6,924 matches
-
lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o. Dușumeaua roșie a fost de atâtea ori spoită și frecată, încât a ajuns numai găuri. Pe scurt, aci domnește mizeria lipsită de orice poezie: o mizerie avară, apăsătoare, flenduroasă. O mizerie care dacă nu-i astupată de noroi, e totuși plină de pete; dacă nu-i ciuruită de găuri și nu-i curg încă peticele, curând-curând, o va mânca putregaiul 254. Aici, acel "pe scurt" recapitulativ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o. Dușumeaua roșie a fost de atâtea ori spoită și frecată, încât a ajuns numai găuri. Pe scurt, aci domnește mizeria lipsită de orice poezie: o mizerie avară, apăsătoare, flenduroasă. O mizerie care dacă nu-i astupată de noroi, e totuși plină de pete; dacă nu-i ciuruită de găuri și nu-i curg încă peticele, curând-curând, o va mânca putregaiul 254. Aici, acel "pe scurt" recapitulativ în descriere este pe deplin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
i-o facă regele. Când ajunse sus, rămase o clipă pe palier, șovăind să ridice ciocănelul grotesc care împodobea ușa atelierului unde lucra, fără îndoială, pictorul lui Henric al IV-lea, părăsit de Marie de Medicis pentru Rubens [...]. Copleșit de mizerie și uimit în acel moment de îndrăzneala sa, sărmanul neofit nici n-ar fi pătruns la pictorul căruia îi datorăm minunatul portret al lui Henric al IV-lea, fără ajutorul neașteptat trimis din întâmplare 269. Acest text prezintă diverse tipuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nominale puse în italice din următoarele două texte. ▪ 7.6. Analizați folosirea lui "acest" din textul următor: Ea acceptă: se simți salvată. Peste cincisprezece zile debuta la Bobino. Această nouă viață îi fu pe plac. Așa cum toate nenorocirile pe care mizeria și instigarea le târăsc prin cotețele unui oraș, tot așa ea simțea, fără să vrea, în ciuda unei lehamite oribile ce o apucase încă din primele momente, acest straniu regret, această teribilă boală care face ca orice femeie care a trecut
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru cartușe gol era foarte mare. Și acela care mânuia revolverul nu eram eu. Corpul a devenit un ceas pentru care nu mai existau baterii de schimb. Am decis să scriu această carte, în care să povestesc totul, mai puțin mizeriile fiziologice, pentru tine, aceea sau acela care te afli acum în situația în care m-am aflat și eu, cu speranța, mai mult: rugându-mă să-ți fie de ajutor. Îmi doresc să se poată crea între noi un culoar
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
groapă din prelungirea unei șosele care schimba direcția într-un brutal unghi drept; tot în Ialomița, la Țăndărei, dacă este admisă această variantă a paradigmei, de mai multe ori a venit groapa la mine, sub forma revărsărilor prin w.c. ale mizeriilor din subsolul blocului în apartamentul de la parter proaspăt închiriat de la stat. Totul culminând cu căderea în prăpastie, în deplină maturitate. Pe bună dreptate numită groapa gropilor. De până atunci, î.c. Pentru că seria gropii tutelare avea să continue și d.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mare creator în sensul precis al termenului de vreme ce este în stare să-i fie milă de personagiile sale ca de oameni reali și să le respecte; b) Că avem sentimentul cosmic al unității noosferei și al comunității prinosului (superrogatoriu) de mizerii dintre oameni; c) Că a fost un om de treabă și un creștin pentru că a renunțat (fie și în închipuire) la a-și disprețui aproapele și n-a înțeles să-și bată joc de o făptură omenească adică de ceea ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
convertit. E fericirea celui care l-a primit pe Hristos în închisorile comuniste, a celui care se naște "din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid 10". Iată paradoxul! Cum un om care are atâtea de suferit, care îndura mizeria fizică și morală a temnițelor comuniste poate găsi fericirea în urma unor asemenea experiențe? E paradoxal? Cu siguranță! Însă nu și de necrezut pentru cei ce l-au citit pe Steinhardt, pentru cei ce au citit Jurnalul; Steinhardt ne lămurește și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
