7,232 matches
-
unei opere nu mai este văzută ca o creație încheiată odată pentru totdeauna. Evoluția diacronică a canonului evidențiază două aspecte care vizează însăși misiunea canonului: selecția operelor și modul de gestionare a resurselor simbolice care nu funcționează însă „ca un Paradis”: „Canonul vitrinizează percepțiile, plasând cărțile într-un spațiu muzeal, în care obiectele, ca și într-o vitrină, pot fi admirate, dar nu pot fi atinse. Intrarea unei opere în canon echivalează, de aceea, cu o excomunicare.” După cum constată Iulian Costache
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
4 Con frunta re Inevitabil Evitabil Evitabil Inevitabil Implicare personală Acord Imposibil Imposibil Posibil Posibil Lupta pentru putere Arbitrare Soartă Frecvente probleme de comunicare și încurcături care sunt uneori frustrante și conduc la creșterea tensiunii și la stress, pentru toți „Paradisul nebunilor” Evitare Atenuare Amânare Inactivitate Rezolvarea problemei -Compromis Dai și iei Ridicată Scăzută 8 cei implicați Din tabelul prezentat se observă că, în coloanele 1 și 4, comportarea depinde de gradul de implicare personală. Pentru conflictul din a doua coloană
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cunoașterii, sau paragraful ce deschide Prologul cărții inspirate de "arhiprezicătorul" din Stockholm Emmanuel Swedenborg, în care predomina opțiunea pentru metaforă ca alternativă pentru a se referi la instituția Bisericii Catolice, la supranatural și la însemnul autorității papale: Regatul umbrelor este paradisul fanteziștilor. Acolo găsesc ei un nemărginit spațiu în care își pot stabili după plac reședința. Aere de ipohondrie, povești de babe sau cu minuni monastice îi aprovizionează destul cu materialele de care au nevoie pentru a o construi. Filosofii trasează
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
era lui menită. Poate că dragostea orbească și prietenia prea înflăcărată a surorilor exagerau situația, însă între ele viitorul Aglaiei, în modul cel mai sincer cu putință, nu era imaginat ca un simplu destin, ci ca un ideal posibil de paradis pământesc. Viitorul soț al Aglaiei trebuia să fie posesorul tuturor perfecțiunilor și succeselor, ca să nu mai vorbim de avere. Surorile chiar stabiliseră între ele, fără cuvinte mari și de prisos, că, la nevoie, se vor sacrifica pentru Aglaia: zestrea acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ideală, excepțională pe care o visau teoreticienii timpurii ai republicanismului în Europa, dorința de a găsi un spațiu atemporal, neviciat de nedreptățile sociale acumulate de-a lungul timpului în Lumea Veche (Lipsitz în Noble: xii). Atunci când așteptările europenilor pentru un paradis terestru, combinație de nou Eden și de nouă Atlantidă, nu își găseau corespondență în realitate, reacția lor putea fi diametral opusă afirmațiilor entuziaste ale unor observatori precum de Tocqueville. Astfel, cu mai bine de un secol înaintea francezului, britanicul Ebeneezer
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de nouă Atlantidă, nu își găseau corespondență în realitate, reacția lor putea fi diametral opusă afirmațiilor entuziaste ale unor observatori precum de Tocqueville. Astfel, cu mai bine de un secol înaintea francezului, britanicul Ebeneezer Cook vine în America în căutarea paradisului, pentru ca apoi să scrie poemul satiric "The Sot-Weed Factor" (negustorul de tutun), ce descrie ... infernul american. Poemul a servit de inspirație lui John Barth pentru romanul său, ce poartă același nume, Negustorul de tutun (1960), o parodie postmodernă a narațiunilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sclavi. Astăzi, la frontera nu este gardul ce apără SUA de valurile de imigranți ilegali mexicani, ci spațiul cultural unde se întâlnesc și dialoghează, mai mult sau mai puțin pașnic, culturi și limbi diferite, în umbra miticului (și edenicului) Aztlan, paradisul și moștenirea culturală aztecă. Prima conferință a tineretului chicano a avut loc în 1969, la inițiativa unor militanți, precum Rodolfo Gonzales, talentat boxer și ... poet. În poezia Yo Soy Joaquin (eu sunt Joaquin), devenită imn al neamului (La Raza) chicano
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
