5,661 matches
-
ar ninge peste toate cu secunde Și cu zăpadă orele-ar toasta, M-aș cuibări la tine-n pat de unde Te-aș face fericită-n ziua ta. S-au împlinit fără să vrem destine Cu vise ce-n minciună ar posta, Aș vrea să mă topesc în sân la tine Să mi fii pe veci cadou de ziua ta. Amnezie Nu știu să-mi amintesc decât că doare, De parcă am ucis cândva o floare Ce mă ruga plângând, șoptind cuminte Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din lemn făcut special, din loc în loc erau lipite bucăți de polistiren, pe care cu ace de gămălie sau piuneze oricine putea să posteze tot felul de informații legate de această lume a hazardului. Tradiții, rezultate, accidentări, arbitri, formule de echipă sau tot felul de alte impresii. Trebuie să-i spui despre ideea care ți-a venit chiar în clipa asta, numai așa o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe cei doi proaspeți sosiți într-o nișă alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi îmbufnat. Ghinionul fusese că făcuse o pană cum ieșise din câmp și întârziase. Nu-i trecuse prin cap să-și ia numărul de la cabinet, așa că intrase în recepția clinicii când era deja rândul celui de după el, care se postase la ușă și aștepta. Era un bărbat cu o falcă umflată precum o mănușă de box și vizibil speriat de ce i se întâmpla. Omar luase loc pe singurul scaun rămas neocupat în sala de așteptare și își punea întrebarea dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ne stă în carne ca un cui înroșit, începu să se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu suflarea: „Ce face Maestrul în seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la cel mai mărunt zgomot. Mama m-a tras după ea dintr-o ulicioară într-alta până la Sabika, de unde nu s-a postat ore întregi, urmărind tot ce mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a trebuit mult curaj ca să zic nu. — Cu atât mai bine, spuse Harun. Am să mă duc singur. Dar să fii aici la începutul după-amiezei, exact în locul ăsta. A doua zi, cerul era întunecat și ploua. Am venit să mă postez la locul arătat, de unde puteam observa intrarea la hammam fără să fiu băgat în seamă. Nu-l văzusem pe Harun în cursul zilei. Mă întrebam dacă era deja acolo, dacă va putea să intre; mă așteptam să-l văd azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cântând din gură și la instrumente și dănțuind în piață. Aveam să mă obișnuiesc curând cu hoinarii ăștia, care aveau să revină în tot timpul șederii mele. În noaptea aceea, spectacolul mi se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer castilian veni să se posteze împreună cu oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să nu mă mișc, Hans i se adresă militarului pe un ton ferm, dar lipsit de provocare. Apoi scoase din buzunar o scrisoare la vederea căreia strada a fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoie. Dacă ar putea măcar să rezolve cazul uciderii lui Nour, să-l pună în ordine și să-l dea la o parte din drum, poate că atunci lucrurile ar reveni la normal. Se uită în josul paginii și află că Haaretz postase între timp o „prezentare“ detaliată a vieții lui Shimon Guttman. Din articolele care o dezbăteau își dădu seama că știrea era încă în vogă. Liderii imigranților cer ca statul să se implice în investigarea uciderii lui Guttman era unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al unor pași bărbătești, alergând ca niște animale cuprinse de panică. Nici nu apucă să se ridice bine în picioare, că auzi un singur cuvânt zbierat cu un glas tunător. —STAI! De jur-împrejurul orașului model, împresurându-l din toate părțile, erau postați șase bărbați, toți îmbrăcați în negru, cu fețele acoperite cu măști. Și fiecare din ei ținea în mână o armă automată îndreptată către capul ei. Capitolul 63 Ierusalim, vineri, 1.32 p.m. Îl căută din ochi pe Uri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dincolo de sala de ședințe erau profunzimi misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre, Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să discut toate acestea cu profesorii de școală! 5 Presa reacționară nu a Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor Înverșunate ale acestuia de a-l Împiedica. De unde l-ai mai scos și pe ăsta, Miguelón? Celălalt făcu un gest vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să mai am nevoie de voi și să veți Întoarce la casele voastre... Dacă nu ajungem, asta se va Întîmpla numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe diagonală peste celelalte lucruri, evitând atent să îmi ridic privirea și afișând un aer despre care speram că era unul de introspecție obișnuită. Am îndepărtat separatorul de plastic, când femeia cu Persil și-a scos portofelul, și l-am postat frumos în spatele micului meu asortiment de bunătăți, separându-l de restul benzii încă goale. Cu colțul ochiului am zărit caltaboșul roz întinzându-se spre baghetă. —Cupug! Am fost destul de speriat de volumul vocii și de încrederea din ea. Tonul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă telefon cu arma pe genunchi. În orice caz, nu trebuie să vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum ar fi, hotărîți-vă odată! Cu dubă, fără dubă, chestia e să ne cărăm! Trage al dracului stațiunea asta! Zări un taxi și ridică mâna. Mașina opri la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ești curios. Dar site-ul e mai mult decît atît. Iată, de pildă, cum îl prezintă un ziar local : „Față de varianta tradițională de publicare a anunțurilor de deces în ziarele clasice, alternativa electronică prezintă cîteva avantaje clare. Astfel, se pot posta comentarii sau condoleanțe familiei îndurerate într-un mod ușor, modern și foarte elegant”. Condoleanțe moderne și elegante deci... Sună a publicitate la pantofi ! Mai departe : „dată fiind colaborarea cu cotidiene importante din județele vizate, în cazul articolelor care surprind felurite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la pantofi ! Mai departe : „dată fiind colaborarea cu cotidiene importante din județele vizate, în cazul articolelor care surprind felurite accidente soldate cu decese, site-ul www.doliu.ro va cuprinde link-uri către articolele respective, cu posibilitatea de a se posta comentarii și acolo”. Asta deja sună a jurnalul de la ora cinci sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul : „Ce ai simțit, dragă X, cînd ți-ai văzut copilul strivit de mașina aia ?”. Serviciile site-ului merg însă mai departe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de social networking sau Radio Frequency Identification (RFID) pînă la cotidienele carduri. Într-un registru deja mult mai oldies but goldies, m-am cutremurat zilele trecute cînd, căutînd pe Google un interviu recent al meu, am dat peste un curs postat la grămadă sub numele meu, din care nu am recunoscut mare lucru și pe care nu l-am autorizat niciodată. Evident, nici nu aș fi avut cum... Ceea ce nu m-a împiedicat să mă rușinez și să mă revolt în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unii nici nu mai voiau să plece acasă, la familie, că de serviciu nu se mai vorbea, ei erau, de-acum, revoluționari ! Dar întrebarea persistă, de ce Alexandru Tacu,este omis, de la enumerare, acum, după peste 20 de ani de la Evenimente ? Postat și în această zonă a scrisului, C. Hușanu a respectat și respectă adevărurile vieții, el nu răstălmăcește, nu aproximează, nu improvizează, chiar atunci când alături de analiza textului folosește și pamfletul, precum în cazul ce urmează și care pentru mine rămâne pilduitor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui Darie. Se strecură printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]