5,462 matches
-
plouă și ninge Și ninge și plouă. * În parc ninsoarea cade rar... Ninge grozav pe câmp la abator... * Eu nu mă mai duc azi acasă - Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ninsoarea cade rar... Ninge grozav pe câmp la abator... * Eu nu mă mai duc azi acasă - Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai duc azi acasă - Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
proaspătă, cam riscată, în Cântec de legănat genunchii: Să nu țipați, genunchii mei, Drum cu ferigi, de nopți, de ploaie, Genunchi de fier cum vă îndoaie? Vă mân spre el ca pe doi miei. Versurile Reymondei Han caligrafiază delicat: Când ninge pe cheiul pustiu Aș vrea să știu să pictez, Să fiu un artist chinez Și cu cerneală de aur să scriu Un poem despre zăpadă. De la Igena Floru a rămas o singură piesă remarcabilă, Fără reazăm, dramă a unei femei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cu plăcere ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă bucuria scrisului se exprimă cu discreție, trebuie să citești cu atenție propozițiile pline de vaiete și suspine pentru a deduce, totuși, gîndul ascuns al așteptării, pregătirea discretă pentru o sărbătoare fără fast. Poeziile, proza, scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și starea ce permite nașterea poeziei. Să cităm cîteva fragmente din Serile de la Mircești: „Perdelele-s lăsate și lampele aprinse, În sobă arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți cînd vine În țară asprul ger!... Așa-n singurătate, pe cînd afară ninge, GÎndirea mea se primblă pe mîndri curcubei, PÎn’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei.” Reproduc, Înainte de a comenta versurile de mai sus, și Începutul altui pastel, La gura sobei, imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
veseli. 95 ¾ IARNĂ Iarnă după Moș Grigore Sfătosul Peste casă și pe stradă, Legănați ușor, Au pornit de ieri să cadă Fulgi de proaspătă zăpadă. Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Câte-un fulg de geam s-anină Și copacii în grădina Sub povară se înclină. Ninge-ntruna.... Zgribulite Vrăbiile-și spun De nevoi, sărind, grăbite, Lângă gard și pe șoptite Povestesc ca-n nopți dorite, Pe cărările-ntocmite, Vine Moș Crăciun. Ninge! de Otilia Cazimir Ssst! Măicuța gerului Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: Unde-s stelele de sus? Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: Unde-s stelele de sus? Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Și coboară-ncetișor... Oare a nins? E un fulg și-i cel dintâi Și aduce-n vânt ninsoare, Drumuri albe peste vai, Râs curat în ochii tăi, Sănioare, zurgalăi... Iarnă de Nichita Stănescu Vine o pasare și coase în fuioare de matase ale norilor țări lungi
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Râs curat în ochii tăi, Sănioare, zurgalăi... Iarnă de Nichita Stănescu Vine o pasare și coase în fuioare de matase ale norilor țări lungi și lunecoase... Vine-o față și descoase tot ce pasărea lucrase și cu genele-i lucioase ninge flori de nea frumoase și apoi le prechimbă în raze argintând cărări și case... Iarnă Vine iarnă! Las să vie! O aștept cu bucurie. Chiar dacă va viscoli, Îmbrăcat bine voi fi: Cu căciulă și palton, Cu mănuși și cu șoșoni
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ureche Lui, bunicu, o lulea C-a pierdut-o sărăcuțu... Poate-aduci vreun os lui Cuțu Poate ai vreo acadea? Lui Dănuț cel mititel, Care plânge-n copăița Să-i aduci un covrigel Noapte bună! Niculiță. Brăduleț, brăduț Brăduleț, brăduț, drăguț Ninge peste tine. Haide, hai în casa mea, Unde-i cald și bine. Pom de Crăciun te fac O, ce bucurie Cu beteala am să te-mbrac Și steluțe-o mie. Și fetițe și băieți Bătând din mânuțe, Ți-om cântă
