5,945 matches
-
de cultură cum și-a format persona litatea, nu poți decît să-l flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decît perfect. Orgoliul se va revărsa în efluvii de elocință și evocări. Juna va sorbi tăcută și cu un zîmbet de admirație vorbele maes trului, îl va privi cum numai ea știe să-l privească și astfel maestrul nostru se va simți, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
literară a fost un foc de paie, sfîrșindu-se așa cum a început. Publi carea în volum avea să ne găsească în plin proces de divorț. Lent și penibil, ca orice divorț. Astfel, am realizat că literatura, mai degrabă decît iubiri, naște orgolii. și că, oricum, e un spațiu al individualis mu lui. A fost, probabil, momentul maturizării noastre.“ După ce am recitit textulețul de mai sus, mi-am dat seama că am bravat cînd am spus că nici o atitudine nu trebuie luată prea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și formativ. Copilul nu se joacă pentru că este copil, ci-i copil ca să se joace, spunea un ilustru literat și filozof francez. Unele practici ale învățătorilor atentează grav la acest drept și de folos atribut al copilăriei - jocul. Mânați de orgolii profesionale, unii învățători aflați în concurență cu colegii din școală sau din localitate sacrifică orele de educație fizică, desen, muzică, lucru manual pentru a face matematică și limbă română. Ca să aibă elevi performanți, depășesc prevederile programelor școlare, îi supraîncarcă cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
știut să-și onoreze și să-și înnobileze profesia cu flacăra nestinsă a conștiinței, cu valorificarea maximă a calităților sale spirituale și morale, cu totala dăruire și dragoste pentru prestația didactică. Profesionalismul de fațadă sau de paradă, supraestimarea calităților personale, orgoliul nesusținut de temeinicia muncii i-au fost străine. A învățat mereu, și-a sporit zestrea spirituală pentru a-i învăța mai bine pe alții. Orgoliul profesional și demnitatea umană l-au ferit de pericolul blazării și suficienței, de transformarea unei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dăruire și dragoste pentru prestația didactică. Profesionalismul de fațadă sau de paradă, supraestimarea calităților personale, orgoliul nesusținut de temeinicia muncii i-au fost străine. A învățat mereu, și-a sporit zestrea spirituală pentru a-i învăța mai bine pe alții. Orgoliul profesional și demnitatea umană l-au ferit de pericolul blazării și suficienței, de transformarea unei activități creatoare și de înaltă aspirație umană în automatisme și rutină. Marea nemulțumire a lui Dumitru Dascălu provine din faptul că actuala generație de învățători
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii băgat în seamă de administrația și de liderii politici locali, să ți se adreseze toată lumea cu domn
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să afle mai multe despre motivația orientării amicului său spre arta cuvântului scris, a dat slobozenie unui gând care îl frământa de mai multă vreme: Unii spun că te-ai apucat să scrii și să publici pentru a-ți satisface orgoliul de intelectual plurivalent. Alții cred că te-ai consacrat creației literare pentru a le demonstra celor ce nu credeau în capacitățile tale că poți face și altceva decât activitatea la catedră. Da! Cred că amândouă supozițiile sunt aproape de adevăr. Orientarea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl citează pe Petre Carp. Că Iașul lui Eugen Herovanu e, sub unele aspecte, "un oraș nefericit", că în timp acesta a avut o "soartă vitregă", cauzele aparțin istoriei. Contemplatorul obiectiv înregistrează ca un sociolog contrastele, dezvăluind obiectiv, sub titlul Orgoliu de umilință, atitudini psihice antinomice. Constant triumfă ambientul spiritual exercitând o forță magnetică: "Nici un alt oraș nu se încorporează mai mult și mai strâns în trecutul existențelor noastre individuale ca acesta. În nici unul, trecutul lui nu se amestecă mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întru totul la fel cu ale altor orașe. De altfel nici nu insist. Căci cum și eu sunt ieșean se poate foarte bine ca sentimentul acesta al meu să nu fie decât tot o iluzie. În orice caz cred că orgoliul Iașului e un lucru explicabil și natural. E una din formele sub care se arată acțiunea constantă și fatală pe care trecutul și ambianța o exercită asupra sufletului nostru. Trecutul, sursă de energie, de speranțe, de ambiții; forță vie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el, în semnificația lui simplă și pură, faptul de a fi făcut jurnalism la 14 ani, în orele libere și uneori în orele pe care ni le făceam noi libere smulgându-le îndatoririlor școlare; faptul de a putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră în materie de jurnalism ne-am făcut-o singuri, prin propriile noastre mijloace, poate (cine știe!) din cauza vreunui vițiu psihic, a unei tare de origină obscură (căci sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ales dorința vie de a afla mai târziu că, făcând acest lucru, am reușit să ajut pe unul sau pe altul să cunoască puțin și să-l iubească așa cum merită, orașul pe care până atunci îl priveau cu rece indiferență. Orgoliu și umilință (pag. 160). Titlul acesta trebuia să fie: "Mărire și decadență; orgoliu și umilință". Mi-a părut însă cam lung, complicat chiar -; și l-am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
