KorAP: Find »[drukola/base=prevenție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...216 217 218 ...241 >

6,015 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675

seropozitivă. În întreaga Africă, de la apariția și înregistrarea fenomenului, au murit deja 16 milioane de persoane. Un studiu cu privire la manifestările, cauzele și vectorii HIV/SIDA din exploatațiile agricole din Africa de Vest, precum și cu percepția în rândul populației și cu acțiunile de prevenție ale infectării cu virusul respectiv, a relevat un tablou realmente tragic pentru această zonă a lumii. Țările incluse în această anchetă sunt Burkina Faso și Coasta de Fildeș. Situația din cele două țări este asemănătoare în multe privințe, prima fiind chiar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
la copil (făt). O altă caracteristică a percepțiilor colective africane se referă la femeie. Aceasta este considerată frecvent ca principal vector al SIDA, de aici și atitudinea cvasigeneralizată de culpabilizare a acesteia. Deși mulți sunt cei care cunosc mijloacele de prevenție, puțini sunt cei care le aplică. Ignoranța și obiceiurile ancestrale concură, alături de sărăcie, la explozia ratelor de seropozitivitate. Argumentația de genul „prezervativul diminuează plăcerea” sau „femeile s-ar simți insultate dacă s-ar folosi prezervativul” este adesea folosită în răspunsurile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
și obiceiurile ancestrale concură, alături de sărăcie, la explozia ratelor de seropozitivitate. Argumentația de genul „prezervativul diminuează plăcerea” sau „femeile s-ar simți insultate dacă s-ar folosi prezervativul” este adesea folosită în răspunsurile subiecților bărbați din această zonă africană. În ceea ce privește prevenția prin fidelitate sau abstinență, ea provoacă, de cele mai multe ori, ilaritate. Atitudinea jignitoare a bărbatului față de femeie transpare din răspunsurile cadrelor sanitare intervievate. Acestea apreciază că în nordul Coastei de Fildeș femeia este obiectul unei flagrante discriminări; „soții sunt mai grijulii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
transmisibile sexual demonstrează că în gestionarea sexualității nu sunt suficiente controlul maladiilor și educația pentru sănătate. Este la ordinea zilei tentativa statală de normalizare a sexualității. Evoluția strategiilor oficiale de luptă contra SIDA arată o instituționalizare crescândă a acțiunilor de prevenție și curative prin rețele asociative care cooperează la nivel național și internațional. Dificultățile nu sunt puține, în parte izvorând și din coexistența a trei tipuri distincte de reprezentări și practici în domeniu: primul este legat de tradiția chineză pluralistă, al

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
general și în fața unor anumite situații particulare de risc, cum ar fi „șansa” de a fi infectat cu HIV și de a-și pune propria viață în pericol. În acest context, importanța cunoașterii de către populație a modalităților de infectare, de prevenție și de tratament este de necontestat. Ea reprezintă, atât pentru tineri, cât și pentru restul populației, nu doar o simplă necesitate, ci un imperativ în contextul lumii moderne, inclusiv în România de astăzi. Caracterul imperativ rezultă din nevoia de apărare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
de tratament este de necontestat. Ea reprezintă, atât pentru tineri, cât și pentru restul populației, nu doar o simplă necesitate, ci un imperativ în contextul lumii moderne, inclusiv în România de astăzi. Caracterul imperativ rezultă din nevoia de apărare și prevenție a infectării propriu-zise, dar și din obligația civică de a sprijini atitudinal și comportamental pe cei care au fost deja atinși de HIV, pentru a-i ajuta să treacă mai ușor peste propria dramă și pentru a se integra social

