8,110 matches
-
familiar, comic, tragic, și uneori epic?" Mai târziu, în 1864, Hugo va scrie al său William Shakespeare, prima analiză foarte aprofundată a operei marelui dramaturg elisabetan, ca prefață la traducerea pieselor pe care le publică fiul său François-Victor. 5.2. Modernitatea și libertatea artei Romanticii sunt, fără discuție, oameni moderni. Lăsând de o parte, ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, orice paseism, ei doresc crearea unei arte care să vorbească despre prezentul oamenilor timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va fi deloc", proclamă el. Zola, a cărui clarviziune este uneori imensă, s-a înșelat magistral în acest caz. Teatrul, cu generația care a urmat, s-a îndepărtat de naturalism, pentru a regăsi un alt suflu. Capitolul IV Trecerea spre modernitate Teatrul european s-a transformat mai mult în secolul al XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și arată obișnuitul entuziasm față de Diderot, chiar dacă, în Corespondența sa, subliniază punctul de vedere interesant al celor trei căi ce se oferă între tragedie și comedie: comedia terențiană, comedia patetică și tragedia domestică. Lessing va fi primul care va sublinia modernitatea acestui text-manifest. 22 Mercier simțea, se pare, remușcări pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care a creat unele roluri de-ale lui Mercier: Nimic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry, piesă care instituie modernitatea, așa cum vom arăta în capitolul următor. 86 Fr., paravan pentru prostie. (n. tr.) 87 Autorul face referință la inversiunea ca tip de construcție sintactică dar și poetică, specifică limbii franceze (n.tr.). 88 Hugo, după patru drame în versuri, Cromwell
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Théatre complet, t.1, Actes Sud, 1986. 46 L'Age d'or, Première ébauche, Stock, Théâtre ouvert, 1975. ----------------------------------------------------------------------- MARILE TEORII ALE TEATRULUI La construction politique de la nation 2 1 306 307 Cuvânt înainte Antichitatea Clasicismul Revoluția dramei Trecerea spre modernitate Glosar Cronologie Index Index
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice ale metabolei, prin care absurdul și comicul se pun deopotrivă în valoare. Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind modernitatea ei intrinsecă. Prin acțiune, conflict, tipologie, stil, limbaj, Caragiale a sfărâmat tiparele existente, ieșind de sub incidența tradiției. Reprezentările artistice ale modurilor comice identificate în proza, dramaturgia și publicistica generațiilor postcaragialiene alcătuiesc substanța treptei finale. Traseele analitice pornesc de la creația lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
angrenat în acțiuni lipsite de finalitate, personaje "aplatizate", al căror nume este înlocuit prin substantive: Domnul, Feciorul, Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a sublinia de la început modernitatea parodiei caragialiene. Motivația actului parodic, înțeles ca proces conștient, ca tehnică prin care se declanșează efectul comic, rezidă la Caragiale nu doar în instinctul ludic deformator, ci și în demersul critic și corector, de reconsiderare și reierarhizare a valorilor. Satiricul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se pot conjuga cu observații viabile din lucrări conexe, care pot confirma ipoteza precursoratului caragialian pe tărâmul acestei literaturi. De exemplu, poetica teatrului absurdului, realizată de Romul Munteanu în Farsa tragică, investighează aspecte care se regăsesc punctual printre elementele de modernitate reperate de I. Constantinescu în teatrul lui Caragiale: transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea rolului acțiunii în teatru (prefigurându-se teatrul "așteptării"), înlocuirea prezentului "dramatic" cu trecutul, "disoluția" personajului, care nu mai este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Convingerea că tipologia comediilor lui Caragiale, ca și a celei create de Molière, face concurență stării civile, grupându-se în tipuri delimitate caracterologic și funcțional, a început să fie zdruncinată de studiile celor care au cercetat opera caragialiană din perspectiva modernității ei. În opinia lui I. Constantinescu, "noneroul" farsei tragice, "omul fără calități" a cărui fizionomie morală se configurează în filosofia lui Heidegger, este prefigurat în personajul caragialian. Așa cum observam la începutul capitolului, Caragiale a văzut absurdul lumii sale și, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale la o distanță aproximativ egală între cele clasice și cele din teatrul absurdului. Eugen Ionescu însuși remarca modernitatea imaginarului caragialian: " Distanța dintre un limbaj pe cât de obscur pe atât de elevat și șiretenia meschină a personajelor, dintre politețea lor ceremonioasă și necinstea lor funciară, adulterele grotești ce se amestecă cu toate acestea, fac ca în cele din urmă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezumă, de altfel, deznodământul sinistru al răzbunării prin "năpastă pentru năpastă". Alte câteva elemente care țin de construcția piesei și de cea a personajelor, duc cu gândul la transgresarea intenționată a limitelor presupuse de drama tradițională și amplasarea posibilă în modernitate. O astfel de încadrare ar converti amintitele minusuri ale piesei în plusuri. Mai concret, privită dintr-o perspectivă diacronică inversată, întorcând așadar ocheanul intertextual dinspre farsa tragică modernă înspre drama lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
