7,150 matches
-
să scrie. CÎnd visează că nu scrie nu are puterea să viseze că scrie.” Spinoza. E din nou patru dimineața, It’s four in the morning, blocul nu se mișcă, Es mundo e fals, Cesaria Evora. O muzică de o nostalgie incurabilă precum Oceanul Atlantic, din Capul Verde, la 600 de km de Dakar, 340 de mii de locuitori, cafea, banane, trestie de zahăr. Escală maritimă și aeriană. Baruri fără număr non-stop. Plaje orbitoare. De pe care se aude muzica plecărilor definitive, despre iubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor civilizații oarecum dispărute, cu linii melodice simple, sferice, micuțele sfere rubinii ale nostalgiei rostogolindu-se direct la țintă, În pompa musculară despre care unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dușumea cu degetele de la picioare-n extensie completă. PÎnă ți se rupe ceva În cap. Un nerv, un centru psihic, o glandă. O speranță. Neclară. Strălucitoare. Semenilor nu li se rupe nimic, sînt nemuritori. Ceea ce-mi provoacă iar acea nostalgie hidrică incurabilă de la ora patru dimineața, Mar azul, fiindcă e duminică de cîteva zile, ca un blues, nostalgie după serile de altădată, separate atît de net de real, mirosind a mere, după toate (b)locurile pe care nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
centru psihic, o glandă. O speranță. Neclară. Strălucitoare. Semenilor nu li se rupe nimic, sînt nemuritori. Ceea ce-mi provoacă iar acea nostalgie hidrică incurabilă de la ora patru dimineața, Mar azul, fiindcă e duminică de cîteva zile, ca un blues, nostalgie după serile de altădată, separate atît de net de real, mirosind a mere, după toate (b)locurile pe care nu le-am văzut, după iluziile pe care le-am avut sau nu le-am avut, după cărțile pe care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
89 969 ca să răspundă la Întrebarea cu premiu un rucsac japonez și spune dintr-o suflare Vivaldi. Iunie este magnifică, În iulie vezi pădurea lui Russell de la Frolovskoie, numai că la Frankfurt era octombrie. Octombrie: o lună de o răvășitoare nostalgie, În vreme ce-o ascultam Îmi revenea obsesiv În minte schimbul de replici din finalul filmului, dintre Ceaikovski și Modest. Chamberlain, grav și mulțumit, Își Înștiințează cumnatul că tocmai a isprăvit cea mai frumoasă simfonie din toate cîte-a scris, simfonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un moment dat Încolo nici nu mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru care Johnny Îi construiește un avion din placaj, sîrmă și pînză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părea că n-o aude nimeni, așadar cînta cu dificultate avînd În vedere și faptul că orice cavitate subterană care comunică cu suprafața prin una sau mai multe deschideri (guri) este un instrument muzical pretențios. Vedeta-și aduce aminte cu nostalgie orală de Festivalul de la Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din decolteu povestindu-ne că locotenentul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o gîdili. Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru totdeauna viitoare poetesă de o mare simțire ne spune că „a fost odată... un singur loc În care puteai să fii liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
române”. Mă adresez ție, tanti, și-ți spun: vezi că periscopu-i tubu’ care iese din submarine, ăla prin care se uită marinarul. Nu ce crezi mata. Socialist pînă-n măduva pixului, Tudor Blidaru scrie că PSM-ul e Însuflețit de „Înălțătoare nostalgii helvetice”. Iaca! Dacă-l votăm pe Verdeț, vom avea cu toții ceasuri cu cuci elvețieni. La „Veniți cu noi pe programul doi” un domn cu strabism a susținut că șomajul are-un rol educativ. „Riscuri există peste tot și cînd mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
OZN”. Asta pentru că nu poate ateriza omenește. Despre obsesiile lingvistice ale lui Paul Everac (care, mai mult ca sigur, va ajunge președinte al Radioteleviziunii, așa cum merită) citez din Dimineața, din memorie: „Au fost epoci mai colectiviste și epoci mai individualiste”. Nostalgiile dramaturgului ajung mereu la ceva făcut Împreună, dar În alt ziar, În care Everac demască publicațiile sexy. „Partuze colective”, scrie dînsul, de unde noi Înțelegem că există și reversul, partuze individuale, lipsite de bucurie, practicate la nevoie, În parc, În Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iubitul ei pe cîmpul sovietic, la coasă, imaginile sînt precum secvențele de propagandă cunoscute, diferind ușor prin cîte-o scenă cu el fumînd o țigară, cu ea privindu-l cu dragoste, cu amîndoi În căpiță. Nu e vorba de vreo masochistă nostalgie după vremurile comuniste, ci de melancolia trezită-n noi de timpul cînd viața avea parfum, pentru că indiferent unde i-am petrecut, exceptînd Închisoarea, sînt anii cînd eram tineri. Koncealovski face o demonstrație. E valabilă pentru foarte mulți. Pentru mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ci de melancolia trezită-n