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
ușor peste propria dramă și pentru a se integra social. Ideea de a le reduce acestora sentimentul și starea de marginalizare care poate ajunge până la excluziune socială reprezintă una din cele două beneficii majore ale cunoașterii domeniului HIV/SIDA, alături de prevenție și autoapărare pentru cei mulți și sănătoși. În România ultimilor 10-15 ani s-au realizat importanți pași în acest demers de informare-educare, cu participarea concertantă a numeroase instituții specializate medicale și sociale, a școlilor, a presei scrise și audio-vizuale, precum și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
din urmă două cazuri, tocmai de acele persoane ale căror profesiuni ar trebui, dimpotrivă, să promoveze atitudini de suport, de ajutor și solidaritate. Conceptul pereche, atunci când se abordează comportamentele și atitudinile de risc în domeniul HIV/SIDA, este acela de prevenție sau prevenire a infectării cu HIV. Importanța prevenirii în acest areal este atât de mare, încât nu se poate compara cu nici un alt sector medical. Această afirmație se bazează pe argumentul că, până în prezent, vindecarea de HIV/SIDA este imposibilă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
nici un alt sector medical. Această afirmație se bazează pe argumentul că, până în prezent, vindecarea de HIV/SIDA este imposibilă. Prin urmare, singura atitudine rezonabilă și accesibilă pentru orice om, fie el tânăr, adult sau vârstnic, este aceea de profilaxie sau prevenție. Gradul de cunoaștere de către populație a mijloacelor de prevenire a infectării cu HIV este neomogen, el variind în funcție de caracteristicile afective, cognitive și sociale ale fiecărui individ. Așa cum au arătat și rezultatele studiului de față, cunoașterea corectă, cunoașterea incorectă, ca și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
frecvență mai ridicată la profesori și părinți (chiar dacă nu la valori egale), comparativ cu elevii. La aceștia din urmă procentul celor care cunosc modalitățile corecte de prevenire este mult mai scăzut, comparativ cu celelalte două categorii. În privința modalităților incorecte de prevenție, ele aproape că lipsesc din reprezentările profesorilor și au o slabă prezență la părinți. În schimb, o parte semnificativă dintre elevii investigați oferă ca variante de răspuns elemente eronate sau, și mai grav, nu cunosc deloc modalitățile de prevenire. Astfel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
constatare ascunde importante carențe în activitatea de educație pentru sănătatea copiilor în școli, inclusiv a educației sexuale a acestora. Prin intervenția echipelor de operatori sociali care au realizat studiul de față de tip cercetare-acțiune, gradul de cunoaștere corectă a modalităților de prevenție a crescut semnificativ în etapa a II-a a studiului, comparativ cu prima etapă. S-a observat, pentru fiecare dintre cele trei modalități corecte de prevenție, o creștere importantă între cele două faze de cercetare (până la 20%) atât la elevi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
au realizat studiul de față de tip cercetare-acțiune, gradul de cunoaștere corectă a modalităților de prevenție a crescut semnificativ în etapa a II-a a studiului, comparativ cu prima etapă. S-a observat, pentru fiecare dintre cele trei modalități corecte de prevenție, o creștere importantă între cele două faze de cercetare (până la 20%) atât la elevi, cât și la părinți și profesori. Semnalam ceva mai înainte, în legătură cu comportamentele și atitudinile de prevenire a riscului de infectare cu HIV, că, deși pentru fiecare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
procesului de feminizare; calitatea vieții așa cum este susținută de nivelul pensiilor și al altor măsuri de suport social și economic; existența unei legislații de protecție socială, alimentația, condițiile de locuit etc.; resursele financiare disponibile pentru programele de sănătate ce privesc prevenția bolilor cronice, reforma sistemului de sănătate, rețeaua de servicii medicale și sociale, diversitatea și calitatea acestor servicii. Toate cele menționate au demonstrat că o analiză a stării de sănătate a femeilor vârstnice din Moldova, țară aflată în plin proces de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
vârstnicii europeni, sănătatea vârstnicilor români este mult mai precară, confirmată de datele obiective privind cheltuielile pentru sănătate și indicatorii de sănătate a populației (speranța de viață, morbiditatea, mortalitatea). Sărăcia, dezorganizarea socială, deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenție și tratament ambulatoriu, dispariția sistemului de îngrijire bazat pe teritorialitate au contribuit decisiv la actuala stare de sănătate a populației, a persoanelor vârstnice în special. Decalajele de dezvoltare economică, socială și culturală dintre România și țările Uniunii Europene sunt reflectate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
oferirea de alternative la acest tip de îngrijire prin înlocuirea cu cea de plasament familial, dezvoltarea rețelei de asistență maternală, precum și efortul de reintegrare în familia naturală a copilului au valoare de repere strategice în activitatea actuală. Accentuarea laturii de prevenție, mai ales prin implicarea din ce în ce mai puternică a comunității, reprezintă elemente absolut indispensabile unei asistențe sociale moderne. O condiție a realizării tuturor acestor obiective este însă cea a profesionalizării rețelei de practicieni. Articolul își propune să ilustreze, prin prisma acestor linii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
vârstnice, a persoanelor cu handicap aflându-se aproape la același nivel la care le-am găsit la începutul anilor ’90. Inexistența în fapt (pentru că putem vorbi de existență, doar la nivel de structuri formale, sau nici măcar atât) a laturii de prevenție este altul dintre punctele nevralgice ale actualului sistem de asistență socială. Practicienii vorbesc despre intervenție și rareori despre prevenție, ignorându-se principiul arhicunoscut, conform căruia este mai eficient și mai ieftin (financiar, dar mai ales din punct de vedere psihologic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
90. Inexistența în fapt (pentru că putem vorbi de existență, doar la nivel de structuri formale, sau nici măcar atât) a laturii de prevenție este altul dintre punctele nevralgice ale actualului sistem de asistență socială. Practicienii vorbesc despre intervenție și rareori despre prevenție, ignorându-se principiul arhicunoscut, conform căruia este mai eficient și mai ieftin (financiar, dar mai ales din punct de vedere psihologic în cazul de față) să previi decât să intervii, mai ales că anumite „costuri” (din nou vorbim despre cele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
că are multiple carențe din punct de vedere calitativ, dar implică costuri financiare extrem de mari, comparativ cu formele alternative de îngrijire, cum ar fi cele de tipul îngrijirii în familii substitutive, susținerea familiei naturale sau dezvoltarea unui sistem axat pe prevenție. După căderea regimurilor de tip comunist, și țările est-europene s-au înscris, mai lent sau mai rapid, în acest proces. România a înregistrat în ultimii ani, grație unui efort concertat al factorilor de nivel internațional (Grupul la Nivel Înalt, Uniunea Europeană

