14,398 matches
-
o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte// Și-ncet căldura lui mă cotropește/ aproape cred că l-am iubit cândva
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
Municipală, iar din 1995 ca bibliotecar la Biblioteca Municipală, fiind, în urma unor cursuri de specialitate (1996 și 1997), și director al instituției (1998-2001). Debutează la revista „Cronica” în 1973 cu poezia Poem, iar editorial cu placheta Fotografie după un original pierdut, apărută în 1990. A mai colaborat cu versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii la „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Familia”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Orizont”, „Hyperion”, „Poesis”, „Transilvania”, „Poezia”, „Dacia literară”, „Biblioteca Bucureștilor”, „Bibliotheca septentrionalis”, „Naș Holos”, „Cafeneaua literară
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
strofă a coechipierului său de circumstanță, care consună sau comunică în chip contrapunctic cu textul-gazdă (textele lui Fábri sunt inserate în versiune originală, iar traducerea în română, semnată de V., e anexată în subsolul paginii). SCRIERI: Fotografie după un original pierdut, București, 1990; Abatere de la dialog, Sighetu Marmației, 1997; Doctor fără arginți, Cluj-Napoca, 1997; Mâța pe spini, Cluj-Napoca, 2001; Cititorul de drept comun, Iași, 2002. Antologii: Portret de grup cu Laurențiu Ulici, Cluj-Napoca, 2002 (în colaborare cu Gheorghe Pârja și Ioana
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
de atmosferă pentru susținerea credibilului. Dintre povestiri, Neobișnuita călătorie a unui om însemnat, Portretul tinerei fete și Zile din viața unui „virtuoz” interesează îndeosebi prin relaționarea simbolurilor în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din viața unui „virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
al discursului în paralel cu încercarea de dizolvare a caracterului denotativ al comunicării. Imaginile converg în conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
Brâncuși (1999), aduce încă o contribuție, pornind de la mărturiile orale și scrise pe care sculptorul le-a lăsat. SCRIERI: Călătorii neobișnuite, Timișoara, 1981; Strania pățanie a unui virtuoz, București, 1984; Poeme, București, 1989; Brâncuși inițiatul, București, 1994; În căutarea miresei pierdute, București, 1995; Brâncuși alchimist, București, 1996; Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși, București, 1999; Formă și semnificație în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Călătorii neobișnuite”, O, 1981, 41; Nicolae Țirioi, Un virtuoz al
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
opera acestora și al devoțiunii pentru frumos. Apărută postum și după toate semnele nedefinitivată, Generația amânată (2002) este, cum o caracterizează autorul în prefață, „biografia unei generații și istoria literară a unei epoci”. Este vorba de generația războiului sau „generația pierdută”, evaluată îndeobște cu „jumătăți de adevăruri, cu grețoasă, și poltronă totuși aroganță”, așa încât „din sentiment de revoltă și de rușine, și nu din orgoliul de a corecta niște erori, mai mari ori mai mărunte, de istorie literară s-a născut
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
emoțională orientează meditația spre spațiul românesc, tărâm „Cu munți, cu caiși înfloriți, cu fântâni,/ Cu zone de dealuri, în zvon de seară/ În eternă noastră seară pe deal care-i dor/ Moarte, te înalți nemuritoare fântână lină”. Dorul de patria pierdută fiind coardă cea mai sensibilă pe care vibrează lira autorului, tema revine în Poemele tăcerii („Dar Patria rămâne în mii de limpezi izvoare/ Un vers, un acord, o șoaptă coboară în adânc/ Și că mii de oglinzi scânteind în splendoare
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
de proză scurtă, îi apare în 1976. Continuă să publice schițe și povestiri: Țărmul din suflet (1981), Orașul de la capătul pământului (1984), Semănătorii de lumină (1984), Lumina rămâne... (2001), romane: Conul de umbră (1990), Suntem ca o poveste (1999), Orizontul pierdut (2003), versuri: Încercarea de foc (2000), Treci ca o lumină (2001), eseuri și publicistică: Poemele sufletului (1978), Vămi pentru valorile sufletului (1989), A patra dimensiune (1990, în colaborare cu Lucia Purice), la care se adaugă textul polemic Istoria Moldovei falsificată
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
Chișinău, 1990; Suntem ca o poveste, Iași, 1999; Încercarea de foc, Timișoara, 2000; Lumina rămâne..., Timișoara, 2001; Treci ca o lumină, Chișinău, 2001; Istoria Moldovei falsificată de Vasile Stati, Chișinău, 2003; Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească, Chișinău, 2003; Orizontul pierdut, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Tudor Palladi, Flacăra bunei credințe, „Nistru”, 1977, 1; Valeriu Senic, Proza scurtă, substanța și formula poetică, LA, 1983, 10 martie; Tudor Palladi, Imaginea sau sentimentul dramei, „Tinerimea Moldovei”, 1984, 8 ianuarie; Tudor Palladi, Ideea sau povestea
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
Terentie Hora a semnat Al. Russo articolul, rămas neterminat, Studie moldovană. S-a tradus din Pliniu cel Tânăr (fragmente din Epistole, în versiunea lui D. Stoica), Molière (C. Negruzzi tălmăcește câteva scene din Leș Femmes savantes), Milton (fragmente din Paradisul pierdut, transpuse în românește de Gh. Sion), Goethe, Lamartine, Al. Dumas, Ponson du Terrail, Xavier Marmier ș.a. R. Z.
