7,062 matches
-
în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală, au spus aseară la televizor că va ploua, ne-a asigurat de bună dimineață tata, Theo e trist, m-a rugat să-i pregătesc pânza că va picta, abia dacă mi-a adresat cuvântul astăzi și mama se teme că îi va reveni criza, așa începe, nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările, Da, cred că va ploua! îi confirmă mama presimțirea, eu mă ridic să duc la adăpost pânza și el, Sunt tot murdar de vopsele! Când a venit Ana la mănăstire, și-amintește el, în vara aceea, ții minte, mă face pe mine părtaș la, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu cu gâtul înțepenit lucram la Maica Domnului purtând pe Iisus, Stă acum în casă, în fotoliu și-mi mărturisește, afară încă nu s-a slobozit ploaia, se pornește greu ca și cuvintele lui, după tăcerea apăsătoare de ieri, Va ploua! mă anunță el, îmi simt deja spatele, șarpele rece pe șira spinării, Cum a fost când Ana a urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-n felul lui pătimaș de a fi e uneori cu părintele Varava, eu aș vrea să-l întreb de învoială, ce fel de învoială și cu cine, el continuă să-și verse amarul pe părintele Varava, și afară încă plouă, Am să termin, Daniel, biserica! Eu mă voi ține de cuvânt până la capăt! se mișcă nervos sub pătură, ce frig mi-e! Du-te, Daniel, și cere ceva de băut pentru mine, să mă încălzesc puțin, Speriat, eu: De unde? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput de toamnă mi se pare nefiresc de frumoasă, nu înțeleg de ce nu plouă acum când părintele Ioan moare, știa încă de ieri când ne-a cerut să-l ducem în biserică, ne bucurasem cu toții că e mai bine, că, dar simțea atunci că e pentru ultima oară când ar mai putea vedea biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Încerc să-mi imaginez apa rece a izvorului binecuvântat, mi-e sete, dintr-o sticlă de plastic i se dă unui copil să bea apă, mă uit cu lăcomie la apa sălcie, lumea vorbește despre una, despre alta, n-a plouat de mult, într-un sat a luat foc câmpul, de la niște paie, e cel mai mic, celălalt merge la școală, ăsta n-are decât cinci ani, frânturi de propoziții vin spre mine din toate părțile, și și-a lăsat bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seama cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zile, ceea ce-mi oferă prilejul să cunosc orașul bizantin, 10 martie, cu siguranță nu sunt un autor de jurnale de călătorie, au trecut atâtea zile și n-am fost în stare să însemnez locurile prin care am trecut, acum plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul se trezește la viața de noapte, nu mai plouă acum, plătesc și ies în aerul umed al lagunei, și pentru o clipă privirea ei întrebătoare spre mine, 12 martie, Roma, scrisoarea mamei cu scrisul ei frumos de învățătoare, caligrafic, dragul mamii, Theo, 20 martie, după-masă cursul de Quattrocento italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ananas și una vegetariană, pentru mine cu ananas și două, adierea blândă a vântului îi umflă părul răsucit rebel la vârfurile lăsate pe umeri, nori tot mai deși se adună pe cerul până acum albastru, numai de n-ar ploua, încă nu s-au rostit între noi cuvinte, eu ar fi trebuit să-mi cer iertare întâi, Ce mai faci, Theo? Și-i vorbesc de plecarea mea la mănăstire, despre biserică, despre pictură, despre îngeri, despre apostoli, despre Dumnezeu, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că există lucruri, de pildă ceea ce face Theo, adică pictura, deasupra cărora puterea lui Dumnezeu așteaptă, în lumea copilăriei mele, ce nu trecea pe atunci dincolo de mănăstire și de satul în care mă duceam la școală, Dumnezeu rânduia totul, Dumnezeu ploua, Dumnezeu ningea, Dumnezeu dădea soarele, Dumnezeu se înnopta peste lume, Dumnezeu creștea iarba, mă făcea pe mine mare și trimitea îngerul la căpătâiul meu înainte de culcare, mă ferea de cel rău, învățasem la școală că lumea e cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uda pe amândoi până la piele, mi-am băut cafeaua și ea și-a golit paharul cu nectar de pere, mergem? mă însoțește la galerie să-mi cumpăr vopsele, de niște pensule mai am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară și suflă un vânt umed, abia atunci i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mergem? mă însoțește la galerie să-mi cumpăr vopsele, de niște pensule mai am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară și suflă un vânt umed, abia atunci i-am luat buzele să i le sărut, fără grabă, neștiutor, timid, ca și cum aș fi făcut-o prima oară, s-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine încolăcindu-și brațele în jurul meu pe sub haina mea de piele și-am știut în acest moment că ne-am îndrăgostit unul de celălalt a doua oară, miercuri seara, n-am un calendar la îndemână și-am pierdut șirul zilelor, plouă afară, cu întârziere sosește ploaia pe care