corespunzător numeroase texte caragialiene și am descoperit în carnavalescul asociat motivului "lumii răsturnate", încadrabil regimului nocturn al imaginarului, o posibilă explicație a devenirii comice a absurdului. Opera lui Caragiale, complexă și caleidoscopică, se dovedește așadar generoasă și în resurse de modernitate pe direcția impusă de absurd în lumea postbelică. 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană Identificabil, așa cum am văzut, în proza și în dramaturgia caragialiană, la nivelul personajului, al situațiilor și mai cu seamă al limbajului, absurdul ca termen caracterizează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și metatextual al tărgoviștenilor, la rândul lui anunțat și pregătit în laboratorul scriptural caragialian, sau se plasează direct "la ușa domnului Caragiale", al cărui model de limbaj și de viziune îl asimilează constructiv. Dacă prin Eugen Ionescu se poate demonstra modernitatea dramaturgiei caragialiene, care a profetizat multe din atributele teatrului absurdului, prin scrierile tărgoviștenilor și apoi, prin proza, dar și poezia optzeciștilor, se revelează surprinzătoarea actualitate și viabilitate a formulei sale epice, purtătoare de germeni ai postmodernismului "metaficțional" și "antropocentric"5
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit îndreptat înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2012 Cuprins Prefață. MITOLOGII CAMUFLATE ȘI MANIPULĂRI POLITICE. CAZUL BENZILOR DESENATE / 7 INTRODUCERE / 11 Capitolul I: MITUL / 17 Definiții ale mitului / 17 Originile și dinamica mitologiei / 24 Abordări ale mitului / 41 Contestări ale mitului / 76 Clarificări conceptuale / 78 Mitul în modernitate / 84 Mit, istorie, ideologie / 87 Mit, imaginar, imagine /124 Imagine și simbol / 128 Erou / 137 Considerații finale / 143 Capitolul II: BANDA DESENATĂ / 147 Bandă desenată și cultură de masă / 148 Definiții și aspecte tehnice ale benzii desenate / 162 Scurt istoric
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doar lucrări care îl conțin și care au devenit la rândul lor canonice. Există contradicții flagrante între versiunile miturilor chiar în Antichitate, de multe ori la același autor (un exemplu relevant fiind Euripide Homer încă nu era canonizat, precum în modernitate). Fenomenul este paradoxal doar la o privire superficială, căci perpetuatorii și popularizatorii mitului, poeții, aezii, dramaturgii, repovesteau ceea ce deja narase un altul, dar niciodată în același mod ("poet" vine din latină, unde derivă din grecescul "poietes" și care înseamnă "făcător
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
savanți care nu se mulțumesc cu plasarea mitului în societăți arhaice, "fără istorie", precum în antropologia clasică, și nici exclusiv în trecutul marilor civilizații (ori cel puțin non-europene), ci întrebuințează instrumentele teoretice și metodologice pentru a investiga aspectele mitice ale modernității. Să pornim de la definiția sa larg acceptată, cu o vastă carieră în lumea academică și nu numai, în care sacrul constituie nucleul conștiinței mitice. Savantul român mărturisește însă că o preferă pentru că este "cea mai puțin imperfectă", admițând că este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să fie complet eradicate: "pentru ca ceva cu adevărat nou să poată începe, este necesar ca rămășițele și ruinele ciclului vechi să fie complet nimicite", fiindcă orice escatologie presupune și o cosmogonie ulterioară.115 Prestigiul originilor s-a păstrat și în modernitate, conchide Eliade, fapt vizibil în primul rând în Reforma luterană, care încerca recuperarea creștinismului incipient, pur, dar și în Revoluția franceză, care recupera discursiv Roma și Sparta (mai exact anumite viziuni ale acestor entități culturale, în primul rând, pe alocuri
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unei Revoluții salvatoare ce ar permite umanității să intre în ultima fază a istoriei sale și i-ar asigura pentru totdeauna domnia dreptății; apelul la stăpânul salvator, restaurator al ordinii sau realizator al unei noi măreții colective."260 Mitul în modernitate Folosindu-ne de aceste temeiuri teoretice putem atunci vorbi de mituri contemporane, fie că sunt transmise din perioade istorice anterioare, fie că sunt create și recreate conform unor necesități sau habitudini intelectuale actuale. În încercarea de a identifica mecanismele de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
264 Pozitivismul însuși s-a instaurat în mod similar mitului (și încă un mit progresist care pozează în distrugător de mituri) și "departe de a fragiliza mitul, laicizarea elementului teologic nu a făcut decât să îl fortifice, absorbindu-l în modernitatea pozitivistă, făcându-i o transfuzie cu sânge modernist proaspăt": a urmat decadența, mitologia dezabuzării revoltate împotriva raționalizării, a industrializării, a pozitivismului insolent 265 (echivalent al postmodernismului secolului XX, după opinia lui Durand), dar și revirimentul mitologiilor clasice, prin Wagner, Zola
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
trebuia să restaureze posibilitatea mitului și a unei salvări ce-ar putea fi găsită în el. Ceea ce este resimțit ca pierdere a unei vieți ocrotite de siguranța înflăcărată a miturilor dă naștere tristeții și resentimentului, datorită incapacității de a înfrunta modernitatea, sau, dimpotrivă, datorită voinței de a face din ea o nouă putere mitică. Se dorește atunci "întoarcerea" la o identitate dată în substanța și în figura sa. Popor, șef, patrie, rasă, pământ și sânge, natură, comunitate."307 Pentru ei, nazismul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
erau opera celor din afara grupului autohton, de regulă cu o clară și vehementă obârșie mitică ilustră (biblică, greco-romană), cuceririle nefiind blamate ca acte criminale ci considerate eforturi de civilizare, ulterior se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se în trecut și în straturile profunde de cultură, păstrătoare ale unui fond peren".331 Această ideologie burgheză a națiunii a fost concurată de către cea socialistă, care depășea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]