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
un fals tratat de iubire, postfață Marian Popa, Iași, 1983; Roza eternă, București, 1984; Doamna mea, Eternitatea, Iași, 1987; Fulgerul și cenușa, Iași, 1989; Doamna cu sonetul, Galați, 1993; Între două nopți, Iași, 1995; Muzeul dragostei, Timișoara, 1995; Mirii paradisului pierdut, postfață Nicolae Busuioc, Iași, 2000; Les Muses de l’amour, tr. Constantin Frosin, Galați, 2000; Floarea Moldovei, Timișoara, 2001; În loja nopții, Iași, 2001; Melancolie de vulcan, I-II, postfață Ioan Holban, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Al. Andriescu, „Orfeu îndrăgostit
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
mici, N. Dunăreanu, Radu R. Rosetti și Victor Eftimiu cu o scurtă proză SF, Pământul a vorbit! Anul 1930 înregistrează probabil una dintre cele mai prestigioase semnături scriitoricești din Z.c., a prozatorului Mihai Tican-Rumano, căruia i se tipărește romanul Pierduți între fiare, urmat în 1931 de Dansul canibalilor (cu un preambul extins semnat de Mario Verdaguer, care va prefața și publicarea în volum în același an), în 1932 de Monstrul apelor (prezentat de I. Riber Rovira, președinte al Federation de la
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
consemnată în paralel cu succesiunea evenimentelor. Amestecă, mai peste tot, proza și versurile, intuind deosebirea retorică între „proasta scrisoare” și „poeticul” - canon artistic la care aspiră fără îndreptățire. Domnia lui Constandin-vodă Hangerliul. Mazâlia și pierderea sa, inițial scriere independentă, însă pierdută, se regăsește integrată cronologic la începutul istoriei sale. Inspirată de un subiect ce îi impresionase pe contemporani - Dionisie Eclesiarhul, Dionisie Fotino, ca și pletora de cronici rimate -, este croită în versuri lungi, de cincisprezece silabe (tetrametru trohaic catalectic), după modelul
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Motto: <citation author="Ileana Vulpescu">"Pentru un părinte nimic nu este mai important decât să fie iubit de copilul lui, dacă nu știi să-l faci să te iubească, e o cauză pierdută”.<citation> Comunicarea este unul din aspectele cele mai importante ale vieții familiei, ale relațiilor părinți copii și ale dezvoltării psihice normale a membrilor familiei. Comunicarea verbală se realizează prin intermediul simbolurilor verbale, care permit elaborarea și transmiterea explicită a unor conținuturi
COMUNICAREA ÎN RELAŢIILE PĂRINŢI-COPII. In: Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
destul de frecvent situații în care părinții se declară neputincioși în fața unor situații extreme ori situații în care colaborarea familie școală este deficitară și nu satisface în ultimă instanță nevoile copilului. Trăim vremuri grele în care părinții din toată lumea se simt pierduți iar cucerirea planetei sufletului copilului este mai complexă decât cucerirea Universului. Una dintre cele mai importante cauze care determină astfel de situații au la bază o serie de blocaje sau bariere de comunicarea între cadrele didactice și părinții elevilor, între
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996, 155-158; Cicerone Poghirc, Mircea Vulcănescu sau Seninătatea conștiinței, JL, 1997, 43-48; Marin Diaconu, O viziune asupra lumii, JL, 1997, 43-48; Dan C. Mihăilescu, Biblioplan de aprilie, „22”, 1997, 337; Emil Manu, Paradisul pierdut al lui Mircea Vulcănesu, ALA, 1997, 357; Dan C. Mihăilescu, Întoarcerea lui Mircea Vulcănescu, „22”, 1997, 379; Marta Petreu, Ideologia generației ’27, APF, 1999, 11; Paul Al. Georgescu, Cartea întâmplărilor, București, 1999, 101-123; Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, București, 1999, 117-125
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