urmele unui singur om iată "binefacerile" unui sistem politic care avea drept lozincă "grija pentru om"!"3. Dacă pornim de la acest caz particular și generalizăm, s-ar putea să percepem, să avem o explicație, măcar dintr-o anumită perspectivă a mizeriei fizice și morale în care se zbătea societatea românească comunistă. Însă nicio delațiune, nicio trădare, niciun organ represiv, indiferent cât de diabolic ar fi, nu pot învinge inteligența, bunul-simț, buna-cuviința, credința. În tentativa sa de a-l denigra, de a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
însuși în Autobiografie, "Domnul lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase". Iată că această experiență a închisorii a constituit pentru cei doi prilej de revelații spirituale și intelectuale, forța interioară a acestora făcând ca ei să treacă dincolo de mizeria fizică a temnițelor comuniste și de suferințele inumane îndurate acolo. E vorba aici, cu siguranță, de ceea ce N. Steinhardt își asumă în Jurnalul fericirii, soluția nelumească, soluția mistică a credinței. Dacă cele Trei Soluții de a rezista unui univers concentraționar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
își asumă conștient suferința, în momentul în care refuză să-și trădeze prietenii, cu toate că știa că va fi arestat. Cu adevărat se va împărtăși însă din suferință abia în temnițele comuniste, acolo unde se va încreștina și unde, într-o mizerie de nedescris va descoperi fericirea deplină. Suferința creștină asumată este, iată, prilej de transfigurare a durerii în fericire. Poate tocmai de aceea Steinhardt consideră că creștinismul este cel mai aproape de legea fundamentală a universului, pe care el o consideră a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
eu sunt vinovată. E adevărat că mă simt un pic mai ușoară de povara lor. În schimb, remușcările mă apasă în continuare. Nici dacă s-ar schimba întregul Univers invers, nici dacă luna ar topi soarele, nu aș scăpa de mizeria păcatelor mele. Dacă ar fi să cred în ursitoare, aș spune că, la al meu botez, mi-au adus în dar durerea și am trăit cu ea tot timpul. Unde am fost eu a fost și ea. A făcut parte
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
proprietarilor 165 ce stabilea domnia exclusivă a acestora și-i expulza din corpul politic pe ne-proprietari, chiar înainte ca sufragiul cenzitar să legalizeze faptul și înainte ca aproprierea privată a terenurilor comunale să le sporească acestora numărul cît și mizeria. Societatea civilă britanică atinsese stadiul de ma-turitate încă din 1750. Însă ea excludea poporul și avea toate motivele să rămînă insensibilă față de ideea unei comunități naționale lărgite la nivelul întregii populații. Devenită mai puternică decît puterea monarhică, societatea conducătoare nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de asemenea în defavoarea lui Charles IV, care nu poate obține o pace separatistă. În 1917, reformele proiectate n-ar fi putut lua contur decît într-un context interior mai propriu, nu într-acela al unui război pierdut și condiții de mizerie psihică crescîndă. În această situație au fost inițiate unele contacte cu Franța în perioada aprilie-august, apoi, în octombrie, cu Marea Britanie. Rezultatul acestora a fost însă nul, fiindcă emisarii austrieci au refuzat să admită revendicările teritoriale ale italienilor pe care francezii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
atât a criteriilor de publicare, cât și a condițiilor în care aceștia își realizau opera: "Din rândurile scriitorilor se ridică adesea plângeri că nu au cămin unde să găsească liniște spre a scrie. Mulți dintre ei stau în locuințe de mizerie, în promiscuitate, fără confort, cu copii pe cap, cu zgomot infernal în împrejurimi. E just ca un creator să aibă o cameră specială, liniștită și confortabilă spre a putea să se consacre muncii sale de creator"5. Totodată, M. Ralea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Călinescu atât de naiv încât să fi crezut în ideea unei monarhii comuniste sau a unui comunism monarhic? În fine... Acuză fățiș epurarea din universități a cadrelor cu păcate politice. Dă în vileag o realitatea cumplită, neconvenabilă oficialităților: foametea cumplită, mizeria, invazia de purici, lipsa săpunului, prețurile enorme, umilirea intelectualilor. De data aceasta, publicistica sa nu mai e simplă propagandă. Scriitorul se implică, atrage atenția, merge pe teren, propune soluții. Ba chiar se revizuiește și ajunge la concluzia că viitorul promis
