KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
băiețoi. Dar se poartă, tata! protestează fata. Nu tot ce se poartă se și potrivește! spune apăsat Săteanu. Te rog să notezi această vorbă, Mihai. N-oi fi eu entelectual, dar îmi dau seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd am trecut la coasă și-a trebuit să bat coasa, ciocanul de bătut coasa mi s-a părut prea mic pentru mîna mea și-am plecat în uzină, la baros, clasă muncitoare. Și pe fiică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate, respingînd pe rînd și ceaiul și laptele. Ce vrei?! întreabă femeia înfuriată. Ala răspunde băiatul din brațele ei. Ca la auzul unui cuvînt magic, băiatul din brațele tatălui lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am să vin eu s-o iau. Mîine-s de dimineață precizează fata. E chiar așa de serioasă obligația morală? revine Mihai la propunerea lui, încurajat de precizarea fetei, în care el a ghicit dorința ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înapoi, la fund, în colcăiala spiritelor mercantile. Noroc! ciocnește paharul de-al lui Mihai. Bea-l și pe ăsta, însă mai încet, să ne tihnească. Nu de alta, dar aici mi se încheie suta. Larma unui grup ieșit din restaurant, pornit să ia cu asalt lifturile, îl face să bea în liniște, privind aiurea. Într-o zi, continuă Muraru am luat din piață fac și piața, pentru că așa fac toți soții colegelor ei, măcar aici să le fiu egal! am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de marmură ale hotelului. Acolo! arată Muraru cu degetul și o pornesc împreună, de braț, prin zăpada care, pe alocuri, trece cu mult de genunchi, înfruntînd amîndoi cu greu viscolul, mai mult tîrîndu-se spre blocul indicat de Muraru. Ajunși în fața unei uși, cînd Muraru înfige degetul în sonerie, Mihai vrea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîine? se aude vocea lui Săteanu în telefon. Dacă, în furia lui, vrînd să se răzbune, mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea noastră îl oprește profesorul pe șofer din drumul lui spre bar, unde-și duce farfuria goală. Acum, la miezul nopții?! Mîine dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cuptorul instalației de laborator, unde l-a pus să se reîncălzească. Nu, mulțumesc! refuză Ion. Las' c-o beau la ziuă. Cine a mai venit aici, în secție? Don Șef a telefonat și, aflînd că-s eu, n-a mai pornit încoace; mi-a zis că vrea să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată cu privirea spre sală. Chelnerul bombăne la adresa pasagerilor din sală, pornind nervos într-acolo. În urma lui, Pavel închide ușa, răsucește cheia și se apropie de patul improvizat, scoțînd de jos, dintre lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci... V-am dat, tovarășe, legătura pe la douăzeci și trei, chiar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz cursa va fi aici. Vlad mulțumește, întorcîndu-se să iasă. Alo! strigă șeful autogării în telefon. Poftim? E la Sălcii de-aseară, asta știu! Ce legătură telefonică? Am vorbit aseară, e bine, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător, ca în timpul slujbelor la sărbătorile mari ale anului. Cu mîinile împreunate a rugăciune a recitat întreaga poezie "O, mamă...", trecînd de la Eminescu înapoi la învățăturile lui Solomon, repetînd pilda cu toiagul, dezvoltînd o adevărată prelegere pornind de la cuvîntul toiag, simbol al înțelepciunii celor vîrstnici și nicidecum instrument de tortură pentru copiii neascultători. A mai amintit și de vorba poporului că "babă frumoasă și copil cuminte nu s-a pomenit", iar cînd toți cei din biserică, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se odihnească astă noapte doar adaugă în șoaptă, rîzînd. Nu mai au ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeia cu blană albă vă roagă... Repetă-mi exact cum ți s-a adresat îi spune actorul, făcînd un gest autoritar, să mențină impresia făcută. "Roagă-l pe domnul de colo să vină puțin dacă vrea..." Mulțumesc! înclină actorul privirea, pornind spre masă. Vă ascult zice femeii cînd ajunge lîngă ea. Te rog să stai murmură femeia, fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede zăpada înălțată pînă spre streașină pe alocuri, își mai șterge mîinile cu șorțul alb, după care, lovind încet cu vîrful pantofului în piciorul scaunului pe care stă fata, murmură: "să nu aștepți să repet", apoi se ridică, încet și pornește spre bucătărie, adunînd din mers farfuriile goale. Nu vreți niște brînză de oi pentru copii? o întreabă pe femeia care ține un copil între genunchi, schimbîndu-i bluza udă pe piept de la ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia se mai văd. În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ultima trecere a lui prin Iași, acum două săptămîni, între două trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-a bucurat femeia. Vino pe la noi dacă poți, dar peste vreo trei sferturi de oră. A pornit încet, la vale, spre cartierul cu case vechi, împodobite de iederă, printre care, ca o prezență aparte, vila doctorului Marcu se vede încă de departe. Socotea că, mergînd așa încet, cu privirea aplecată, gîndind aiurea, puțin obosit, va ajunge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică iarăși în picioare Vlad, deșirîndu-se pe toată lungimea. Știu ce vreau și asta e important. Pariem că de Anul Nou sînt căsătorit? Eu pierd întotdeauna înainte de-a mai paria spune Mihai ridicîndu-se, făcînd un gest de lehamite, apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]