6,787 matches
-
ar fi lepădat. Dar intervenise războiul. Lică, chemat la regiment, reluase tunica și se risipise cu treburi zorite de aprovizionări prin Ilfov. în felul ăsta ajunsese la Prundeni, la moșia cumnatului Hallipa. în timpuri normale Lică ocolea familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o inferioritate supărătoare. Dar pe timpurile acelea de agitație, lucrurile se schimbase: Hallipa se arătase politicos si "șerpoaica frumoasă" - cum o chema Lică pe soră-sa - nu-1 putuse goni, învestit cu misiuni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii, deslușeau o lumină difuză. Ixtl își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate aleile, le știu pe dinafară. Nu văd potecile, dar e ca și cum le-aș avea lipite de retină. Înaintez pe alee și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cea a publicului, autorul unui singur subiect literar. Din motive igienice, nu aduc aici În discuție precaritatea școlară, chiar pestilențialitatea educațională a multor slujitori mass-media. Dar și jurnaliști Înzestrați și aparent onorabili, interpelîndu-mă cu diverse prilejuri, se grăbesc să ocolească țintele principale ale dialogului și lunecă În curiozități biografico-senzoriale. Semnalmentul cel mai evident al apariției mele, detectabil de oricine la prima privire, e suprasolicitat, riscînd să eclipseze, ba să Înghită și să mistuie Întreaga-mi identitate. Înainte de 1990, lucrurile stăteau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreo doi băieți de-ai noștri, anunțîndu-i că „Bistoș, sută-n sută moara va cădea peste demolatori!“, fiindcă el, Vilmoș, Îi blestemase scuipînd În vînt și că, dacă scuipatul prinde bine vîntul, blestemul se leagă. A luat-o apoi pe ocolite către coliba lui. Locuia, ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului. Ca să urce coasta, „bandele“ de țigani treceau Valea prin vaduri știute și bătute numai de ei. „Banda“, atunci și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să mă pună pe gînduri aruncîndu-mi În față sperietoarea viitorului. Mai aveam un an pînă la bacalaureat, nimeni nu mă Întrebase ce aveam de gînd să fac după aceea, ba subiectul era ocolit cu grijă. Astăzi știu de ce: ca nu cumva să apară În discuție vreo referire la cecitatea mea și difi cultățile pe care ea le antrena, cu atît mai numeroase cu cît voiam să ies de pe traseul umil, dar bine protejat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu l-am mai zărit. M-am consolat ușor, eram doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la fel. Am luat-o spre centru, ocolind parcul pe care, brusc, îl uram. Din cauza aleilor pierdusem năluca blondă. În Piața Operei erau unii adunați în cerc și cântau. M am apropiat să aud cântecul... Era acolo, blond, în blugi, cu pletele aproape de sol, se așezase pe rucsac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai jefui și pe alții, dar dumneavoastră nu faceți nimic În sensul acesta. Am spus bine? Spusese bine - confirmat de tăcere, deși nu o tăcere obișnuită. Domnul Sammler spuse: — La revedere, domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul, mergea cu el mai des ca niciodată. Hoțul avea ruta sa și se Îmbrăca anume pentru călătorie, pentru muncă. Mereu Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prea neglijabil pentru a fi urmărit. Bărbatul nu părea să se simtă amenințat de nimeni. Lua de bună delăsarea, lașitatea lumii. Sammler, cu efort, deschise o ușă mare de sticlă, cu grătar negru, și se trezi Într-un hol gol. Ocolind liftul, localiză scările, urcă prima serie de trepte și se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Se poate să trecem pe la apartament? Doctorul vorbește despre dumneavoastră tot timpul. — Chiar așa? Este un om foarte afectuos. Nu vreau s-o vorbesc de rău pe doamna Gruner, dar știți cum era. — Nu foarte demonstrativă. Emil Închise ușa și, ocolind corect mașina, se așeză pe scaunul șoferului. — Ei, era foarte organizată, spuse el. Ca stăpână a casei, de clasa Întâi. Ca trasă cu liniarul. Rezervată. Corectă. OK. Conducea casa ca IBM-ul - pe grădinar, pe spălătoreasă, pe bucătar, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
punct de vedere literar (de un stil, de o temă, de un univers, de un subiect istoric). În orice caz, în momentul în care am scris această carte, în iarna anului 1983, nu mă gândeam nici cum să fac ca să „ocolesc“ cenzura și nici nu-mi făceam mari iluzii privind șansa de a-l publica. L-am scris în primul rând dintr-o nevoie interioară, pentru că voiam să mă confrunt cu acest gen literar și pentru că aveam o frumoasă poveste de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
