8,628 matches
-
și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste sine, obstacole purificante ce stimulează perfecționând autoprogresia spiritului astfel solicitat. De asemenea, aceste stări de viditate și descendență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului, al ne-asumării dialecticii dintre credință și îndoială, dintre ascensiunea spre transcendență și prăbușirea în ratarea ei. A trece pe lângă mormântul celor care ne-au fost dragi, a străbate un peisaj viu al naturii mereu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pună ea paharul la loc, pe masă. — Ce ziseși ? întreabă el, și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână, groși. Pesemne c-o să se schimbe vremea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o avea ? O s-ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-a găsit și ea pe cineva să-i fi dat cinci lei să-i aducă butelia ?... Vine tramvaiul, ea se duce repede-repede spre el, așa cum e, încotoșmănată, pășește cu pași mărunței. — Hai, măicuță, hai, îi spune un domn îndatoritor. Un domn mai în etate, un domn bine, ca de pe vremuri. — Mersi, îi răspunde ea. Dar nu se oprește. Când trece de el, domnul se uită nedumerit, stă o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise când cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce pășea atunci atât de ușor, cu toate că ochii îi erau împăienjeniți de lacrimi. Lacrimile se rostogoleau calde, fierbinți pe obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să iei parte la adunările conservatorilor dezbinați, nu însemnează că ai fi altceva decât ceea ce ești : un om care își face datoria unde este pus și, în plus, becher, așadar cu suficient timp liber. Mai ales că tot n-ai pășit de-ajuns în protipendadă, încât să frecventezi Jockey Clubul. Sigur că așa ceva ți-ar măguli, ca oricărui om, vanitatea, mai ales că, pentru stângăciile tale în lume, tu singur știi cât ai pătimit. Dar nimeni nu poate să spună că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mironescu, sigur că i-ai fi dat o monedă mai mică, nu-i deloc genul tău să fii cu capul în nori, cum este cel spre care te îndrepți acum : profesorul Mironescu. Ai întors deci cu repeziciune spatele birjarului și pășești repede-repede, făcându-ți vânt cu pălăria de panama, învârtindu-ți cu nervozitate bastonul, smulgându-ți la fiece pas tălpile panto filor tăi de șevro din asfaltul moale ca un șerbet. Ca un bigi-bigi... Iar teama continuă să-ți crească - o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu febrilitate a stabili ce ferestre sunt acelea sub care pășiți în aceste minute, ce șanse sunt de a fi văzuți, întâmplător, de soțul ei. Ce șanse, câte ? Fără număr ! Ah, cât de schimbătoare sunt lucrurile pe lumea aceasta ! Sunt mai puțin de trei ani de când, la un dineu ce nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de a-i deschide ochii : — Vă mai amintiți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Vă mai amintiți de acele odăi de musafiri de la camerele maicilor, ce îndeobște servesc pentru rendez-vous-uri ? De la oameni bine informați am aflat că toți cei ce pășesc în acest rai, la mănăstirea Pasărea adică, sunt automat înregistrați de cuvioasa stareță... De ce să spuneți, stimată și distinsă doamnă, că este o calomnie adusă slujitorilor Bisericii ? Ei bine, din surse demne de crezare, am aflat că lista maicii starețe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintr odată. Așa cum plănuisem, nu i-am spus din prima clipă nimic, ci doar l-am invitat să-i arăt noul sort de trandafiri din grădină. Am simțit că este dezamăgit, așteptându-se desigur la altceva din partea mea, dar am pășit înaintea lui cum se cuvenea, doar ușor legănându-mă, ca o grădinăreasă. Știam cum îmi este încolăcită pe ceafă coada blondă și că am un grain de beauté pe gât, care desigur se vedea în această poziție, când pășeam înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am pășit înaintea lui cum se cuvenea, doar ușor legănându-mă, ca o grădinăreasă. Știam cum îmi este încolăcită pe ceafă coada blondă și că am un grain de beauté pe gât, care desigur se vedea în această poziție, când pășeam înainte. — Vezi, i-am spus, și am întins vârful demi-botinei ca să mângâi spinarea arcuită a motanului care, cum mă văzuse, îmi ieșea, păcătosul, în întâmpinare. Vezi, i-am spus, ce blană strălucitoare