7,468 matches
-
reprezentanta și întruchiparea omului de succes, omului de valoare; or, este potrivită în acest context afirmația, despre necesitatea de a fi mai întâi un om de valoare. De aici și succesul pur personal, care îi aparține Domniei Sale, în exclusivitate. Biografia poetei, pe care o recitesc, nu e o biografie deloc întâmpătoare, ci reprezintă un adevărat urcuș și un incontestabil drum spre ceea ce a meritat și merită să fie mereu Doamna luptătoare Renata Verejanu, exemplul actual al femeii care muncește cu spirit
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
generațiile care sunt și care vin. Să îi doresc aș vrea din suflet multă inspirație, tinerețe perpetuă și un car cu flori pentru suflet, să ajungă pentru o viață întreagă, care încă e mult înainte! LA MULȚI ANI VICTORIOȘI, ADMIRABILĂ POETĂ! OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
sunt și care vin. Să îi doresc aș vrea din suflet multă inspirație, tinerețe perpetuă și un car cu flori pentru suflet, să ajungă pentru o viață întreagă, care încă e mult înainte! LA MULȚI ANI VICTORIOȘI, ADMIRABILĂ POETĂ! OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
Respirația-n interiorul ei/ Eram sau nu eram acolo/ În fața ochilor inimii/ Dintr-un vârtej de mirare/ Intru direct în necunoscut/ Doar arcul tău ascuțit/ Poate străpunge atât de adânc/ Materia trupului meu”. Pentru a încerca o descriere a personalitatății poetei, este necesar și aproape suficient să ținem seama întocmai de ceea ce însăși plantează în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-ar putea... „Spiritualitatea lângă mine/ Precum bunătatea clară/ Care a-nceput să descopere/ Cea
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
Bota Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Claudia BOTA: UMBRELE CAILOR (POEME) FLUTURI ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în faptul serii Tu, fiind poeta la care să mă-nclin. Și ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor prăfuite, O lacrimă din mine se desprinde și se-nfiripă Știind că azi nu va mai fi ca ieri. Eu stau
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
317] Bhagavad-gītă, XVIII, 49-56. Aici se află rădăcinile conceptului de "Supraom", asupra căruia se va reveni. [318] Cf. DEMETRIO MARIN, Varia Grammaticalia, extr. "Annali Fac. di Magistero Univ. Bari", II, 1961, Bari, Cressati, p. 33-35. [319] Cf. G. NECCO, Nietzsche poeta, Soc. Editr. Siciliana, 1950, p. 124-5; se văd aici cîteva formulări aparținînd lui Nietzsche, care cuprind întreaga substanță a ideilor respective din Bhagavad-gītă. [320] Cf. p. 223. [321] Cf. R.D. RANADE, M.A., A Constructive Survey of Upanishadic Philosophy, Oriental
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
arcaico", latino classico, latino "volgare". Reflessioni, "Annali della Facolta di Lettere e Filosofia dell' Universita di Bari" 6, 1960, pp. 117 - extras amplicat, Bari, 1961. Abba, pater, in Hommages a Léon Herrmann, Bruxelles, 1960, (Coll. Latomus, 44), pp. 503-508. Il poeta G. Cosbuc e l' indianismo (în română), "România (New York) 4, nr. 47, marzo, 1960. 1961 Varia grammaticalia, "Annali della Facolta di Magistero e Filosofia dell' Universita di Bari" 2, 1961, pp. 1-73. Scripto continua ovvero metodo fonetico o metodo etimologico
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
atît de reconfortant acum, în sejurul ăsta benevol și binevoitor. Traversez podețul pe care am cunoscut-o cîndva pe Ileana Mălăncioiu. Ținusem să mă cunoască mai... altfel. Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din spate, i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de fiecare dată nu-mi pot reprima disconfortul ce mi-l produce înverșunarea ei de ani de zile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
disconfortul ce mi-l produce înverșunarea ei de ani de zile împotriva președintelui Constantinescu. Chiar și acum, după ce omul acesta, care a modificat esențial imaginea României în ochii lumii și, din motive oricum dramatice, s-a retras. E ca și cum marea poetă de altădată s-ar fi îmbolnăvit brusc de ceva rău și incurabil. Nemaiputîndu-se desprinde de sindromul maniacal-depresiv ce-o macină. Păcat. Și pentru că veni vorba. Un alt posedat de propriile-i himere, briantul Mircea Mihăieș, în aceeași Românie literară, săptămînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
, Madeleine (13.XI.1915, Craiova - 1.VI.1995, București), poetă. Fiică a Elenei și a lui Eugen Andronescu, medic, A. a fost atrasă timpuriu de teatru (mama a jucat pe scena Teatrului Național din București, sub numele Elena Cruceanu). A urmat școala primară și gimnaziul la Institutul Moteanu din București
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
Academia de Arte „G. Enescu”. Concomitent, începând cu anul 1994, este cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la „Cronica”, unde, în 1984 a debutat ca poetă, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Dialog”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista română”. Debutul editorial se produce târziu, după un deceniu de experiență poetică, prin volumul de versuri Mângâios
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
volumul de versuri Mângâios (1996; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași). A tradus în limba engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu și Matildei Cugler-Poni, dar și creații proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield. Ca poetă, A. este dificil de alăturat unei grupări sau unei generații, mai apropiată fiind de poezia anilor ’70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparțin unei tentative de recuperare a lirismului și, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea pornește de la intuiția tendinței de „restrângere
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
lepede clipa cea repede...”, RR, 1998,4; Nicolae Panaite, Un fel de durere de secoli, CL, 1999, 1; Maftei, Personalități, VIII, 30-32; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 31-32; Sebastian Drăgulănescu, Irina Andone, poetă și eseistă, CRC, 2003, 1; Constantin Cubleșan, O poetă a contrariilor: Irina Andone, CRC, 2003, 6. S.D.