noi de timpul cînd viața avea parfum, pentru că indiferent unde i-am petrecut, exceptînd Închisoarea, sînt anii cînd eram tineri. Koncealovski face o demonstrație. E valabilă pentru foarte mulți. Pentru mine nu. Nici urmă de nostalgie, dimpotrivă: groază. Și o nesfîrșită ură. Începînd de la 14 ani, cînd s-a interzis brusc muzica străină la radio și abia intrasem la liceu și tata Îmi cumpărase drept răsplată un magnetofon Tesla B 46, stereo, cu care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii nu mai miros urît, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuvinte ne vom Întoarce. IARNĂ FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când stai singur și mut între patru pereți până uiți de tine sau până te multiplici, singur și mut, absent și prezent între patru pereți, cu prețiosul abur fără de care nimic nu e posibil în literatură și care e Aburul Nostalgiei. Și-apoi, în minte, ca între patru pereți (de aer), chiar și când stai pe o bancă și privești cum se joacă și ce-și spun copiii foarte mici în parc, viteza asociațiilor, a combinațiilor, a emoțiilor încrucișate în fracțiuni
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ca să nu fii penibilă ? De ce nu există așa ceva ? N-am citit niciodată o carte despre această iubire/fericire. Poate fi ea scrisă ? Cine știe ? Poate mai târziu, când Copilul mic va fi doar acolo, departe, strălucitor în aburii denși ai Nostalgiei. O carte despre Frumusețea mică și despre Strălucirea măruntă care-ți sfâșie inima, despre Lucrurile mici, 166 despre Veselia ca o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne aproape nimic din el, despre Măreața și Cruda Nostalgie. Căci dacă nostalgie nu e, nimic nu e... Dacă mă gândesc la sensul cuvântului „nostalgie“, el e cel mai puternic legat de perioada asta a vieții mele. M-aș întoarce în timp nu ca să mă găsesc pe mine copil sau
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne aproape nimic din el, despre Măreața și Cruda Nostalgie. Căci dacă nostalgie nu e, nimic nu e... Dacă mă gândesc la sensul cuvântului „nostalgie“, el e cel mai puternic legat de perioada asta a vieții mele. M-aș întoarce în timp nu ca să mă găsesc pe mine copil sau să aflu tinerețea
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne aproape nimic din el, despre Măreața și Cruda Nostalgie. Căci dacă nostalgie nu e, nimic nu e... Dacă mă gândesc la sensul cuvântului „nostalgie“, el e cel mai puternic legat de perioada asta a vieții mele. M-aș întoarce în timp nu ca să mă găsesc pe mine copil sau să aflu tinerețea mea pierdută, ci ca să regăsesc copilul mic care a fost copilul meu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ultimul sezon al serialului. Păcat că au pierdut contactul unul cu celălalt. Dar Marele V s-a purtat nebunește și a devenit un paria În branșă. White și Exley Își disputau ceva În camera Învecinată. Jack puse cep butoiului cu nostalgie. — Miller, nu-i așa că mori să-mi spui ceva? Nu știu, Jack. E o chestie de demult. Tot balamucul ăsta are rădăcini În vechime. Îl cunoști pe Patchett, nu-i așa? — De unde știi? — Deducție logică. Plus dosarul căpitanului, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca Alice să fie mereu plecată, ba la masă, ba în concediu, ba era ocupată cu alt autor. Și totuși și acum, în mod absurd, la opt ani după ce am văzut-o ultima oară, am simțit un dulce fior de nostalgie sexuală când am intrat în această clădire și gândul că aș putea s-o zăresc din nou sau chiar să schimb câteva cuvinte cu ea mi-a dat aripi la picioare și m-a făcut să-mi răsucesc grațios încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc acolo, în clipa aceea, dar un impuls puritan mă opri, spunându-mi insistent că aveam lucruri mai bune de făcut decât să mă înămolesc într-o asemenea nostalgie. Am pus-o deci la loc pe raft, m-am dus tiptil pe palier și, reluându-mi programul anterior (și cu siguranță deloc mai elegant) de explorare, am deschis ușa camerei lui Phoebe. Era cel mai mare dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-o. Am arătat spre pat și m-am uitat cum se prăbușește pe el cu fața În jos și cum genunchii i s-au izbit de marginea metalică. Am privit-o zăcând În stare de inconștiență și m-a cuprins nostalgia după anii de studenție, după toate câte le făcusem Împreună. Și acum ne distram, sigur, dar niciodată nu mai aveam să fim atât de lipsite de griji ca atunci. M-am Întrebat În treacăt dacă nu cumva Lily a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în aroma fânului proaspăt cosit. Multe clipe din viața satului s-au risipit odată cu trecerea timpului. E noapte târziu și adorm cu nostalgia lipită de suflet, hotărâtă să privesc satul doar din amintiri, doar printre rânduri... din care se împrăștie pătrunzător mirosul florilor de câmp. Întoarcerea... Urc panta spre oraș. E tare obositor acest drum de la gară spre centru, cam vreo 300 de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]