13,698 matches
-
că ceva nu-i în regulă, dar nu voia să o supere. Își făcea de lucru cu trusa medicală și aștepta să apară nene doctorul Gabi, sigur el o să-i aducă mamei un zâmbet. Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
fim și noi apărați De un scut pe care unii Îl au când sunt condamnați. Având chiar la îndemână Butoanele-acestei țări, Ce-a ajuns doar o fărâmă La un grup de infractori. Fiindcă scutul lor e tare Ca și rumenul obraz, Iar focoase nucleare Stau în arderea de gaz A minților rafinate Din înaltul Parlament, Unde pot pe săturate Să adune cent pe cent. Din suduoarea lor s-aducă Soluții...dezinfectanți, Că doar au primit poruncă: Distrugeți tot sub Carpați! Să
SCUTUL ANTIRACHETA SI SATELITII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380479_a_381808]
-
poate că-o mie... Poate mai multe chiar, nici nu le-am numărat, Dar niciodată una destinată ție, Doar ție închinata cu adevarat! Vreau chiar acum s-o scriu, desi cu greutate, Ca rimele nu-mi curg că lacrimi pe obraz! Simt, dacă-amân s-o scriu, fi-va mult prea departe Și poate altădată nu va mai fi răgaz! Vreau doar să-ți amintesc că fost-am pentru tine Unealtă bună, cred, dar poate și cea rea Cu care modelat-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
poate că-o mie...Poate mai multe chiar, nici nu le-am numărat,Dar niciodată una destinată ție,Doar ție închinata cu adevarat!Vreau chiar acum s-o scriu, desi cu greutate,Ca rimele nu-mi curg că lacrimi pe obraz!Simt, dacă-amân s-o scriu, fi-va mult prea departeși poate altădată nu va mai fi răgaz!Vreau doar să-ți amintesc că fost-am pentru tineUnealta bună, cred, dar poate și cea reaCu care modelat-ai sufletul în mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SONET ÎNFRIGURAT Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai să mă strigi dar n-am să-ți mai răspund. Cu marea-n brațe-mi voi ascunde sarea de pe obraji într-un banal rotund de inimă. Și-i voi schimba culoarea. Ai să mă chemi dar nu voi mai veni spre țărmul tău de zbucium niciodată. Valul de frig îmi va încetini umbra desculță și îngândurată. Și-ai să mă
SONET ÎNFRIGURAT de AURA POPA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380518_a_381847]
-
Laurențiu , mă împingea ea spre noii sosiți. Acestora atât le -a trebuit . M-a luat fiecare la un smotocit împănat cu serii de pupături , că după ce am scăpat, viu, îmi vâjia o ureche și îmi crescuse o pată roșie în obraji de am pus-o pe gânduri pe Kim. Îngrijorată a început să miorlăie și să se frece de picioarele mele și până nu am luat-o în brațe nu s-a potolit. Stăteam acum amândoi și îi priveam pe toți
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Ediția nr. 1659 din 17 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut doar atât... Ochii tăi coborând o hulpavă privire... M-am trezit tremurând de dorință și eu... A ta mână-a-ndrăznit o șuviță căzută să-mi mângâie grăbit și pe-obrazul de nea să se-oprească puțin. Fremătau sânii mei sub cămașa de in. Trupu-ntreg fremăta sub atingeri de foc. Pe-ai mei umeri rotunzi se-așezau ca-ntr-un joc fluturi albi de sărut... Ce fiori răspândeau pe al trupului
STRĂFULGERARE de AURA POPA în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380556_a_381885]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ne știm? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit Privirile prin iarba necosită A unui vis plăpând și hămesit De dragoste... Ți-am fost și-atunci ispită Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi Obrazul fin, ca pârgul de caisă. Deja te auzeam cum strigi “Rămâi! Ești viața mea!”... Dar nu ți-am fost promisă Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori Am rătăcit o viață și-o poveste Până am înțeles că tu
CE ZICI... de AURA POPA în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380558_a_381887]
-
fim și noi apărați De un scut pe care unii Îl au când sunt condamnați. Având chiar la îndemână Butoanele-acestei țări, Ce-a ajuns doar o fărâmă La un grup de infractori. Fiindcă scutul lor e tare Ca și rumenul obraz, Iar focoase nucleare Stau în arderea de gaz A minților rafinate Din înaltul Parlament, Unde pot pe săturate Să adune cent pe cent. Din suduoarea lor s-aducă Soluții...dezinfectanți, Că doar au primit poruncă: Distrugeți tot sub Carpați! Citește
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
satelițiiAm intrat în rândul lumiiSă fim și noi apărațiDe un scut pe care uniiîl au când sunt condamnați.Având chiar la îndemânăButoanele-acestei țări,Ce-a ajuns doar o fărâmăLa un grup de infractori.Fiindcă scutul lor e tareCa și rumenul obraz, Iar focoase nucleareStau în arderea de gazA minților rafinateDin înaltul Parlament,Unde pot pe săturateSă adune cent pe cent.Din suduoarea lor s-aducăSoluții...dezinfectanți,Că doar au primit poruncă:Distrugeți tot sub Carpați!... X. CONSECINTELE NEPASARII, de Ilie Marinescu
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
pe Lavinia la toate întâlnirile, spre mulțumirea colonelului, tatăl Laviniei. Era în al nouălea cer când căpitanul o privea și schița o urmă de zâmbet în direcția ei. Poate că nu-i era chiar indiferentă. Era mai înaltă decât Lavinia, obrajii îi erau mai rumeni, mai proaspeți, își purta părul despletit pe spate știind că are un păr frumos care îi ajungea până la coapsele generoase, iar viața fusese mereu plină de imprevizibil. Când Lavinia plecă pentru câteva zile la mătușa ei
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
