6,179 matches
-
dar în ordine inversă față de cea geometrică : îngerii cei mai apropiați de centrul lumii invizibile (care e Dumnezeu) coordonează sfera cea mai depărtată de centrul lumii vizibile Astfel că, spune H.-R. Patapievici, dimensiunile lumii văzutelor sînt răsturnatele dimensiunilor lumii nevăzutelor (op. cit., pp. 86-87). Cf., de asemenea, H.-R. Patapievici, Sensuri metafizice ale crucii, ed. cit., pp. 99-10. Din condiția noastră, din punctul nostru de vedere, noi vedem lucrurile reflectate, inversate, asemenea oamenilor ieșiți de curînd din peștera lui Platon. Ochii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau nu profitul spiritual aparte, de tip apofatic, pe care îl putem scoate din spectacolul laicității. Prin ceea ce îi lipsește, modernitatea oferă ceea ce o poate salva. Neavînd finalitate proprie, modernitatea poate fi foarte bine folosită atît pentru a întregi partea nevăzută a lumii, cît și (ca pînă acum) pentru a o nega. Nikolai Berdiaev vorbea despre două moduri de a fi ale lumii, de a fi în lume. Dar el indica în fond două perspective, opuse, asupra realului : cea obiectivantă și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
al celui care-și anticipează sfârșitul și îi deslușește, în viață fiind, mesajul, urmările. Ele trăiesc sub un vers stăpânit și rece, cu o putere ce tulbură numai adâncimile poemului, lăsându-i liniștită suprafața: „Și, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn, Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară, Spre un cimitir mai sobru și mai demn.” Poezia lui Labiș surprinde prin diversitatea tematică și prin bogăția verbală, stilistică. În imagistică, el recurge ades la elemente din natură, dar
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
prin casuțe-ncep a-l aștepta Baieți cuminți și fete mici ca tine. Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt Întinde mâna-i bună spre pământ Și-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic... Atunci pe nevăzute cararui, Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui, Și când adoarme zvonul de colindă, El bate-ncet la ula de la tindă. A fosit, moșneagul bun, și-acum un an, Dar tu erai prea mică și nu știi: Ți-a pus sub pernuă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de pâine și o lumânare aprinsă. Vinul și pâinea, ca să mănânce și să beie în cele trei seri, însă tot în acel loc unde mortul și-a dat sfârșitul. Bărbatul sau femeia reprezintă persoana mortului, ce se crede că umblă nevăzut trei zile, întorcându-se acasă obosit și găsește de mâncat și de băut. Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului, apoi se pune aprinsă la mormânt. Copilul care se naște cu căiță pe cap se crede că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de natură e identic cu acela de făptură sau de creatură. Și atunci, prin natură, în sens obișnuit, se înțelege totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul și îngerul, cu alte cuvinte: universul celor văzute și al celor nevăzute. Să observăm că în această ierarhie a naturii create, ierarhie care nu e numai de grad, dar și de esență, fiindcă e vorba și de materie și de spirit, cultura nu intră. Ea e, prin urmare, altceva decât natura! Natura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al omului. Omul însuși e natură, dar natură materială și spirituală totdeodată și, prin această dualitate, înzestrat cu privilegiul unic de a fi microcosmos în marele cosmos al lui Dumnezeu, adică de a rezuma în ființa lui lumea văzută și nevăzută. În el fuzionează pe de o parte mineralul, planta și animalul, iar pe de alta natura spirituală a îngerului. Omul e înger în trup sau, mai exact, a fost creat pentru a fi înger în trup, adică spirit exprimat în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simțurile interioare”. Ele corespund simțurilor fizice prin care luăm contact cu lumea externă. Dar pe când acestea revarsă spiritul în afară de sine și îl împrăștie în senzații, simțurile lăuntrice funcționează întors, concentrându-l spre adâncul esențial și veșnic al lumii, spre lumina nevăzută a divinității. Ca și auzul lui Beethoven, sau ca vederea lui Milton, simțurile fizice trebuie să moară pentru lume, căci numai cu această condiție simțurile spirituale se pot încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un