5,478 matches
-
Pușca de asalt (numită uneori și armă de asalt, automat sau, mai demult, pușcă automată) este principala armă de foc individuală a infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de serviciu standard pentru cele mai multe dintre
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de serviciu standard pentru cele mai multe dintre armate din lume. Se deosebește de pistolul-mitralieră prin muniția utilizată și distanța de tragere maximă („bătaia”), iar de pușca-mitralieră prin dimensiuni și capacitatea magaziei (încărcătorului). Ca orice pușcă automată, poate executa atât trageri în regim automat, arma utilizând energia de recul a gazelor rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semiautomat). Într-o definiție strictă, o armă de foc trebuie să aibă
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
utilizând energia de recul a gazelor rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semiautomat). Într-o definiție strictă, o armă de foc trebuie să aibă cel puțin următoarele caracteristici pentru a fi considerată ca pușcă de asalt: Armata SUA definește pușca de asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semiautomat). Într-o definiție strictă, o armă de foc trebuie să aibă cel puțin următoarele caracteristici pentru a fi considerată ca pușcă de asalt: Armata SUA definește pușca de asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat "StG 44") a fost
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
considerată ca pușcă de asalt: Armata SUA definește pușca de asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat "StG 44") a fost prima pușcă de asalt utilizată în lupte, fiind adoptată de "Wehrmacht" în 1944. Având calibrul 7,92 mm, folosea cartușe "7.92x33 mm Kurz", trăgând cu o cadență de 500 gloanțe/minut
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat "StG 44") a fost prima pușcă de asalt utilizată în lupte, fiind adoptată de "Wehrmacht" în 1944. Având calibrul 7,92 mm, folosea cartușe "7.92x33 mm Kurz", trăgând cu o cadență de 500 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
o cadență de 500 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar încărcătorul avea 30 de cartușe. StG 44 combina caracteristicile carabinei cu cele ale pistolului-mitralieră. StG 44 este o abreviere de la "Sturmgewehr"), nume înseamnând literal „pușcă de asalt”, (în - „asalt” și "gewehr" - „pușcă”), în sensul luării cu asalt a unei poziții inamice. Ulterior și alte armate au adoptat această denumire a noului tip de armă a infanteriei (în engleză "assault rifle", în rusă "штурмова́я
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar încărcătorul avea 30 de cartușe. StG 44 combina caracteristicile carabinei cu cele ale pistolului-mitralieră. StG 44 este o abreviere de la "Sturmgewehr"), nume înseamnând literal „pușcă de asalt”, (în - „asalt” și "gewehr" - „pușcă”), în sensul luării cu asalt a unei poziții inamice. Ulterior și alte armate au adoptat această denumire a noului tip de armă a infanteriei (în engleză "assault rifle", în rusă "штурмова́я винто́вка", în franceză "fusil d
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
și-a demonstrat redutabila sa eficacitate. Această armă, prima din categoria puștilor de asalt, nu era lipsită defecte. Era destul de grea, incomodă pentru tragerea din poziția culcat (din cauza încărcătorului de mari dimensiuni) și prezentat o anumită fragilitate la nivelul patului puștii. De asemenea, cadența mare a tirului avea și unele inconveniente: încălzirea rapidă a țevii armei și consumul excesiv de muniție. AK-47, cu variantele sale ulterioare modernizate (AKM - „automatul Kalașnikov modernizat”), este cea mai utilizată armă de asalt din lume, fiind adoptată
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
cadență de tragere de 600 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilului este de 715 m/s, iar încărcătorul poate avea 20, 30, sau 40 de cartușe. La nivelul anului 2010 fuseseră fabricate în întreaga lume peste 75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
iar încărcătorul poate avea 20, 30, sau 40 de cartușe. La nivelul anului 2010 fuseseră fabricate în întreaga lume peste 75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
întreaga lume peste 75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în anul 1963, a devenit ulterior (până în 1969) principala armă de foc individuală a trupelor americane
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în anul 1963, a devenit ulterior (până în 1969) principala armă de foc individuală a trupelor americane, înlocuind pușca automată M14. M16 folosește ca muniție cartușe 5,56x45 mm, având o cadență de tragere de 700-950 gloanțe/minut (în regim de tragere automat) sau 45-60 gloanțe/minut (în regim semiautomat). Viteza inițială a prioectilului este de 948 m/s
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
mai rar, 30 de cartușe). Arma are o greutate de 3,39 kg (sau 3,84 kg cu încărcătorul cu 30 de cartușe) și o lungime de 1 m, lungimea țevii fiind de 0,508 m. Împreună cu variantele sale ulterioare, pușca de asalt M16, este folosită de armatele a 15 țări membre ale NATO, precum și de armatele altor 80 de țări din întreaga lume, și este arma de foc (care folosește calibrul 5,56 mm) cu cel mai mare număr de
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
întâlnire poate sparge cele două sisteme, și să le ejecteze în afara roiului. În cele de-al doilea scenariu, o stea explodează în supernovă. Dacă această explozie este asimetrică, ea poate induce pe sistem o viteză de recul (ca la o pușcă). Un exemplu de stele fugare îl constituie cazurile stelelor de AE Aurigae, 53 Arietis și Mu Columbae, toate acestea deplasându-se una în raport cu cealaltă cu viteze ce depășesc 100 de kilometri pe secundă (viteze comparate cu cea a Soarelui, care