mai multe trasee spre Europa. După ce reținu toate detaliile, se hotărî să continue călătoria prin Xi’an, Lanzhou, Dun Huang și Qarqan, să o ia spre sud, unde vremea era mai blândă În timpul iernii, ajungând spre primăvară la Islamabad și, ocolind Marea Caspică prin sud, să ajungă În anotimpul cald În Palmira și Alep, de unde avea de ales Între două direcții: Istanbul și Veneția. Era prea devreme să hotărască, de acum, unde voia să ajungă. În lunile următoare nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era sigur nici În nordul Chinei, nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan Bao ca și cum și-ar fi amintit lucruri pe care le văzuse, Împreună cu lucruri pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca să scoată săbiile. Alții au murit cu sabia În mână, fără a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc cu groază toți călătorii. Cuvintele Cuceritorului se opriră, dar murmurul lor nu Încetă În mintea lui Amir. Totul se Învălmășea. Luptătorul necunoscut, Înfruntarea din deșert, uciderea Cuceritorilor, toate erau fragmente dintr-o derulare imposibilă a evenimentelor. Așa ceva nu putea exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Luați rănitul și doctorul. Plecăm În cinci minute. Nu sunt mulți, dar e posibil ca Ștefan să fi chemat o parte a armatei În timpul nopții. Asta Înseamnă că cetatea e În pericol dacă mai rămânem aici. Trimiteți iscoade În față. Ocolim Nicopolul. Să deschidă drumul spre sud, cât mai departe de Dunăre! Spahiii urcară În goană treptele. Ali ieși În curte și ordonă Încălecarea. Poarta cetății se ridică scârțâind. Goana spre Balcani Începea. 30 decembrie 1475, ora 15.00, Istanbul Gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni. Mai avem nevoie de zece cai care să transporte archebuzele lui Francisco. Credeți că e posibil? - Da, răspunse scurt Mihajlo. Dar drumurile spre nord sunt blocate. Mii de turci se retrag din calea lui Vlad Dracula. - Știm. Încercăm să ocolim zonele primejdioase. Dar, dacă suntem reperați, va trebui să acceptăm lupta. - Câți sunteți? - Opt sute. - Puțini. În munții ăștia foșgăie cel puțin zece mii de turci. - E adevărat. Dar nu avem de ales. - Vă Însoțim până la Dunăre. - Rămâneți aici. Trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători de jaf, care puneau foc satelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
centru! Sper că mongolii au intrat pe pozițiile indicate, dincolo de lizieră... Observatorul duse ambele brațe orizontal spre est. Războinicii lui Amir se aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
flancurile decât după În clipa În care Eminek e atacat direct și nu mai are viziunea de ansamblu. Domnia ta, spătare, ataci pe stânga și respingi tumenul pe care, până nu demult, Îl comanda Ogodai. Comisul Tudor Jurj intră pe dreapta, ocolește crângul pe lângă care am trecut adineaori și lovește la mijlocul tumenului care asigură flancul drept. - Fie, căpitane. Nu acestea au fost poruncile măriei sale, dar ai Întreaga mea Încredere. - Ordin pentru toți oamenii tăi! Arcașii În față, protejați de scuturi! Trei lansări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Înțeles strategia voievodului și Îl Încercuiește fără zgomot. Cum putem ajunge la domnitor? - În nici un fel. Ne putem apropia, prin păduri, dar nu putem trece de trupele care au ocupat toată valea. Ne-ar lua o zi Întreagă să ocolim locurile astea. Căpitanul Își dădu seama că Erina avea dreptate. Erau niște rătăciți. Tot ce se Întâmpla, se Întâmpla fără participarea lor. Nimeni nu știa că ei se află atât de aproape. Nimeni nu știa că ei se află atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de luptă În pădure... Armata voievodului se retrage pe poziții mai Înalte... I-a dat Dumnezeu gândul cel bun! Erina, cât ar trebui să ocolim până ajungem la luminișul Ursului? - De ce tocmai la luminișul Ursului? - Fiindcă, În planurile de apărare a zonei Sucevei, chiar eu am propus strategia de atragere a dușmanului În păduri și apoi spre acel loc, de unde o armată mică poate lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cauți la Hypermarket? Iar dacă ești, ca și mine, un cetățean onest, cu frică de Dumnezeu, dar și cu dorința firească de a avea masa plină de Sărbători și cadouri pentru toți cei dragi, fă-ți un program deștept și ocolește fluviul de consumatori! Știai că în unele magazine se pot face cumpărături și noaptea? Ai încercat vreodată această experiență, a unui shopping minuțios, tacticos, de o lentoare onirică? Nu te-ai informat, fiind prea inflamat. Adevărul e că n-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă În ultima clipă becak-ul ocolea obstacolul. Treceau Întruna pe lângă vreun vehicul făcut zob sau pe lângă locul vreunui alt accident. Mașini nu prea erau, oricum prea puține mărci puteau să fie recunoscute. Piesele fuseseră smulse una câte una și remontate astfel Încât să semene cu altceva, era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]