are acum ? Ei bine, să știi că motanului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin a fi un coate-goale și anunță să rămâie un mucegăit burlac, rotindu-se ca un fluture burduhănos în jurul doamnelor măritate. Pentru că dacă ai să te uiți la el mai atent, ai să vezi că pericolul unui embonpoint îl pândește ! Pășind în vârful picioarelor, Margot traversează salonul. Dacă ar fi întrebată, ar răspunde că merge să se prepare pentru sindrofie. Din păcate însă, deschide și închide ușa, fără ca nimeni să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o clipă am să te lipsesc de compania mea, spune Profesorul, ridicându se, cu un oftat ușor. Cu spatele uscățiv adus sub haina prea largă, Profesorul pășește spre ușa care dă pe terasă. — Dar bineînțeles, vai, bineînțeles !... Am abuzat și așa prea mult... Vă asigur că de cum am intrat am vrut, deși mă făcusem vinovat prin această mult prea timpurie sosire... — Ei, dragă, fii, te rog, serios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
multe motive, a început a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a fi servit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din orice o dramă ! Ai o asemenea pornire de-a exagera... Renunțăm sau discutăm altă dată... într-o clipă, înainte ca ea să fi găsit replica următoare, înainte ca să fi ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
permită... O așteptare demnă, gravă, ascunzând în nemișcare neliniștea, greu de crezut că vom mai ieși vreodată de aici, păziți de șirul strâns și solemn al scaunelor, pătrunse de simțul ordinii și al datoriei, greu de crezut că vom mai păși vreodată în hall, că picioarele noastre se vor mai auzi vreodată sunând pe pavajul crăpat al curții, pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cei tineri în drumul lor spre Biserică. Se pornește din ”capul satului” .Unul dintre băieți cu o lumânare sfințită în vinerea Paștelui, cheamă pe următorul și tot așa colinda satul până ce se adună toți. În fața Bisericii își fac cruce și pășesc cu dreptul spre brațele Domnului. Ei rămân în curte, bătrânii ies și ei afară și urmează preotul care așteaptă să se facă 12 fix. Cand momentul mult așteptat vine, preotul strigă “Veniți de luați lumină” slujba continuând în Biserică. Încărcătură
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
Înviere trebuie să aducă cu sine și o lumină pe care o aprinde și o ține aprinsă în tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri. După Înviere, fiecare se întoarce cu lumina această, numită în cele mai multe părți lumină Învierii, aprinsă acasă.. după ce pășesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grinda, afumand-o pe această în semnul crucii. Cruceaeste simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii.Crucea a fost declarată ca simbol al creștinătății
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
ajungeți să faceți cunoștință cu miliția locală? Și toată povestea ia o Întorsătură romantică, pentru că de undeva din Întuneric, de foarte aproape, se aude un sunet familiar În aceste ultime zile. E inelul cu turturele al lui Nico. O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre lucrurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici măcar cu cuvinte, ci cu priviri prăbușite spre podele sau ridicate spre tavan, cu oftaturi discrete, cu zîmbete de o bunăvoință un pic forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși În acest mecanism fără greș al mizeriei și enervărilor fără rost ? Oare are de gînd să Înțeleagă și să termine vreodată? Așa că seara ne-am petrecut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea platformei, dispare În Întuneric, În fața mașinii. Se aud cîteva sunete metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd cum se Întoarce scoțînd fum pe nas și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
luxuriante, ai impresia că nu Își mișcă picioarele. De vină sînt pantofii de piele, fără talpă, galbeni, cred că se cheamă balerini, pe care În nici un caz nu i-a cumpărat de pe această planetă, care produc un efect de plutire, pășind În ei cu pași mici și repezi. Poartă un balonzaid crem, peste o rochie verde pastel, o eșarfă simplă mov. Și cam aici se termină cu recuzita, cu lucrurile care ar putea fi supuse imperfecțiunii. Altfel, cei un metru și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]