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cald și bine. Pom de Crăciun te fac O, ce bucurie Cu beteala am să te-mbrac Și steluțe-o mie. Și fetițe și băieți Bătând din mânuțe, Ți-om cântă și ne-om juca Cântece drăguțe. 100 Colindătorii Afară ninge liniștit Și-s sobă arde focul Iar noi, pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul. E noapte, patul e facut, Dar cine să se culce, Când mama spune de Iisus Cu glas duios și dulce? De Iisus cum s-a
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
un pom plim cu mărgele, Munților cărunților La culoare-s roșii toate Stă voinicul cel țepos Cu codițe-mperechiate. Veșnic vesel și frumos. Când nu e zăpadă Cușma asta de argint Doarme în ograda Nu mă apară de vânt Dar cand ninge afară Dar pe deget dac-o țin, Cu copiii zboară. Niciodată nu mă-nspin. ¾ FABULE Petrecuse cu chitară, Toată vara, Însă, iată că ntr-o zi, Greierele se trezi Fără musca, fără râma Fără umbră de fărâma. Ce se facă? Hai să
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985), dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere oameni obișnuiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
în versuri - Sărind într-un picior (1987). SCRIERI: Înstrăinări, București 1969; Comoara regilor daci, București, 1969; Înfășurat în flacără, București, 1978; Strigătul, București, 1978; Cămașa de trandafiri, București, 1979; Pânda, București, 1981; Neoromantică, București, 1982; Câinele de piatră, București, 1985; Ningea pentru unul singur, București, 1985; Sărind într-un picior, București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București, 1988; Între două tăceri, București, 1999; Vecinătatea pustiului, București, 2000. Repere bibliografice: Constantin, A doua carte, 199-200; Mircea Constantinescu, „Pânda”, RL, 1982, 13; Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București, 1988; Între două tăceri, București, 1999; Vecinătatea pustiului, București, 2000. Repere bibliografice: Constantin, A doua carte, 199-200; Mircea Constantinescu, „Pânda”, RL, 1982, 13; Adrian Dafir, Vitalitatea construcției romanești, LCF, 1986, 27; Vasile Macoviciuc, „Ningea pentru unul singur”, LCF, 1986, 31; Alboiu, Un poet, 215-216, Gabriel Iuga, în Antologia poeților tineri, îngr. George Alboiu, București, 1982, 313; Romul Munteanu, Intriga circulară, FLC, 1988, 36; Valentin F. Mihăescu, Inventar incomplet, LCF, 1988, 53; Ulici, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera” corespunde morții („eliberării”) în zăpadă a unui bătrân, în Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea. Mozaicul de imagini cuprinde mai mult stări decât întâmplări, dar nucleele epice topite în magma discursului impun unul din cele două motive obsedante: motivul tanatic - fie ca agonie (Cei șapte care trebuiau să moară, Dumnezeu și zăpezile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
aceea. Mozaicul de imagini cuprinde mai mult stări decât întâmplări, dar nucleele epice topite în magma discursului impun unul din cele două motive obsedante: motivul tanatic - fie ca agonie (Cei șapte care trebuiau să moară, Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea), fie, mai ales, ca mort înviat, de vreme ce rămâne să locuiască împreună cu cei vii (Dies irae, Timpul cerbilor). Al doilea motiv obsedant este manuscrisul, fapt explicabil poate fiindcă scrierile lui S. au rămas mult timp în „sertar” înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ce ai fi făcut tu, ca să ajuți puiul de căprioară? 20. Cuvintele date au mai multe înțelesuri: toc, nouă, poartă, ochi, broască. Formulează propoziții cu aceste cuvinte. . Taie însușirile care nu se potrivesc verii: Soarele dogoreste, se întorc păsările călătoare,ninge , frunzele copacilor îngălbenesc, iarba e verde, copiii se scaldă în apa râului, mergem la mare.
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale Atlanticului și ale Oceanului Indian. Ă Nici unul dintre voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]