aveau acces la comoara păzită de acesta, dar în plan simbolic însemna că a învins pe cea mai vicleană dintre creaturi. În unele mitologii, în special cea chinezească, dragonul reprezintă și norocul. Joseph Campbell, în "Puterea mitului", vedea în dragon un simbol al divinității și al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer și Pământ combinând șarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
În mitologia chineză Pan Ku este zeul primordial, creatorul lumii. La începuturi se spune că totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a născut Pan Ku, o ființă antropomorfă. Acesta a crescut treptat hrănindu-se din cele mai mici
Pan ku () [Corola-website/Science/303905_a_305234]
-
îngrășământul câmpurilor, iar părul corpului său a crescut precum florile și copacii. Oasele și dinții au pătruns în adâncul pământului și au devenit metale prețioase. Mitul lui Pan Ku se aseamănă într-o anumită măsură cu cel al gigantului Ymir (mitologia nordică) sau al zeiței Tiamat (mitologia mesopotamică). Ca și în cazul celorlalți doi, lumea a fost creată din trupul unei ființe gigantice.
Pan ku () [Corola-website/Science/303905_a_305234]
-
a crescut precum florile și copacii. Oasele și dinții au pătruns în adâncul pământului și au devenit metale prețioase. Mitul lui Pan Ku se aseamănă într-o anumită măsură cu cel al gigantului Ymir (mitologia nordică) sau al zeiței Tiamat (mitologia mesopotamică). Ca și în cazul celorlalți doi, lumea a fost creată din trupul unei ființe gigantice.
Pan ku () [Corola-website/Science/303905_a_305234]
-
Insulele argo-saronice spre est și Insulele ionice în vest. Insula Kythira, din apropiere de peninsula Epidaurus Limera din sudul Peloponezului este considerată ca făcând parte din Insulele ionice. Peninsula a fost locuită încă din preistorie. Numele său actual provine din mitologia greacă, în special legenda eroului Pelops despre care se spune că ar fi cucerit întreaga regiune. Numele "Peloponnesos" înseamnă "Insula lui Pelops". În evul mediu, peninsula a fost cunoscută sub numele de "Morea". După etimologia populară, acest lucru se datorează
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
aducea ploaia, proteja căsătoriile, Tyr sau Tiwaz, zeul războiului. Alte zeități amintite de Tacitus erau Frigg (Freija) soția lui Odin, protectoarea mamelor, Nerthus, zeița pământului, Ullr invocat în dueluri. Se închinau aștrilor, munților, pădurilor, arborii sacri fiind stejarul, frasinul, ulmul. Mitologia scandinavă mai cuprindea uriași, pitici subpământeni care extrăgeau metalele, elfi, ființe misterioase ce influențau vegetația, undine, zâne ale apelor etc. Interesantă este concepția cosmogonică a triburilor germane deosebită de a altor seminții. Odin și ceilalți zei au ucis pe uriașul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
, sau este în mitologia japoneză zeița soarelui, și poate cea mai importantă șintoistă. Referitor la cum s-a născut există două variante: A devenit stăpâna Paradisului (Takamagahara). În trecut se considera că Familia Imperială a Japoniei și împăratul erau descendenți pe linie dreaptă ai
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
(Ghilgamesh) reprezintă un erou mitic și semizeu (mai exact două treimi zeu și o treime om), comun principalelor mitologii din Mesopotamia, personajul central al unei capodopere de poezie mitografică, apărute în Sumer, reluate în Akkad, în Babilon, în Asiria ș.a., sub numele convențional modern de "Epopeea lui " (în versiunea akkadiană a magului Sinlikiunninni are titlul "Despre cel care a
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
antichitate de către graeani. Aristotel, cea mai veche sursă care menționează acest cuvânt, vorbește despre o catastrofă naturală în Epirul central, un ținut ai căror locuitori erau numiți de obicei "γραικοί" (Graecoi) și au fost mai târziu numiți eleni (Έλληνες). În mitologie, Graecus este un văr al lui Latinus, iar cuvântul pare înrudit cu "γηραιός" (geraius, bătrânii), titlul dat preoților din Dodona. Mai erau numiți și "Σελλοί" (Selloi)—demonstrând astfel legătura dintre cele două nume principale ale grecilor. Teoria principală asupra colonizării
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Cel pur". Dansul este cea mai frumoasă artă, pentru că el nu este traducerea sau abstractizarea vieții; el este viața însăși" (Havelock Ellis)". La indienii antici dansul însemna geometria ideală a formei, îngemănarea artelor, dar în același timp dinamism. SHIVA, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricărei activități era și Prințul suprem al dansului. El dansa fără încetare, dansul lui simbolizând forța creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de SHIVA s-au transmis până la învățatul BHARATA, autorul celebrului tratat (6.000 de
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
răspândită este cea în care este așezat într-un cerc, mărginit de văpăi, având patru brațe și două aripi de flăcări, în timp ce execută dansul tandava pe trupul unui demon, care simbolizează tripla cetate spțială demonică Triptura. Victor Kernbach, "Dicționar de mitologie generală", București, 1983
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
cazul acestui avatar armele sunt transferate "copilului divin", pregătit să își protejeze mama. Cu acest simbol, creația lumii nu doar este finlizată ci este capabililă să se regenereze și pregătită pentru creștere-evoluție. Katyayani, este următorul avatar al lui Durga. Potrivit mitologiei indiene, un mare sfânt Kata, prin aspre penitente și sfințenie și-a dorit o fiică care să fie o zeiță.Durga i-a îndeplinit rugăciunile și așa s-a născut pe pamant Katyayani. Înfățișata pe un leu , Katyayani are patru
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
și zi, ucide ignoranța și impuritatea. Un alt nume al acestui avatar este Shubhamkari- cea care face-acordă-dă-aduce binele. Cel de-al optulea avatar al lui Durga este Maha Găuri (Găuri cea Mare). Soție a zeului Shiva, Găuri a săvârști potrivit mitologiei indiene aspre austerități în Himalaya, revenind la soțul ei cu o piele întunecată. Zeul Shiva a spălat-o pe zeița cu apa din Gange, corpul său redobândind frumusețea și puritatea de nedescris a zeiței. Astfel Găuri a devenit Maha Găuri
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
despre care face aluzie Gatha. Celelalte părți din Avesta sunt sigur posterioare imnurilor Gatha . În particular imnurile numite Yasht, unde se vede reapariția panteonului pe care a vrut sa-l elimine Zoroastru. Sunt sursa de informație cea mai importantă despre mitologia iraniană. În ciuda contradicțiilor cu imnurile Gatha , textele Avestei noi sunt venerate la fel de către adepții zoroastrismului. Este bine sa amintim că limba imnurilor Gatha este foarte apropiată de Rig Veda și cititorii ei pot s-o înțeleagă. Ahura Mazda este începutul
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
liber creat de către Nike este „Gardino die Tarocci“ („Parcul Taroci“) aflat la circa 100 km. de la Roma în preajma Toscanei. Ansamblul acesteia este alcătuit din câteva accente tematice: „Regina-Sfinx“, „Turnul regelui“ și „Turnul Babel“, “Dragonul“ și „Pomul vieții“; teme inspirate din mitologie,folclor, lumea poveștilor dar și din filozofia vieții. La „Grădina botanică“ din Atlanta -unul din proiectele mai târzii ale artistei, ea întroduce reprezentarea „Craniului“- simbolul unei atitudini ironice față de „emblema morții“... Tot aici artista execută mai multe sculpturi inspirate din
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]