Stea fugară () [Corola-website/Science/334843_a_336172]
-
slăbit de aprovizionare britanic, așa că a ordonat atacarea fortului Shirley. În luna martie, s-a desfășurat Bătălia de la Fort Bull, în care trupele franceze au distrus fortul și cantități mari de bunuri, inclusiv 45 000 de kg de praf de pușcă și au hărțuit garnizoană fortului Oswego, deja rămase fără provizii Forțele franceze au continuat să intrige indienii din întreagă zona, încurajându-i să desfășoare raiduri la frontieră britanică. Astfel, fluxuri de refugiați se duceau spre est pentru a stă cât
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
care îl ucide. Două luni mai târziu, după ce Stalingradul a fost eliberat iar trupele germane s-au predat, Vasili o găsește pe Tania internată într-un spital de front. Zaițev a fost un sergent în Batalionul al Doilea, Regimentul 1047 Puști, Divizia 284 Puști "Tomsk". A fost intervievat în timpul bătăliei de Vasili Grossman iar declarațiile din acel interviu, ușor ficționalizate în romanul său "Viață și soartă", sunt aproape la fel cu cele prezentate în film, fără a da un nume lunetistului
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
Două luni mai târziu, după ce Stalingradul a fost eliberat iar trupele germane s-au predat, Vasili o găsește pe Tania internată într-un spital de front. Zaițev a fost un sergent în Batalionul al Doilea, Regimentul 1047 Puști, Divizia 284 Puști "Tomsk". A fost intervievat în timpul bătăliei de Vasili Grossman iar declarațiile din acel interviu, ușor ficționalizate în romanul său "Viață și soartă", sunt aproape la fel cu cele prezentate în film, fără a da un nume lunetistului german cu care
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
german și i-a luat etichetele a constatat că tocmai l-a ucis pe șeful Școlii de Lunetiști din Berlin. În documentele germane nu a fost identificat niciun lunetist cu numele de Erwin König. În film, Jude Law folosește o pușcă cu lunetă Mosin Model 1891/30 7.62x54r cu o lunetă PU 3.5 (adică obiectul este mărit de 3,5 ori). În realitate, Zaițev a folosit aceeași pușcă dar cu o lunetă mai veche și mai mare (pușca sa
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
cu numele de Erwin König. În film, Jude Law folosește o pușcă cu lunetă Mosin Model 1891/30 7.62x54r cu o lunetă PU 3.5 (adică obiectul este mărit de 3,5 ori). În realitate, Zaițev a folosit aceeași pușcă dar cu o lunetă mai veche și mai mare (pușca sa este păstrată într-un muzeu din Rusia). Filmul prezintă și o poveste de dragoste dintre Vasili și Tania. Totuși, Vasili a declarat că nu a avut nicio relație cu
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
o pușcă cu lunetă Mosin Model 1891/30 7.62x54r cu o lunetă PU 3.5 (adică obiectul este mărit de 3,5 ori). În realitate, Zaițev a folosit aceeași pușcă dar cu o lunetă mai veche și mai mare (pușca sa este păstrată într-un muzeu din Rusia). Filmul prezintă și o poveste de dragoste dintre Vasili și Tania. Totuși, Vasili a declarat că nu a avut nicio relație cu nimeni în timpul războiului. Filmul a avut parte de o receptare
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
secolului al XVI-lea) au avut o importanță deosebită în timpul războiului Imjin. În ziua de astăzi, apare în muzele, parcurile și cultura populară din Coreea. Cu mult timp înainte de dezvoltarea Hwacha, China impusese restricții severe pentru importul de praf de pușcă în Coreea. Cu toate acestea, coreenii aveau nevoie de arme de foc pentru a securiza Marea de Est împotriva invadatorilor japonezi sau piraților Wokou. Atacurile piraților japonezi reprezentau un pericol major pentru pescarii și comercianții din Coreea. Coreenii au încercat
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
a securiza Marea de Est împotriva invadatorilor japonezi sau piraților Wokou. Atacurile piraților japonezi reprezentau un pericol major pentru pescarii și comercianții din Coreea. Coreenii au încercat să descopere și să implementeze pe cont propriu arme care foloseau praf de pușcă. Ei au început producția de praf de pușcă în perioada 1374-1376. În 1377, savantul coreean Choe Mu-seon a descoperit o metodă de a extrage nitrat de potasiu din sol. Acesta a folosit la construirea juhwa, prima rachetă coreeană. Descoperirile ulterioare
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
sau piraților Wokou. Atacurile piraților japonezi reprezentau un pericol major pentru pescarii și comercianții din Coreea. Coreenii au încercat să descopere și să implementeze pe cont propriu arme care foloseau praf de pușcă. Ei au început producția de praf de pușcă în perioada 1374-1376. În 1377, savantul coreean Choe Mu-seon a descoperit o metodă de a extrage nitrat de potasiu din sol. Acesta a folosit la construirea juhwa, prima rachetă coreeană. Descoperirile ulterioare au dus la dezvoltarea unei categorii de săgeți-rachete
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
cilindrice în care se plasează aprinzătoare cum ar fi sajeonchongtong (사전 총통) Muniția constă în săgeți de 1,1 metri similare cu vechile săgeți chinezești de foc. Acestea au atașat sub vârf un tub din hârtie umplut cu praf de pușcă. Aproximativ 100 de proiectile sunt aruncate la o singură salvă. Raza lor de acțiune este de până la 2000 de metri. Există o variantă care are cinci rânduri cu câte 10 butoiașe de armă în rampa de lansare, fiecare butoiaș propulsând
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]