collar workers de așa-zișii blue collar workers, muncitorii în salopetă, exploatați nemilos și prost plătiți, care pentru restul lumii reprezintă adevărata clasă muncitoare. După un film italian cu același nume, premiat la Cannes în 1971, Clasa muncitoare merge în paradis, se înțelege, adevărata clasă muncitoare exclude numiții white collar workers, care țin mai degrabă de clasa mijlocie, prin venituri, statut și forme de conspicuous consumption (vezi CONSPICUOUS CONSUMPTION). Deosebirea între cele două secțiuni, white și blue, este semnificativă, dar a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
orbirea. Răul nu există ca substanță proprie, ci se adaugă ca stare la mutilările sufletului 7. Durerea și boala aveau rolul de a‑l ajuta pe om să‑și vină În fire, să se smerească și Încet‑ Încet să redobândească Paradisul pierdut. Dar pentru că noi oamenii, În general, În ciuda durerii profunde, a bolilor, a imperfecțiunilor, a necazurilor, a sclaviei și a nenorocirilor vieții, nu ne‑am smerit Îndeajuns, Însuși Fiul lui Dumnezeu S‑a smerit pen‑ tru noi și pentru mântuirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Hristos cu ochii credinței (Fapte 7, 55‑58) ; În loc de pietre, număra răsplățile și cununile”173. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se Încurajau unul pe altul și ziceau acestea : „«Aspră‑i iarna, dar dulce‑i paradisul ! Dureros e Înghețul, dar plăcută odihna ! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va Încălzi ! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia ! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu Îngerii ! Să se desprindă mâna, ca să aibă Îndrăzneala să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un model pentru vindecarea sufletului, pentru ca prin ea să se taie ceea ce este de prisos și să se adauge ceea ce este de nevoie. Căci, precum n‑am fi avut nevoie de inventarea și munca agriculturii, dacă am fi rămas În paradisul desfătării, la fel n‑am avea nevoie de nici un ajutor medical pentru Înlăturarea durerilor, dacă am fi rămas liberi de orice durere, așa cum ne era dat după creare, Înainte de cădere”267. Uriașa responsabilitate, greutatea misiei dar și cinstea și prețuirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
său competitiv temporar se găsește în interiorul sistemului corporației, dar în afara propriilor capacități. Modalitățile efective de aplicare a prețurilor de transfer sunt dintre cele mai diverse. Între situațiile care pot indica prețul de transfer se găsesc (Murray, 1981): filiale localizate în paradisuri fiscale și folosirea duală a acestora (atât la cumpărare, cât și la vânzare de bunuri și servicii); rezultate financiare consolidate pentru CTN substanțial mai bune decât pentru o anumită filială; existența, în structura corporației, a unor filiale cărora nu li
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / în acest glas străveziu ca un acvarium”, „câmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să asigure fericirea planetară. Întoarcerea ființei umane la joc este semnul indubitabil al noului umanism, garanția bucuriei existențiale. Minunea e cu atât mai mare, cu cât omul se eliberează pentru prima oară de miturile salvării, care implică transcendentul. Hotărât lucru, "paradisul" e aici, nicicum dincolo. Nu mai avem nevoie de naiva poveste a mântuirii prin suferințele lui Iisus Hristos. Referindu-ne la postmoderniștii români, cei mai optimiști par a fi sudicii, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
atât mărșăluirea lui Zombie prin gulagurile comunismului, cât și în cele ale nazismului. Acum, el ne surâde din utopia jeunesse, pe care am calificat-o drept cea mai iresponsabilă agresiune educațională din istoria lumii împotriva copiilor și adolescenților. În noul "paradis" terestru, norma "libertății" este cea intuită de Ivan Karamazov: Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis. Nu e de mirare că mentalitatea postmodernistă a găsit un teren ideal de manifestare în țările abia ieșite din blocul sovietic, în vreme ce în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la scrierea acestei presupuse postmodernități"128. Nicăieri nu se desprinde mai decisiv Lyotard de postmodernism ca în acest moment. Sporirea informației deja trimite la prezența arheității în repetiție. Postmodernii radicali renunțaseră la orice gând de potențare a misterului prin încercare, paradisul fiind însuși acest muzeu nelimitat de simulacre. Respingând erezia manieristă a simulacrelor, Lyotard nu mai crede necesară nici ipoteza morții lui Dumnezeu, ceea ce deschide o fereastră spre