aș fi dorit-o într-o altă seară, am umplut astăzi pe ploaie aproape un bloc de desen cu chipul și trupul Anei din nescrisul nostru dialog, Vineri seara, zilele încep atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă ridic din scaun, nu știu ce să fac cu desenul colorat de pe ecran, îl las acolo și mă strecor spre ieșire, nu mă voi mai îmbăta în seara asta, femeile n-au pic de rușine, năvălesc așa în viața ta! afară plouă sau ninge, n-am nimic pe cap, n-am umbrelă, haina de piele numai și umblu prin ploaia-lapovița-ninsoarea asta până îmi reglez cu precizie de ceasornic bătăile inimii, apoi 13 decembrie, febră mare, o răceală cumplită, l-am sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a stat câteva luni cu chirie, cum nu cunosc prea bine franceza reușesc să-l enervez pe bietul om tot încercând să aflu mai multe de la el, unde s-au dus, au Sud! Où?! Je ne sais pas, m’sieur! Plouă! avea o mătușă undeva prin împrejurimile Parisului, unde?! am s-o sun în țară pe bunica ei, n-am altă soluție, Theo, dacă spui că o iubești, las-o în pace, îi merge bine acum! cum să nu trântesc telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Parisului, unde?! am s-o sun în țară pe bunica ei, n-am altă soluție, Theo, dacă spui că o iubești, las-o în pace, îi merge bine acum! cum să nu trântesc telefonul la aceste cuvinte de bun-simț ale, plouă! iubirea e în afara oricărui bun-simț, nu mai am ce căuta la Paris, mi-am imaginat cu atâta forță reîntâlnirea noastră la Paris, în cele mai mici detalii am improvizat totul, poate pentru că am trăit-o cu atâta intensitate în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poartă în franceză, pentru că domnul, monsieur Philip, Marius ascultă cu interes politicos și curiozitatea mea crește pe măsură ce, Anne, o cheamă Anne, elle s’appelle Anne, et il y a une semaine, acum o săptămână Anne trecea prin Jardin du Luxembourg, ploua, a impresionat-o cu adevărat o scenă care s-a petrecut pe o bancă, un tânăr, mi-a povestit ea, și-a abandonat niște desene, inima mea tresare ca mușcată, Anne le-a luat, dacă n-ar fi fost niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi citească dintr-o carte pe care o ținea invers. Când lumina reflectoarelor se muta de pe el chiar și pentru o secundă, el o trăgea cu forța înapoi. —Du-te afară și joacă-te la leagăn, îl rugă Clodagh. — Dar plouă. —Ești irlandez, obișnuiește-te! Haide. Du-te! De îndată ce a plecat Craig, Molly a devenit centrul atenției. —Vreau! declară ea, arătând cu degetul către ceașca de cafea a lui Ashling. Nu, este a lui Ashling, spuse Clodagh. Nu e voie. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care nu și l-a putut reprima îi spuse lui Ashling că acest coș reprezintă cumpărăturile săptămânale ale femeii. Ori asta, ori făcea aprovizionarea pentru Mofturici, Somnorici, Zâmbărici și cum i-o mai fi chemând pe ceilalți patru. 5tc "5" Ploua cu găleata când avionul Lisei a aterizat pe aeroportul din Dublin, într-o sâmbătă dupăamiază. Când avionul decola din Londra, Lisa a presupus cu naivitate că nu avea cum să se simtă mai rău, dar, după o primă privire aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aerul umed și, până la urmă, a plecat să bea o cafea. Însă până și asta a necesitat ceva efort. Nu se afla în Londra, unde cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de ani. La intrare, Lisa fusese întâmpinată de o fată pe nume Trix. Era plină de coșuri pe față, purta o rochiță transparentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
zâmbească. Deci el fusese nesigur. Ei bine, amândoi fuseseră. Cât timp au condus, cerul, care fusese curat în oraș, devenise gri. Când au coborât din mașină la docul din Dun Laoghaire, Jack studie aerul cu neîncredere. — S-ar putea să plouă. Vrei să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de a face totul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
curat în oraș, devenise gri. Când au coborât din mașină la docul din Dun Laoghaire, Jack studie aerul cu neîncredere. — S-ar putea să plouă. Vrei să sărim peste plimbare? Dar Lisa era plină de optimism. Nu avea cum să plouă. Nu, hai să mergem. Și au pornit. Razele prea puternice ale soarelui străbăteau prin norii negri, având efectul de a face totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât de puternic, încât păreau halucinogene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
efectul de a face totul să pară aproape ireal. Smocurile de iarbă erau luminate cu un verde atât de puternic, încât păreau halucinogene. Piatra gri a docului avea reflexe purpurii. Orice prost putea să-și dea seama că urma să plouă, dar Lisa era hotărâtă că asta nu se va întâmpla. Deci asta înseamnă să te plimbi, se gândea ea, în timp ce mergeau. Ei bine, nu era chiar atât de rău. Aerul mirosea ciudat, totuși. —A proaspăt, o lămuri Jack. Vezi aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]