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
Țara, Cântec de leagăn, Rugăciune, Noi nevrednicii..., Era o casă albă..., Basm. Din volumul Nu mi-am plecat genunchii de Elenă Farago, publicat la Craiova, în 1926, este preluat poemul cu același titlu, C. D. Fortunescu scriind un articol, Operă poetei Elenă Farago. Aici mai publică versuri Coca Farago, alături de ea apărând și Eugen Constant, Const. Jaleș, Aurel Chirescu, Ada Umbră, Sabina Paulian, Lucian Costin, Mia Cerna, Al. Negura, George Voevidca, Valentin Al. Georgescu, V. Ciocâlteu, Nicolae Segărceanu, Aurel Tita, Alexandru
ARHIVELE OLTENIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285449_a_286778]
-
Nici sentimentul acut al vocației, nici voința irepresibilă de artă nu-l scutesc de îndoială. Conștient de talentul său nativ, dar și de un anume deficit de forță creatoare, și-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca poeta artifex. Văzând creația ca o aventură personală, petrecută în solitudine, el nu se va recunoaște nici sămănătorist, nici simbolist, cu toată predilecția mărturisită pentru simbol. Curând după debut, se sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ciudat, tragic - după unii, grotesc - după alții. Descinde dintr-o familie burgheză, al cărei prestigiu e, la Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don Juan neobosit” și o „Iunonă teatrală, curajoasă”. „Nu ne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
DIMA, Simona-Grazia (7.X.1958, Timișoara), poetă. Părinții, Valentina și Simion Dima, sunt scriitori. D. a urmat la Timișoara Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1974-1978) și Facultatea de Filologie, specialitatea engleză-română (1978-1982). Traseul profesional include un an de profesorat la Variaș, apoi un an ca traducătoare la „Electromotor”, după
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și vrea să atingă o împăcare luminoasă, stăpânită de solaritate, grație, discreție și, neapărat, distincție. De o candoare creativă deloc mimată, poeta dovedește „un calm tensionat”. Marcel Pop-Corniș deslușește, desenând cu generozitate un posibil profil liric, „unele sensuri cvasiezoterice” chiar în versurile ei de început și detecta aici impersonalism și ample ritualuri cosmice, ceea ce conferă discursului „o formă euristică”. SCRIERI: Ecuație liniștită
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
2003. Traduceri: Arthur Osborne, Sri Ramana sau Calea cunoașterii supreme, postfața trad., București, 2003. Repere bibliografice: Marcel Pop-Corniș, Vă prezentăm un tânăr poet: Simona-Grazia Dima, O, 1980, 29; Ioan Holban, Simona-Grazia Dima, „Ecuație liniștită”, CL, 1986, 11; Marin Mincu, Două poete, RL, 1987, 2; Adrian Dinu Rachieru, În paradisul conceptelor, AST, 1987, 7; Daniel Vighi, Contemplarea esențelor, „Forum studențesc”, 1988, 1-2; Mircea Mihăieș, Turneul candidaților, O, 1990, 5; Coșovei, Pornind, 175-178; Ruja, Parte, I, 317-318, II, 169-175; Ștefan Borbély, Ecuații mici
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
pe autoritatea proiectului liric, „Calende”, 1998, 2; Gheorghe Grigurcu, Paradis, Purgatoriu, Infern, RL, 1998, 25; Mircea A. Diaconu, Simona-Grazia Dima sau Focul matematic, VR, 1998, 9-10; Iulian Boldea, Developări în perspectivă. Simona-Grazia Dima, „Euphorion”, 1998, 3; Mariana Filimon, Portretul unei poete, CNP, 1999, 3-4; Adrian Dinu Rachieru, „Scara” poeziei, CNT, 2000, 17; Al. Pintescu, Simona-Grazia Dima. Între euphorion și pharmakon, PSS, 2000, 8-9; Irina Petraș, Genosanalize. Simona-Grazia Dima. „Impersonal, în trombe și iertare, îl modula vântul”, CNT, 2000, 43; Lefter, Scriit
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Justiție, Finanțe, Educație Națională) sau la Casa Artelor, director la Muzeul Comercial și Industrial, a practicat concomitent avocatura și a predat literatura la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fondată de Th. M. Stoenescu. A fost căsătorit, între 1908-1913, cu poeta Claudia Millian. Debutează în 1896, în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
DINULESCU, Ioana (3.VII.1950, Craiova), poetă. Este fiica Elenei (n. Comisaru) și a lui Dumitru Dinulescu, muncitor. A urmat cursurile școlii generale și ale Liceului de Filologie-Istorie (absolvit în 1969) la Craiova, și tot aici Facultatea de Filologie, secția română-franceză (1969-1973). În perioada studenției și după
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]