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
perspectivă de abordare fiind aceea că soluțiile cele mai eficiente la multiplele probleme ale copilului nu pot fi găsite în afara cadrului familial și comunitar. Este vorba de crearea unor centre de zi, în cadrul comunităților defavorizate, în care, ca modalitate de prevenție a instituționalizării, respectiv de susținere a familiilor în perioada care urmează reintegrării copilului, se oferă, pe parcursul zilei, hrană, stimulare și îngrijire de către personal specializat. La ora actuală, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, există 3 astfel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
este destinat și unui alt segment populațional decât cel aflat deja în sistem, ceea ce constituie o expresie a implicării acestei instituții în viața comunitară. Menționam anterior faptul că una dintre semnificațiile de bază ale conceptului de „dezinstituționalizare” este acela de prevenție. Prevenirea intrării în sistemul de protecție este unul dintre aspectele pe care le putem defini ca problematice, pe baza mai multor considerente: 1. Nu există un instrument, o procedură standardizată de evaluare a riscului. Lipsa unui instrument agreat de toți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
desfășoare activități exclusiv de prevenire. Din acest motiv, orice activitate de acest tip se desfășoară punctual, sporadic și nesistematic, la nivelul fiecărui serviciu, atunci când, în mod evident, resursele de timp și de personal (oricum limitate) o mai permit. Realizarea unei prevenții reale ar implica atingerea tuturor celor trei nivele specifice ei: prevenția primară, cu scop de informare/educare a populației cu privire la problematica specifică abuzului, abandonului, parentalității, planificării familiale etc.; prevenția secundară, adresată grupurilor aflate în situații de risc dintr-un anumit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
acest tip se desfășoară punctual, sporadic și nesistematic, la nivelul fiecărui serviciu, atunci când, în mod evident, resursele de timp și de personal (oricum limitate) o mai permit. Realizarea unei prevenții reale ar implica atingerea tuturor celor trei nivele specifice ei: prevenția primară, cu scop de informare/educare a populației cu privire la problematica specifică abuzului, abandonului, parentalității, planificării familiale etc.; prevenția secundară, adresată grupurilor aflate în situații de risc dintr-un anumit punct de vedere și, abia la final, prevenția terțiară, care se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
timp și de personal (oricum limitate) o mai permit. Realizarea unei prevenții reale ar implica atingerea tuturor celor trei nivele specifice ei: prevenția primară, cu scop de informare/educare a populației cu privire la problematica specifică abuzului, abandonului, parentalității, planificării familiale etc.; prevenția secundară, adresată grupurilor aflate în situații de risc dintr-un anumit punct de vedere și, abia la final, prevenția terțiară, care se transformă de fapt în intervenția propriu-zisă. 2. Alternative la instituționalizare: sistemul de asistență maternală Dacă actuala direcție prioritară

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
nivele specifice ei: prevenția primară, cu scop de informare/educare a populației cu privire la problematica specifică abuzului, abandonului, parentalității, planificării familiale etc.; prevenția secundară, adresată grupurilor aflate în situații de risc dintr-un anumit punct de vedere și, abia la final, prevenția terțiară, care se transformă de fapt în intervenția propriu-zisă. 2. Alternative la instituționalizare: sistemul de asistență maternală Dacă actuala direcție prioritară de acțiune o constituie dezinstituționalizarea, se impune clar necesitatea dezvoltării unor alternative la serviciile care se oferă în instituții

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398

generatoare de consecințe grave. Ca urmare, realitatea determină necesitatea ca practica juridică internațională să fie adaptată la noile provocări. Există o diferență între preemție și prevenire. Preemția este uzul forței în fața unui atac iminent și este frecventă în cursul războaielor. Prevenția este uzul forței fără evidența unui atac iminent, cu scopul de a curma o amenințare în curs de creștere și apare doar în originea războaielor 136. În cazul teroriștilor, conform aprecierilor reprezentanților administrației republicane (Condoleezza Rice, Donald Rumsfeld, Dick Cheney

Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]