pe care îl descopereai mai târziu. Ca și în autoportretul publicat în Istoria literaturii române de G. Călinescu, desenul din pagina 702, lucrat foarte lejer în peniță de Victor Ion Popa în genul său puțin obișnuit, scriitorul apare cu un obraz subțire, de adolescent, mai curând feminin, cu pistrui aurii, care în anii din urmă devenise fragil. Avea ochi blânzi, cuminți, cărora abia mai pe urmă le descopereai febrilitatea. Dincolo de zâmbetul liniștit se ascundea o energie capabilă de acțiuni impetuoase, stimulatoare
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
dacă nu cumva starea lui Ionuț s-a înrăutățit. Acesta dormea profund, nu avea febră, se părea că vindecarea avea loc cu pași repezi. Razele de soare își aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un ... Citește mai mult Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
dacă nu cumva starea lui Ionuț s-a înrăutățit. Acesta dormea profund, nu avea febră, se părea că vindecarea avea loc cu pași repezi. Razele de soare își aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un ... VIII. D E S T I N E - EP.32 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Laura urcă scările în goană, abia aștepta să-și strângă puiuțul în brațe, era fericită, știa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
absențe amărui, Cu buzele rănite, ce ard de nesăruturi, Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, teși fum la bal de fluturi. Fântână a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele, Ascund în riduri cântec de licurici stingheri. Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating, Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin, Pe lacrima-n eșarfă, maci albi poate-am
MACI ALBI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379397_a_380726]
-
Acestea nu-s decât fragmente- Amintiri, rupte din copilărie, Fior îmi dă,în inimă,și-n gând Și-mi zic:``dragă de ea,o sa vie,`` (Când bate noaptea la ferești ) Mi-aduce două sărutări din cer Ce flutură catifelat pe-obraz Și pe sufletu-mi stingher... Referință Bibliografica: Cu dor de mama / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
ca o rugă! -Scoală, mândruțo, din somn Nu mă vezi că eu nu dorm! Cerne o ninsoare blajină, nu-i ger, iar dac-ar fi, cine să-l mai simtă?! Moș Vasile Chițâgoi nicidecum! Are fruntea plină de broboane reci, obrajii aprinși ca jarul și mâinile încleștate: una pe topor, alta pe serpentină. Simte cum îl lasă puterile: nici chiuitura n-a fost strașnică, și bătaia în alambic a fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ta¬rul și scriitorul Gib I. Mihăescu este conturat din linii de forță, po¬tri¬vite unui „monstru sacruˮ al literaturii noastre. Pasiunea pentru scris - cu adevărat o patimă a sufletului său - a stârnit energii nebănuite în trupul mic, înflăcărând obrajii băr¬ba¬tu¬lui blond, cu ten mai mereu palid. Pentru a putea să se manifeste ple¬nar ca artist al cuvântului, se mută din Drăgășani la București, soția și fi¬icele urmându-l după o vreme. Cunoaște devreme succesul
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
farmecului său. Se plimbă pentru că nu are ce face până la 5 când se întâlneșete cu Maricia. Maricia are 20 ani și e frumoasă. E mai înaltă cu un cap ca el și asta îi place. Trage din trabuc. Își umflă obrajii și aruncă fumul, încet, afară. Bate scrumul cu degetul arătător de la mâna stângă. Lasă să i se vadă ceasul suflat în aur, dar și ghiulul, greu, având inscripționat, nu foarte reușit, un cap de leu. Salută pe cei care-l
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
mălini Ochiul izvorului spală vara de cer iar iarba vede cum crește verde Cerbii agață fuiorul de ceață în coarne de eter Și florile trezesc poiana narciselor Eu nu am simțit aroma de mălin Devreme s-a trezit dimineața cu obrajii roșiți de iureșul pârâului rece unde păstrăvi zboară spre un înalt mai bun și albastru Lacrimile sapă fântâni adânci în suflete de piatră și urșii memoriei adapă amintiri rătăcite din creierul cuvintelor Eu nu am fost în crângul de mălini
DUHUL DE RUSALII, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379497_a_380826]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DEZAMĂGIRE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu m-ai chemat nicicând în visul tău, Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul; N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu, M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379504_a_380833]
-
cu ochi de copil cum Dumnezeu îmi întinde Coloana Infinitului că dar al iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau singură să cresc florile inocentei copilăriei dansând ultimul vals dispar
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
A venit într-o noapte îngerul și mi-a zis: ,,La ce-ți folosesc brațele, dacă nu poți s-o cuprinzi și s-o strângi până la sufocare ? La ce-ți folosesc degetele, dacă nu poți să-i mângâi cu ele obrajii și ochii și gura și umerii...?’’ Și-atunci mi-am smuls brațele, iar degetele toate mi le-am zdrobit, unul câte unul. Și-a venit îngerul și mi-a zis: ,,La ce-ți folosesc urechile, dacă nu poți s-o
LUPTA CU CELE CINCI SIMŢURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379511_a_380840]
-
iarbă Și poala și-o întinde, Pare că universu-ntreg În rochie îl cuprinde... Dansează ochii de cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioară... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gura....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatră Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]