a războiului din 1788-1791, scrisă probabil paralel cu desfășurarea evenimentelor, succint și precis relatate, și completată cu informații până spre anul 1811, a servit și la redactarea cronicii sale principale. Din 1815-1816 datau două lucrări ce i se comandaseră, azi pierdute, una în germană și cealaltă în sârbă. Prima, o scurtă istorie a Banatului, trebuia, prin informațiile ei, să completeze, după un plan dat, lucrarea unui istoric maghiar, neidentificat. A doua se referea la conviețuirea sârbilor și românilor în satele bănățene
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
sârb de la Vârșeț, Földvari, transpune, după o ediție bilingvă (sârbă și germană), o lucrare de metodică a lui J. Felbiger, sub numele Cartea de mână a dascălilor, apărută la Viena în 1785. Cu scop didactic erau și două prelucrări, azi pierdute, Faptele lui Hercule (din 1817) și Viața lui Alexandru cel Mare (din 1825), traducere rezumativă după Quintus Curtius Rufus. Dar principala lucrare a lui S. de H., scrisă în două variante, în 1826-1827, cu adăugiri până în 1829, este Cronica Banatului
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
didacticism, a menținerii în „emoția dezinteresată”. Dramaturgul „împinge comicul din sfera finalității practice în sfera cauzalității sintetice și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S., Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică (1925), reunește două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
generală a nivelului de trai, doar că nu imediat și nu pentru toată lumea. Coastworth spune că într-un prim moment doar o mică parte a populației beneficiază de efectele pozitive ale deschiderii spre piețele internaționale, majoritatea având, de fapt, de pierdut (SAPRIN, 2000). Pe de altă parte, Williamson (2002) consideră dintru început că doar două dintre aceste etape, a doua și a patra, au caracteristicile unor etape de dezvoltare și globalizare reală. Argumentele sale rezidă în observarea factorilor cel mai intens
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au primit din partea tuturor „manifestări de simpatie”, care se dovedeau a fi Însă „pur convenționale”. Dincolo de „bunăvoința platonică, adică sterilă”, doar ministrul de Externe francez, Waddington, a căutat să spulbere orice iluzii, lăsând să se Înțeleagă că „Basarabia trebuie considerată pierdută”. Nici Întrevederea cu Prințul moștenitor al Germaniei nu a depășit sfera amabilităților de circumstanță. Ba mai mult, Frederic-Wilhelm, În pofida simpatiei ce o nutrea față de Principele Carol I, a Încercat să sugereze poziția dificilă, de arbitru, pe care și-a asumat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
se va bucura de un prestigiu sporit În exterior, diplomația Puterilor Centrale manifestând un viu și constant interes pentru menținerea sa În cadrul respectivei alianțe. La fel de interesate se vor arăta Franța și Rusia, care, treptat, Își intensifică eforturile pentru recâștigarea terenului pierdut. Așa cum pe drept a remarcat ministrul plenipotențiar al Republicii franceze În România, Bucureștii aveau să reprezinte „o trambulină pentru ambasadori” <ref id="160"> 160 Vezi Mémoires du Chancelier Prince de Bülow, t. IV, 1849-1896. Sa jeunesse et sa carrière de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de pregătire pentru seniori. Modelele acestea sunt diferențiate pentru fete și pentru băieți datorită caracteristicilor bio-psiho-motrice diferite. Parametri modelului de joc în baschet sunt: Aruncări la coș din acțiune; Aruncări libere; Recuperări ofensive. Recuperări defensive. Total mingi câștigate. Total mingi pierdute. Număr posesii de minge. Număr de atacuri. Total puncte marcate. Total puncte primite. VI.2. Structurile jocului de baschet Jocul de baschet este un fenomen de sine stătător ce se constituie într-un sistem cu scop, sarcini și mijloace proprii
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]