asemenea proces de trecere. Cu alte cuvinte, în fața naturii considerată ca opera lui Dumnezeu, artistul cu fire religioasă participă în mod sensibil la frumusețea văzută și prin mijlocirea ei, se ridică să participe tot afectiv, dar imaginativ, la frumusețea nevăzută, transcendentă. În această îndoită perspectivă, lucrurile iau parcă aspectul următor: privesc pe țărmul lacului o salcie pletoasă; dar ca îmi apare deodată dedublată. Întâi în aspectul ce real și apoi în imaginea ei oglindită, ce parcă se prelungește în adâncul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e comunicabilă; ea ne atrage la sine, fie că e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se rostește Maxim Mărturisitorul: „Precum ochiul sensibil îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea ne atrage la sine, fie că e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se rostește Maxim Mărturisitorul: „Precum ochiul sensibil îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie. DESPRE ARTĂ Arta nu s-a născut în rai. Arta, expresia cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețe, care e altceva decât frumusețea naturii. Cum spiritul imaterial străbate prin masivitatea lucrurilor, entitatea artei pune stăpânire definitivă pe bucata de materie, o pătrunde cu nu știu ce lumină și o ridică la demnitatea de simbol văzut al unei misterioase prezențe nevăzute. Opera de artă e o bucată de materie șlefuită, în care explodează permanent strălucirea unei frumuseți ideale. E din lumea noastră și totuși din altă lume. E din cutare loc și totuși pentru oriunde. E din cutare timp și totuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e izolarea și particularizarea obiectului pentru ca, învestindu-l cu o maximă intensitate emoțională într-o formă desăvârșită, să-l ridice la funcția de simbol al totalității lucrurilor. Funcția simbolului e prin excelență paradoxală. El e sinteza concretă a văzutului cu nevăzutul, a materialului cu imaterialul, a vremelnicului cu veșnicul. Prin natura ei simbolică, arta se situează la intersecția dintre timp și veșnicie: ea face parte din lume prin materialitatea sensibilă, dar participă într-un fel la viața de dincolo de lume prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e lupta cu sine însuși, adică cu propriile idei pătimașe în legătură cu lumea. Izolarea monahală nu e deci inadaptabilitatea iscată din conformația organică a geniului, ci izolarea de propriile tale gânduri în legătură cu lumea. E ceea ce se numește cu termenul consacrat: „războiul nevăzut” împotriva gândurilor. Astfel, lepădarea de lume în sens ascetic se reduce în esență la lepădarea de sine însuși. Această deșertare a spiritului de lumea subiectivă e termenul ultim al ascezei, dar numai cu această lucrare a voinței sale omul n-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nebun și fără odihnă sau portretizând-o cu o furie sacră în acele minuni de frumusețe, care sunt capodoperele artei. Dacă nicăieri n-ar exista un substrat al ideii de fericire, ar trebui să ne credem jucăriile unui demon care, nevăzut, ar sforari din întuneric, prin fața naivității noastre, amara uluială a iluziei deșarte. Se pare însă că nici o idee pozitivă, din câte zac în posibilitatea spiritului, nu se naște fără obiectul corespunzător. Cu mii de ani mai înainte de a fi o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în libertatea harului divin și a redevenit fiu al contemplației cerești. El e acum o ființă mântuită de fatalitatea sensibilă și asimilată ordinii inteligibile ca îngerii. El zămislește numai cu mintea, adică a redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin casuțe-ncep a-l aștepta Baieți cuminți și fete mici ca tine. Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt Întinde mâna-i bună spre pământ Și-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic... Atunci pe nevăzute cararui, Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui, Și când adoarme zvonul de colindă, El bate-ncet la ula de la tindă. A fosit, moșneagul bun, și-acum un an, Dar tu erai prea mică și nu știi: Ți-a pus sub pernuă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de pâine și o lumânare aprinsă. Vinul și pâinea, ca să mănânce și să beie în cele trei seri, însă tot în acel loc unde mortul și-a dat sfârșitul. Bărbatul sau femeia reprezintă persoana mortului, ce se crede că umblă nevăzut trei zile, întorcându-se acasă obosit și găsește de mâncat și de băut. Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului, apoi se pune aprinsă la mormânt. Copilul care se naște cu căiță pe cap se crede că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