reușit să ajut pe unul sau pe altul să cunoască puțin și să-l iubească așa cum merită, orașul pe care până atunci îl priveau cu rece indiferență. Orgoliu și umilință (pag. 160). Titlul acesta trebuia să fie: "Mărire și decadență; orgoliu și umilință". Mi-a părut însă cam lung, complicat chiar -; și l-am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci și denaturat, confuz, lipsit de senz. Mai era nevoie să semnalez acest lucru? În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am redus. Dar întâmplarea a vrut ca el să apară nu numai redus, ci și denaturat, confuz, lipsit de senz. Mai era nevoie să semnalez acest lucru? În același paragraf (despre care aș fi vrut să pot vorbi cu puțin orgoliu, dar care, prin erorile strecurate în el, mă reduce la o adevărată stare de umilință), la pag. 176, frumosul "Monument al cavaleriei" din fața grădinei publice e atribuit unui Georgescu-Bârlad, care nu există, în loc de a recunoaște (cum, o știe toată lumea) că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Aspecte de totdeauna. Călătorie în timp 65 Primăvară 85 Sufletul lui 105 Puțină istorie 107 Lumină din lumină 114 Iașul în formațiunea României contimporane 121 Începuturile socializmului român 127 De la "Contemporanul" la "Viața Românească" 138 Soartă vitregă 145 Exodul 155 Orgoliu de umilință 160 Dacă Iașul ar fi rămas capitală... 179 Un vechi, efemer și necunoscut cenaclu literar la Iași 182 "Irozii" 191 Epigonii 199 Însemnările unui ziarist din alte timpuri 205 Noutatea 212 Seara 216 Caragiale, orator politic 219 Agresiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
parazitarea televiziunii. Mai întâi trebuie observat că se poate supraviețui onorabil și fără să te afli „în conștiința maselor largi“. E, întradevăr, mai greu pentru creatorii de artă - având în vedere că un ingredient de bază în constituția acestora este orgoliul -, dar nu imposibil. Poți să creezi foarte bine în cămăruța ta, neștiut de nimeni (sau cel mult de un grup restrâns de prieteni), și să ai astfel acces la ceea ce se numește „lumea spiritului“. Poți fi un funcționar amărât care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acolo unde trebuia, astfel încât nefericiții funcționari, agenți de circulație sau chelneri să regrete toată viața că nu știuseră cu cine stăteau de vorbă. Mașina de propagandă avea nevoie de artiști și îi gâdila cum știa ea mai bine (iar gâdilarea orgoliului era cea mai eficientă). Desigur, nu prea aveau loc în cele douătrei ore zilnice de televizor, dar asta nu era nici o pagubă - trăiau ca vedetele și fără să apară pe sticlă. Acum lucrurile sau schimbat fundamental. Dacă nu apari la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi înșine în oglindă, dar suntem conștienți că ceea ce vedem nu suntem noi, ci niște caricaturi ale noastre. Ființe care fac eforturi disperate să ne semene și nu reușesc decât să fie amuzante și neputincioase. Iar lucrul acesta ne gâdilă orgoliul și ne face să ne simțim superiori. Nimeni nu se mai gândește la tratamentul pe care lau îndurat animalele până să ajungă la performanța de-a face gesturi care nu le aparțin, pe nimeni nu interesează că, de fapt, elefantul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
greață care m-a urmărit și În somn. Împrejurarea aceea, În care nu-mi recunosc alt curaj decît de a fi căutat o ieșire din frică, m-a Învățat Cel puțin atîta cît și legenda lui Oedip În materie de orgoliu. Ochii lupului m-au obsedat În toți anii de atunci. Și aș fi vrut să am totdeauna puterea să fiu ca În acea noapte. Dacă n-am făcut-o, iată măcar că nu mi-e teamă s-o mărturisesc. Mă grăbesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că unul interoga călătorii, iar altul Îi neliniștește prin tăcere. Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și eu orgoliul; să las sfinxul să mă Întrebe orice, chiar dacă unele Întrebări vin prea tîrziu și chiar dacă uneori nu voi ști ce să răspund sau mă voi teme tocmai de răspuns. Deși importanță are nu atît Întrebarea, cît răspunsul, Întrebările sînt și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimic nu ne-ar putea Învăța decît frica. Însă el e În stare să murmure, drept și ireductibil, Între nenorocirile care-l vor copleși: Credință În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
incest, acest vagabond măreț este stăpînul universului, căci el este vinovatul și nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum ar spune: SÎnt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]