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ediția a II-a, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1998. Idem, Iarna bolnavă de cancer (scrisori către Deliu Petroiu, Mina și Ion Maxim și Delia Cotruș, organizate într-un "roman epistolar" de Cornel Ungureanu), Editura Curtea Veche, București, 1998. Idem, Atlet al mizeriei, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1994. Idem, Obligația morală, ediție îngrijită și cu postfață de Dumitru Velea, Editura Fundației Culturale "Ion D. Sîrbu", Petroșani, 1994. Idem, Cu sufletul la creier
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
movilele vechilor ruine - spune sclavul - și plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face binele?"51. Un alt text celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a trăit sub domnia lui Cronos (Theog., III), adică înainte de Zeus. Această umanitate a vârstei de aur, exclusiv masculină, trăia în preajma zeilor, "frații lor cei puternici". Bărbații "trăiau asemeni zeilor, cu inima eliberată de griji, la adăpost de necazuri și mizerii" (Theog., 112 sq., după traducerea lui Mazon). Ei nu munceau, căci pământul le oferea tot ceea ce aveau nevoie. Viața lor se desfășura în dansuri, sărbători și bucurii de tot felul. Ei nu cunoșteau nici bolile, nici bătrânețea, și când mureau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izbit de o lumină miraculoasă și descoperă locuri și pajiști pure, aude voci și zărește dansuri. Mystul, cu o cunună pe creștet, se alătură "oamenilor sfinți și puri"; îi contemplă pe neinițiații, îngrămădiți în noroi și în ceață, rămași în mizeria lor din pricina spaimei de moarte și din neîncrederea în lumea de dincolo (Stobaios, IV, p. 107, Meineke). Foucart considera că ritualurile (dromenci) comportau și o călătorie prin întuneric, diverse apariții terifiante și pătrunderea pe neașteptate a mystului într-o pajiște
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda în mizeria cotidiană și care trăiește neliniștea din preajma unor posibile schimbări. Celălalt îi aparține lui T. Neneev și, așa cum anunță și titlul, Origine, afirmă cu mândrie proveniența basarabeană, puntea pe care o fixează între două lumi, "Eu torn în cântec sufletul meu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prieten nu va rosti numele noastre: cum să reziste în fața torturii sistematice trupul său extenuat de lipsuri, tot mai dematerializat, aproape o ectoplasmă? Și totuși miracolul s-a produs: Constant și-a asumat întreaga răspundere..." Într-o lume cenușie, a mizeriei, Dimitrie Stelaru (Dumitru Petrescu) găsește evadarea în poezie. Scrie destul de mult, într-o încercare parcă de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adevărat doar în spațiul literaturii înseși, atunci când ideile sale au deschis poarta spre o lume în care relația cu existența fizică a creatorului s-a estompat. Nu e o dorință de anihilare a biografismului, dovadă și faptul că referințele la mizeria existenței nu lipsesc din poezia aceasta, ci afirmarea posibilității și a voinței de a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de tirania vieții acestuia și acesta nu e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cineva ceva, un cuvânt tremurat,/ ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este subliniată prin două modalități, pe de o parte, prin imaginarul specific -tematica nevrozei, a nebuniei ("La podul din Pădurile Nevroză/ delirul crește straniu din portret", Carnet lapidar, "Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte./ Halucinăm", Coșmar), a mizeriei, a bolii, a războiului și a morții ("Iar târziu, spitalele, târziu/ ne-au strigat profund din bătătură;/ hemoragii de jar puneau în gură/ mari garoafe roșii pe sicriu...", Pacienți), iar pe de altă parte, prin modul de structurare a textelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]