KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

exemplu) sau chiar direct (cu tupeu). Pe fundalul sumbru al sărăciei, mizeriei sociale s-a dezvoltat o întreagă mafie. Se știe deja de mafia petrolului și cea a îngrășămintelor chimice. Măsurile luate împotriva lor nu prea au dat rezultate. Astăzi poliția s-a gândit (de ce abia astăzi?) să întărească locurile de supraveghere sau să le lase pe seama jandarmilor. Conductele de petrol au fost ținta preferată a hoților dornici de îmbogățire rapidă. În circa 20 de minute, se puteau fura cisterne întregi

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
bazate pe Statul de drept, și fosta zonă comunistă, unde Statul -Mafie face legea. Cu cât mergi mai spre răsărit, cu atât este mai puternică influența și chiar controlul criminalității organizate asupra pârghiilor Puterii. Largi alianțe între foștii lucrători ai polițiilor politice totalitare comuniste, ofițeri din trupele speciale, bandele mafiote și fosta nomenclatură comunistă au condus la luarea în control a economiei, comerțului, turismului, activității bancare. De fapt, aceasta este marea problemă a României de zece ani încoace - absența Statului de

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
încoace - absența Statului de drept. Cu cât sunt mai puține legi sau cu cât ele sunt mai puțin aplicate, cu atât activitățile grupurilor mafiote sau ilegale sunt mai libere, mai nestingherite. La lipsa legislației se mai adaugă și faptul că Poliția și Justiția nu își fac adesea datoria așa cum trebuie, așa cum legea ar impune [...] Poate că acum vor înțelege și naționaliștii extremiști sau cei cu o exagerată mândrie națională de ce Occidentul nu este fericit să ne deschidă în mod necondiționat ușile

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Berevoiești a arătat limpede că ne-au mințit: 1) când au asigurat țara că arhivele Securității se află sub lacăt; 2) când au asigurat țara că SRI nu are nimic în comun cu Securitatea; 3) când au asigurat țara că poliția secretă este apolitică, interesată numai de apărarea intereselor naționale, nu și ale partidului de guvernământ împotriva altor partide. Trei minciuni oficiale, dovedite acum. Revenind la protestatarii din Piața Universității, autorul mărturisea: „Dar ideea că sunt puțini ce pe care m-

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Guest: „această liberate de expresie nu este bine ancorată în România și nu este normal ca jurnaliștii să fie amenințați, să se simtă în pericol, să fie bătuți sau ca acestora să le fie incendiate mașinile, [...] este o problemă a poliției și a autorităților locale, care trebuie să-și facă datoria și care se pare că nu investighează suficient de mult cazurile de agresiune asupra ziariștilor.” Tot domnia-sa spune că: „puterea politică nu trebuie să se amestece în formatul unei

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
să privească noi concepții în legătură cu munca, răspunderea individuală, relațiile cu semenii, afirmarea deplină a personalității, refuzul anonimatului și alte aspecte. Dar în primul rând trebuie să ne vindecăm de teamă, instrumentul întrebuințat cu inteligență diabolică de fostul sistem represiv prin intermediul poliției politice (Securitatea). Teama nu mai are ce căuta printre noi după atâta dictatură. De ce tinerii nu s-au temut și au ieșit în stradă? Ea este aliatul de nădejde al celor ce o folosesc pentru a-și atinge scopurile murdare

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

în jurul orei 5 AM de către un grup de vameși unguri. Aceștia au alertat pompierii din România, care, nedispunând de mijloacele necesare, n-au avut ce face și au privit cu mâinile în șolduri mărețul și îngrozitorul spectacol. Primele cercetări ale poliției Române au dus la concluzia că incendiul a fost provocat de însăși România. Specialiștii contactați de ziarul nostru sunt de părere că este vorba sau de un caz de fraudă în asigurări sau de un autodafé. Baba era în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
stomacul sau altceva părea perforat, simțeam câmașa însângerată lipindu-mi-se de piele și părți din mine devenind părți din afara mea. - Chem toate mașinile, am mai spus o dată, deși simțeam că nici toate mașinile din lume, darmite doar cele de poliție, nu m-ar fi putut salva. - Alo? Alo? rosti o voce prin stație. - Chem toate mașinile, mă auziți? am repetat mecanic. - Cine-i acolo? Alo? întrebă vocea care aparținea, din câte îmi puteam da seama, unei femei. Sau fete. - Detective

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din câte îmi puteam da seama, unei femei. Sau fete. - Detective Starke, Tom Starke, secția 48, sunt rănit, trimiteți pe cineva... - Eu? Cum, pe cine? O amatoare, mi-am dat brusc seama. O fată care intrase probabil întâmplător pe frecvența poliției. Sau aparatul meu era pe o frecvență greșită, deși nu credeam. Faptul că dădusem de cineva nu mă încălzea cu nimic, îmi simțeam sângele deja în chiloți și ciorapi. - Cheamă o ambulanță, intersecția Jerome cu Harshley, am spus. - Ce oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
în portbagaj. Așa... Știa cum arăt, știa ce mașină am, îi spusesem numele meu mic și la ce facultate studiam... Nu avea cum să nu mă găsească. Am rămas treaz toată noaptea, așteptând să se întâmple ceva. Adică să vină poliția, ce altceva se putea întâmpla? Dar nu a venit. Nici în noaptea aceea, nici a doua zi, nici altcândva. Niciodată. Am cumpărat în următoarele zile teancuri întregi de ziare, căutând o știre despre ea, despre mine, dar n-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
prea riscant. Ce puteam să-i zic? Iar s-o omor ar fi fost prea târziu; sau vorbise deja despre ce îi făcusem, sau nu avea de gând să zică nimănui. Sau? Hm. O aștept în continuare să vină, cu poliția, cu un pistol, sau să-mi trimită un ucigaș plătit pe cap... Dar nu apare nimeni. Iar de ce am futut-o nu pot să-mi explic. Nu știu. Nu știu. Cum spuneam, mi-e frică. La dracu. 15 octombrie 2004