transmodernitate. Interesant că pentru aceasta el inventează o ontologie a arheilor, dar, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la primejdiile omogenizante ale globalizării o constituie națiunile. Așadar, departe de a-și pierde rosturile, națiunea devine extrem de importantă în condițiile unei lumi transmoderne. Acesta e cel mai important "paradox" al evoluției postcomuniste. Neomarxiștii și unii neoliberali cred într-un paradis terestru fără națiuni. După Eric Hobsbown 146, clocotul naționalist de după căderea comunismului ar fi ultima răbufnire înainte de deces, cântecul de lebădă al națiunilor. Din acest punct de vedere, înmulțirea statelor naționale, odată cu prăbușirea colosului sovietic, ar fi un semn rău
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar de atât, căci ambivalența dată de statutul de "insulă în insulă", ne trimite nu la monismul metafizicii tradiționale, ci la arheitate, care transcende dualismul spirit-materie174, căci "insula în insulă" nu mai e centrul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a trăit atunci drama incompatibilității dintre căcat și Dumnezeu: "Căcatul e o problemă teologică mai dificilă decât răul"433. În secolul al IV-lea d. Hr., Sf. Ieronim respingea ideea că Adam și Eva au putut face dragoste fizică în Paradis. În secolul al IX-lea, Eurigena o admitea, dar în lipsa excitațiilor. Izgonirea din rai a adus conștiința murdăriei ca rușine, încât "Dezacordul cu căcatul e de natură metafizică"434. Dacă fecalele ar fi acceptabile metafizic, închiderea în closet ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însemnătate capitală: numai "ateul" Tomas își dedublează viața în Don Juan și Tristan, dar Tereza simte că ambele modele existențiale sunt erezii prima neognostică, cealaltă având reminiscențe în religia iubirii catare și cavalerești, conform căreia împlinirea iubirii (ca regăsire a Paradisului pierdut) nu e posibilă decât în moarte. Acestor două forme antitetice de erezii creștinismul le-a opus iubirea aproapelui, iubire care între cele două sexe e posibilă doar în interiorul căsătoriei sacre. Ethosul postmodern a împins până la exces cele două forme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Tomas și Tereza au învățat iubirea lor, iubirea de aproape, iubire necondiționată. Iubirea de aproape, în căsătoria sacră, apare ca idilă, fără nimic romantic în ea, fără pasionalitate narcisiacă. Aceasta trebuie să fi fost iubirea dintre Adam și Eva în Paradis, înainte de păcat. Privindu-și chipul în apele Paradisului, Adam nu se descoperea ca "om", ca Narcis. Asta se-ntâmplă în iubirea animalelor: "Nostalgia Paradisului e dorința omului de a nu mai fi om"443. (E și sensul acelui omenesc, prea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de aproape, iubire necondiționată. Iubirea de aproape, în căsătoria sacră, apare ca idilă, fără nimic romantic în ea, fără pasionalitate narcisiacă. Aceasta trebuie să fi fost iubirea dintre Adam și Eva în Paradis, înainte de păcat. Privindu-și chipul în apele Paradisului, Adam nu se descoperea ca "om", ca Narcis. Asta se-ntâmplă în iubirea animalelor: "Nostalgia Paradisului e dorința omului de a nu mai fi om"443. (E și sensul acelui omenesc, prea omenesc nietzschean). Iată un enunț paradoxal despre nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în ea, fără pasionalitate narcisiacă. Aceasta trebuie să fi fost iubirea dintre Adam și Eva în Paradis, înainte de păcat. Privindu-și chipul în apele Paradisului, Adam nu se descoperea ca "om", ca Narcis. Asta se-ntâmplă în iubirea animalelor: "Nostalgia Paradisului e dorința omului de a nu mai fi om"443. (E și sensul acelui omenesc, prea omenesc nietzschean). Iată un enunț paradoxal despre nostalgia Paradisului: "câinele n-a fost izgonit niciodată din Paradis", după cum vaca nu-i un automat producător
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Adam nu se descoperea ca "om", ca Narcis. Asta se-ntâmplă în iubirea animalelor: "Nostalgia Paradisului e dorința omului de a nu mai fi om"443. (E și sensul acelui omenesc, prea omenesc nietzschean). Iată un enunț paradoxal despre nostalgia Paradisului: "câinele n-a fost izgonit niciodată din Paradis", după cum vaca nu-i un automat producător de lapte. Când omul încetează de a mai da nume vacii, el rupe firul subțire "care-l ținea legat de Paradis"444. (Oare cât putem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]