din urmă să fie recunoscută de ierarhia eclezială ( a se vedea situația Sfântului Simeon Noul Teolog care, la două secole după moartea sa, era discutabil pentru ierarhia bisericească, autoritatea sa harismatică fiindu-i cu greu recunoscută, ea provenind din acțiunea nevăzută a Sfântului Duh care lucrează continuu). Nae Ionescu a reprezentat în cadrul acestei campanii pascale paradigma creștinului practicant care nu urmărea contestarea autorității ierarhice instituite de însuși Hristos, ci tocmai îndreptarea disfuncționalităților care tindeau să apară în viața Bisericii, prin promovarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cea din afară". Pentru filosoful român, luteranismul întrupează pe bună dreptate "prețul spiritual al păcatului pe care l-a săvârșit catolicismul, când, spărgând comunitatea de iubire a Bisericii lui Hristos, a opus autoritatea văzută libertății duhovnicești, încercând să substituie unității nevăzute a inimilor unitatea văzută a credinței instituționalizate, pe care a instaurat-o cu sabia în sânul societății politice a vremii"21. Cu alte cuvinte, catolicismul a sacrificat libertatea duhovnicească, spirituală în favoarea unui formalism, a unei credințe instituționalizate, punând prioritar accentul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
București, Editura Elion, 2004. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică și simbolică, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2004. Sterian, Paul, Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, București, 1931. Sterian, Paul, Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, Editura Cultura Națională, 1932. Sterian, Paul, Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, Editura Casa Școalelor, 1944. Tudor, Sandu, Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Sfântul Dimitrie cel Nou Boarul din Basarabov, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942. Tudor, Sandu, Caiete 1
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitînd întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cîntec de rușine)" (Ion Barbu). Tot ciclul balcanic (care cumulează versurile din poemele enumerate), sondagii... în structura nevăzută a existenței, e calea prin care poetul se desolidarizează de literatura de pitoresc și de pastișul folcloric, care făceau legea în literatura noastră la acel moment. Perioada expresionistă enumerată de Aderca, poetul o vede mai degrabă o incursiune în sfînta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se înalțe către Paradis, curat și gata de urcat la stele. După trecerea vămilor văzduhului cuvioasa Teodora îl conduce pe smeritul Grigore, bunul ucenic al Sfîntului Vasile cel Nou, prin împărăția Raiului. Precum Beatrice a lui Dante, Teodora îi arată nevăzutele de o cerească frumusețe, iar nu pămîntească, iar cînd ajung în dreptul acelui prea înfricoșat scaun, care ni se arată în nemărginită înălțime, care era acoperit și împodobit cu adevărul și cu bunătatea și cu dreptatea, am văzut atîta de mare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
arena ce-a rămas". Dulcile lumini (ochii Beatricei) sînt călăuza prin Cerurile Paradisului. Din Paradisul Terestru - ultima platformă a Purgatoriului, urcă în Paradisul Ceresc unde-i permanent amiază. Urcă din lumea sublunară a celor văzute în lumea celestă a celor nevăzute. Primul Cer este al Lunii și adăpostește sufletele celor care nu și-au ținut promisiunile. În Cerul al doilea, al planetei Mercur aflăm sufletele active și ambițioase. Cerul al treilea, al planetei Venus adună sufletele îndrăgostite, pline de afecțiune, iubitoare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unei teme cristalografice. Este imposibil să cuprinzi cu ochii sau să-ți închipui în mod real acest corp fabulos cu treisprezece mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le cuprindă. În călătoria
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]