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
o curbă, iar colecția Anatol Vieru îmi fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam pe Glass. Din care cauză nu auzeam sirena mașinii de poliție ce ne urmărea de o scurtă bucată de drum. Îi vedeam doar luminile. Inițial intenționasem să mă joc cu ei până în Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
drum. Îi vedeam doar luminile. Inițial intenționasem să mă joc cu ei până în Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
a lehamite. - Ați băut? întrebă. - Păi, dacă n-aș fi băut, aș fi stat eu de vorbă cu tine? am răspuns eu. - Vă rog să nu fiți... - Ce să nu fiu, nene? Dau acum un telefon și te zbor din poliție, bă! - Vă rog să mă urmați la secție, continuă el să mă ia de sus. - Imediat, stai numai să dau un telefon, i-am zis, scoțând mobilul din buzunar. N-avea baterie. - Să-mi bag pula-n el, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Oooooh, domnule Tocilescu, ce onoare, oooh... - Dom’ general, iertați-mă că v-am trezit din... - Dar nu face nimic, noooo, nici nu dormeam, citeam ziarele de ieri... Cu ce vă pot ajuta? - Păi, uitați, mă aflu într-o secție de poliție... - Vai, dar de ce? - Drept să vă spun, nu prea știu. Cică am condus prea repede în oraș și eram în mașină cu o prietenă de familie care e minoră, iar polițiștii presupun că... - Vai, domnule Tocilescu, îmi cer o mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a părăsit hotelul ieri în jurul orei unsprezece dimineața, mergând la cumpărături. - Exact. - Voia să meargă în centru, v-a zis. - Da. - Și când nu s-a întors după nouă ore, ați informat poliția. - Da. Adică nu eu, recepționerul. Lantz mă privi. În ochi. Făcui o față tristă, trasei un fum din țigară. - Nu fiți trist, mă consolș. Nu eram. - Ce credeți că s-a întâmplat, domnule inspector? - Știți, zise Lantz privind absent pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
de fericire din cauza apei care curgea nepăsătoare pe corpuri și capete, pe puli și pizde, pe brațe și picioare. Domnul Mărculescu, vecinul meu de palier, propuse să vorbim cu primăria, cu ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu pompierii, cu poliția, cu salvarea, cu municipiul, cu sanepidul, cu starea vremii și cu administratorul de la scara A. - Se vorbise, se vorbise, afirma doamna Lucreția Morocan, o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
rulmenți, zicea cineva. - O fi fost răpit, zicea altcineva. - Sau omorât, spunea un al treilea. - Sau o fi omorât el pe cineva, adăugam eu. Dar toate aceste bănuieli nu erau confirmate de nimeni, de nimic. Întrebam o dată pe săptămână la poliție dacă aveau un semn de viață sau de moarte de la administrator. Nu aveau. Trăiam în continuare în căcat. Pictorița încerca să facă un portret-robot. Din păcate era naturalist-cubistă și portretul arăta ca un ghiveci de flori pe fundul căruia dormea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

eu știam că așa vrea să-mi răspundă. Susține că nu se poate prevedea nimic, aici ca pretutindeni: firește, în toate serile, la ora aceasta, doctorul Marne închide dispensarul și comisarul Gorin își termină orele de serviciu la comisariatul de poliție, și trec totdeauna pe-aici, mai întâi unul sau celălalt, dar ce importanță are asta? — Oricum, nimeni nu pare să se-ndoiască de faptul că doctorul va încerca s-o evite pe fosta doamnă Marne, îi spun eu. Fosta doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cineva, căci în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de cuvânt al morților, care declarau că nu vor să mă accepte încă în mijlocul lor. Am simțit o mare ușurare. — Tot din cauza dumneavoastră va trebui să-mi prelungesc absența, a adăugat. Mâine sau poimâine veți fi chemat la comisariatul de poliție, unde veți fi interogat în legătură cu ancora cu grapină. Fiți foarte atent să nu mă amestecați în treaba asta; țineți seama că întrebările comisarului vor încerca să vă facă să spuneți ceva privitor la persoana mea. Dumneavoastră nu știți nimic despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
e un bidon de cherosen și o bombă cu plastic legată de un timer. În jumătate de oră casa va fi în flăcări. — Dar eu nu... încep să spun. A închis telefonul. Ce să fac acum? Sigur, aș putea chema poliția, pompierii, chiar de la telefonul ăsta, dar cum să le explic, cum să justific faptul că eu, în fine, cum să mă amestec, eu, care nu am nici o legătură cu asta? Reîncep să alerg, dau ocol casei, apoi îmi reiau drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
universități ar avea de suferit... Sigur, când o viață e în pericol aceste considerații ar trebui să treacă pe planul al doilea... Încetinesc cursa. Aș putea intra în oricare din aceste case, să cer să-mi permită să telefonez la poliție, să spun în primul rând foarte clar că eu nu o cunosc pe Marjorie asta, că nu cunosc nici o Marjorie... La drept vorbind, aici, la Universitate, e o studentă care se numește Marjorie, Marjorie Stubbs: am remarcat-o imediat printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]